În faţa unor alegeri dificile

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
În faţa unor alegeri dificile jpeg

Este o trezire la realitate 

● Aurelian Dochia, analist economic 

Cred că integrarea europeană a început deja să producă efecte şi că sînt multe lucruri care s-au schimbat, în România, şi în comportament, atît în instituţii publice, dar chiar şi la nivelul cetăţeanului. Pentru mine, acest sondaj, de la care am pornit discuţia, poate fi şi un semnal că cetăţeanul român începe să fie mai exigent în ceea ce priveşte Europa, instituţiile europene, procesul de aderare la UE. Pentru că, aşa cum se întîmplă de multe ori, înainte de aderarea la Uniunea Europeană s-au creat o serie de speranţe, imagini, aşteptări care erau foarte mari. Şi sînt deja cinci ani de cînd am devenit efectiv membri. Sîntem ca cineva care a reuşit să intre într-o casă de vis – fapt pe care toată viaţă l-a considerat cea mai grozavă realizare – şi, după ce cinci ani locuieşte în ea, îşi dă seama că sînt unele lucruri care încă nu merg: o fereastră nu se deschide, în altă parte a apărut puţină umezeală. Este o trezire la realitate, şi cred că este un lucru bun că începem să fim conştienţi. Acesta este primul pas.

Al doilea pas constă în a începe să participăm la remedierea tuturor deficienţelor pe care le constatăm. Din păcate, aici mi se pare că există o mare lipsă. Pentru că, cel puţin la nivelul cetăţeanului obişnuit, există conştiinţa incapacităţii – de a nu crede că poţi să influenţezi prea mult lucrurile la nivelul discuţiilor din Uniunea Europeană. Şi dacă ne uităm la tabloul pe care l-am văzut în criza din ultimii trei ani – modul în care funcţionează Europa, modul în care funcţionează instituţiile europene –, nu putem decît să-i dăm dreptate acestui cetăţean care se simte fără putere. Criza aceasta are o esenţă economică, e adevărat, însă ea nu se reduce doar la partea economică. Şi ne vom da seama de acest lucru cînd vom căuta soluţii pentru rezolvarea problemelor economice. Am început deja să ne dăm seama de asta. Din punct de vedere economic, criza nu este una simplă, e o criză care are trei dimensiuni. Nu este doar criza datoriilor suverane, ele reprezintă doar o parte. O a doua parte este criza băncilor, a sistemului financiar bancar. Iar a treia parte a crizei priveşte lipsa de competitivitate sau decalajul de competitivitate dintre diferitele ţări europene.

Şi cîtă vreme nu se găsesc soluţii pentru toate aceste dimensiuni ale crizei, nu vom putea să trecem dincolo de ea. Pactul fiscal este de departe insuficient. El poate să aibă un proiect de viitor pentru problemele care rămîn de rezolvat, dar nu rezolvă problemele acumulate din trecut. Nu are nici un aport nici pentru competitivitate, nici pentru chestiunea sistemului bancar. Modul în care s-au discutat unele aspecte ale crizei – se întîlnesc unii lideri ca Merkel şi Sarkozy şi iau o decizie, agreată mai apoi de către ceilalţi membri ai Uniunii Europene – e departe de a fi satisfăcător, de a fi un mecanism solid. Acum, după alegerile din Franţa cîştigate de François Hollande, nimeni nu mai ştie dacă tandemul Merkel – Hollande va funcţiona şi în continuare. Ce se va întîmpla de acum încolo? Deci acest mecanism prin care s-au luat pînă acum deciziile la nivel european este anormal.

Şi aici revin la partea cealaltă, care ţine de necesitatea regîndirii şi găsirii unor soluţii de perfecţionare a instituţiilor europene: dimensiunea politică. Din păcate, în momentul de faţă avem o structură europeană în care, din punct de vedere politic, liderii sînt aleşi la nivel naţional şi au o răspundere faţă de alegătorii lor, doar la nivel naţional. Deci, nu poţi să te miri de comportamentele şi de declaraţiile pe care le face un lider sau altul în perioada electorală, sau chiar în afara perioadei electorale. Pentru că el, din punct de vedere legal, juridic şi moral, răspunde faţă de alegătorul care a băgat votul în urnă pentru el. Şi, pe de altă parte, sînt decizii de mare importanţă care se iau la nivel european, pentru care nu există acest mecanism de răspundere în faţa unui alegător. Într-adevăr, Parlamentul European are acest sistem de alegere, însă trebuie să ştim că forţa Parlamentului European este foarte scăzută. În ultimă instanţă, dacă nu se rezolvă şi această chestiune politică prin care să se creeze instituţii responsabile politic faţă de cetăţeanul european, probabil că nu vom putea avansa prea departe în acest proiect şi, pe undeva, fie va stagna, fie va da înapoi. Am citit în ultima vreme o serie de studii foarte interesante care făceau o paralelă între situaţia actuală din Europa şi situaţia care exista în Statele Unite în momentul cînd au fost create, în 1780, cînd Washington şi Hamilton au luat nişte decizii care au făcut ca guvernul central federal să aibă într-adevăr forţă, responsabilitate şi mijloace prin care să coordoneze Statele Unite. În fine, cred că în Europa vom fi puşi în faţa unei asemenea alegeri cît de curînd. Deşi cedarea de suveranitate este întotdeauna o chestiune cu mari probleme din punct de vedere politic, cred că e vremea să conştientizăm, şi toţi cetăţenii să conştientizeze, că avem de ales între una sau alta.
 

Sînt idilic, dar îmi plăcea mai mult cu 65%

● Luca NICULESCU, jurnalist 

Mie mi-e puţin teamă cînd văd această cifră care scade de la 65% la 50% într-un an. E mai bine ca în alte ţări, dar tot mi-e puţin teamă. Mi-e teamă de crearea unui teren de apariţie a unei mişcări naţionaliste, populiste, cum vedem că se întîmplă în alte ţări din zonă şi din alte părţi, cînd văd cuvîntul „naţionalism“ apărînd în discursul unor partide clasice din România, iar mă simt foarte puţin confortabil. Frontul Naţional în Franţa a obţinut aproape 20% la primul tur al alegerilor prezidenţiale. În urmă cu cinci ani, avea vreo 8%, deci mi-e teamă de astfel de mişcări bruşte, care pot derapa, mai ales pe fondul a tot ceea ce se întîmplă acum în Europa. Poate că o să spuneţi că sînt idilic. Dar îmi plăcea mai mult cu 65%, mai ales că nu sînt convins că această scădere se bazează pe o informare, pe o înţelegere exactă a ceea ce se întîmplă în Europa, şi cred că ceea ce se întîmplă e o reacţie epidemică la ultimele evoluţii, deci eu sînt pentru cifrele mari.
 

Acolo unde există legislaţie comunitară sînt domeniile  cele mai dezvoltate din România

● Leonard ORBAN 

Aş vrea să spun următorul lucru: sînt mulţumit de calitatea dezbaterii la care am participat, sînt mulţumit că am reuşit să aducem atîtea personalităţi alături de noi, care să-şi expună păreri uneori diferite, alteori foarte diferite. Am asistat la o desfiinţare a tot ce înseamnă cetăţean român, a ce înseamnă instituţii româneşti. Sigur că nu împărtăşesc o asemenea abordare, am asistat – ca o persoană deplin implicată în procesul de negocieri, în procesul de pregătire a aderării – la transformarea vizibilă, peste noapte, a unor instituţii. Noi deja, cum bine s-a spus, ne-am obişnuit cu instituţii care funcţionează. Dar, de fapt, nu înţelegem, sau, de fapt, nu am ştiut că această modernizare, această transformare a instituţiilor – căci instituţiile sînt formate din oameni – chiar s-a petrecut în ultimii ani.

Vă dau un singur exemplu, Consiliul Concurenţei: îmi amintesc şi acum unde se afla Consiliul Concurenţei la nivelul anului 2003, începutul lui 2004, şi ce reprezintă în momentul de faţă. E un singur exemplu, dar pot să vă dau nenumărate altele. Ce este frapant şi ce te şochează cel mai mult este că acolo unde există legislaţie comunitară şi unde a existat o cerinţă, o presiune de modernizare, de transformare – dacă vreţi, de import – a instituţiilor care funcţionează la nivel comunitar, acolo sînt domeniile cele mai dezvoltate din România. Lucrurile cele mai rămase în urmă sînt pe acele zone unde nu există legislaţie comunitară. Ce dovedeşte acest lucru? Arată foarte clar că, puşi într-un alt context, într-o altă reţea, românii sînt capabili să performeze.

În momentul de faţă sînt sute de români care lucrează la Comisia Europeană, peste 500. Vreau să vă spun că toate reacţiile pe care le am, toate feedback-urile pe care le-am primit de la foşti colegi sau comisari sau de pe alte niveluri, nu sînt bune, sînt foarte bune, calificative excelente. Aş dori să închei cu chestiunea pe care a spus-o dl Luca Niculescu: şi eu aş prefera să avem procente mai mari, sigur, şi 50% e un procent acceptabil. Pentru că asemenea procente ar putea să evite dezvoltarea unor mişcări – putem să le intitulăm cum dorim: antisistem, populiste, naţionaliste, cum vreţi – care, pe fondul nemulţumirilor, în mod cert vor exista şi în continuare. Problemele există, nu sînt soluţionate, se vor amplifica în perioada următoare şi o asemenea mişcare ar putea cîştiga teren şi am putea vedea că viaţa politică, viaţa în general în România o să fie influenţată de o asemenea tendinţă. Sper că vom mai avea posibilitatea să organizam dezbateri de asemenea nivel. 

Emisiunea "Punerea pe gînduri", de la RFI România, din 31 mai 2012. Invitaţii lui Laurenţiu Diaconu-Colintineanu în studioul RFI România au fost: Cristian Ghinea, jurnalist Dilema veche, Gabriela Drăgan, directorul Institutului European şi Dumitru Sandu, sociolog.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.