În desfătarea sindrofiei...

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
În desfătarea sindrofiei    jpeg

De la Crăciun la Bobotează, Țările Române se cufundă în sărbătoare. Timpul este ritmat de aromele fripturilor cu mult usturoi şi cimbru, de cîrnaţii perpeliţi pe grătar, de baclavalele îndulcite cu miere, de parfumul busuiocului din pămătuful popilor, de clopotele ce vestesc bucuria Naşterii Domnului, de generozitatea domnilor şi galantomia boierilor, de clinchetul săniilor ce zburdă prin tîrguri, de foşnetul rochiilor de bal şi de sunetele asurzitoare ale pistoalelor ce alungă fantomele trecutului.

De la Crăciun la Bobotează, lumea petrece după gust, după obicei şi obiceiuri, după pungă. Mare trecere au vizitele de curtoazie şi urările prilejuite de marea sărbătoare a Crăciunului şi de intrarea într-un nou an. În jurul acestei petreceri se adună o serie de cuvinte pentru a descrie plăcerea unei anumite stări, a unui anumit gest, a unui anumit timp pierdut în uitarea de sine: desfătare, zăbavă, eglendisire (cu forma englendisire), taifas, proscali, mosafiri şi mosafirlîc, ziafet, sindrofie, care rezistă doar pînă la apariţia balului masche şi a lui Momolo.

Preumblarea pe la casele prietenilor şi rudelor este o plăcere prea mare pentru a fi oprită de vremea rea sau de oboseala drumurilor lungi. Medicul Constantin Caracaş a scris cît sînt de aşteptate aceste vizite, cînd boieri şi cucoane, cu „costume strălucite, cu şaluri scumpe şi pietre preţioase“, se urcă în trăsuri „frumoase şi scumpe“ şi pornesc „în vizite de felicitare“.

Mosafirlîcul se transformă în adevărate agape bahice, în „carnavalul“ (Lăsata Secului) dinaintea Posturilor mari. Cu acest prilej, boierii se adună unii pe la alţii, se aşază pe covoare şi petrec mîncînd şi bînd pînă se termină totul de prin cămară, mu­tîndu-se apoi la altă gazdă şi, uite aşa, se petrec pînă la ziua pentru a intra în post. Manolache Drăghici, cronicar moldav, născut la început de secol XIX, descrie astfel acest tip de petrecere: „în carnaval nici o adunare cît de mică nu să face la dînşii (boieri – n.n.) fără masă, apoi după ce mînca ave de lege să se pue bărbaţi însuraţi pe un covor la pămînt, şi să înceapă la vutcă, cu care se vesele, cîntînd ţigani pînă să deşerta toate beşicele de nectaru gazdii, şi de multe ori din o adunare trece la alta, mergînd la cine învita dintr’înşii ori pe jos seau cu trăsurile şi cu ţiganii după dînşii pe uliţă; cînd să întîmpla a să sfîrşi vutca boerului de gazdă mai timpuriu şi le rămînea vreme de pitrecere pînă în ziuă“.

Aşadar, după lungul post al Crăciunului, petrecerea se reia din agapele vutcilor de la Lăsata Secului. Doar că, acum, petrecerea îmbracă o dimensiune publică şi oficială, mai ales în marile oraşe, unde tonul este dat de clopotele bisericilor şi de viorile lui Ludovic Wiest. Cu alai mare, domnul se pogoară la biserică pentru a asculta cu evlavie slujba, după care dă tonul petrecerii şi, mai ales, deschide baierele pungii, instituind generozitatea. Se împart cu largheţe caftane şi pomeni, mălai şi plăcinte pentru boieri scăpătaţi, slugi domneşti, săraci şi betegi, obraze de cinste şi cucernicii părinţi. Boierii nu se lasă nici ei mai prejos, miluindu şi rudele sărace şi eternii calici de pe la uşile bisericilor.

Fenomenul este descris în detalii odată cu apariţia gazetelor, pentru că, dincolo de orgoliile obrazelor de cinste de a-şi vedea numele la gazetă, se adaugă şi fascinaţia pentru astfel de „novitale“. Albina Românească descrie „petrecerea“ primei zile din anul 1838 astfel: „în ziua Anului Nou s-au făcut prezentaţia la curte; după urările ce au îmfăţoşat Înălţimii Sale înaltul Cliros şi acii întîi dregători ai Statului, un cliros a[l] Seminarului de la Socola a rostit un cuvînt analog cu acest prilej“. Mihail vodă Sturdza, domnul Moldovei, îşi petrece prima zi a anului primind vizite şi cadouri de la „corposul academic“ şi de la Şcoala de fete. Pînă la Bobotează, vodă se pierde în astfel de petreceri (trîmbiţate prin intermediul gazetei), mergînd la slujbele religioase, primind diferitele „corpuri“ civile şi militare, oferind medalii, ordine, decoraţii, „mile“ şi gratificaţii instituţiilor apărute odată cu modernitatea.

Între caftanele lui vodă Caragea şi gratificaţiile lui vodă Sturdza nu sînt nici măcar două decenii – puţin, aţi crede, dar suficient pentru românul mare consumator de noutăţile Europei. De la porcul din bătătură, tăiat de tot creştinul de sărbătoarea Crăciunului şi devorat în liniştea casei, se alunecă spre frenezia pregătirilor şi vînzoleala cumpărăturilor: „Bucureşti, luni în 24 ale acestia (decembrie 1845) pe toate uliţele cele mari ale capitalei era o îmbulzeală de cară cu feluri de producte, cu făină de grîu şi mălaiu, rîmători şi felurimi de păsări… în piaţă era o sumă de cari cu peşte proaspăt… jimbla şi pîinea au fost cu îndestulare pînă seara“. După îndestularea norodului, vodă deschide public petrecerea prin participarea la slujbă: „marţi, la 7 1/2 ceasuri dimineaţa, vuetul clopotelor ne-au vestit ziua Naşterii Domnului şi Mîntuitorului Nostru Isus Hristos. La Sfînta mănăstire Sărindar se adunase Excelenţele lor domn[i]i miniştri, toată boerimea, Ştaful domnesc şi ostăşesc; la 7 şi trei sferturi a sosit şi Prea-Înălţatul nostru Domn Stăpînitor care fu întîmpinat la uşa sfintei biserici de Prea Sfinţia Sa părintele arhiereu Nifon… au fost ţeremonie mare la palatul tronului“, scrie Vestitorul Românesc. După închiderea ceremoniei oficiale, balurile încep: „Bucureşti, joi în 27 ale aceştii luni (decembrie) a fost cel întîiu bal masche, în sala dumnealui Ieronim Momolu. Sala este pregătită şi decorată prea frumos; iluminatul cu lumînări de ceară, muzica cîrmuită de capelmanul Vist, care ne făgăduieşte cele mai frumoase valţuri şi mazurci. Bofetul s-au împodobit cu cele mai frumoase zaharicale de Paris“.

Petreceţi şi vă bucuraţi! 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cer­cetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: