În desfătarea sindrofiei...

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
În desfătarea sindrofiei    jpeg

De la Crăciun la Bobotează, Țările Române se cufundă în sărbătoare. Timpul este ritmat de aromele fripturilor cu mult usturoi şi cimbru, de cîrnaţii perpeliţi pe grătar, de baclavalele îndulcite cu miere, de parfumul busuiocului din pămătuful popilor, de clopotele ce vestesc bucuria Naşterii Domnului, de generozitatea domnilor şi galantomia boierilor, de clinchetul săniilor ce zburdă prin tîrguri, de foşnetul rochiilor de bal şi de sunetele asurzitoare ale pistoalelor ce alungă fantomele trecutului.

De la Crăciun la Bobotează, lumea petrece după gust, după obicei şi obiceiuri, după pungă. Mare trecere au vizitele de curtoazie şi urările prilejuite de marea sărbătoare a Crăciunului şi de intrarea într-un nou an. În jurul acestei petreceri se adună o serie de cuvinte pentru a descrie plăcerea unei anumite stări, a unui anumit gest, a unui anumit timp pierdut în uitarea de sine: desfătare, zăbavă, eglendisire (cu forma englendisire), taifas, proscali, mosafiri şi mosafirlîc, ziafet, sindrofie, care rezistă doar pînă la apariţia balului masche şi a lui Momolo.

Preumblarea pe la casele prietenilor şi rudelor este o plăcere prea mare pentru a fi oprită de vremea rea sau de oboseala drumurilor lungi. Medicul Constantin Caracaş a scris cît sînt de aşteptate aceste vizite, cînd boieri şi cucoane, cu „costume strălucite, cu şaluri scumpe şi pietre preţioase“, se urcă în trăsuri „frumoase şi scumpe“ şi pornesc „în vizite de felicitare“.

Mosafirlîcul se transformă în adevărate agape bahice, în „carnavalul“ (Lăsata Secului) dinaintea Posturilor mari. Cu acest prilej, boierii se adună unii pe la alţii, se aşază pe covoare şi petrec mîncînd şi bînd pînă se termină totul de prin cămară, mu­tîndu-se apoi la altă gazdă şi, uite aşa, se petrec pînă la ziua pentru a intra în post. Manolache Drăghici, cronicar moldav, născut la început de secol XIX, descrie astfel acest tip de petrecere: „în carnaval nici o adunare cît de mică nu să face la dînşii (boieri – n.n.) fără masă, apoi după ce mînca ave de lege să se pue bărbaţi însuraţi pe un covor la pămînt, şi să înceapă la vutcă, cu care se vesele, cîntînd ţigani pînă să deşerta toate beşicele de nectaru gazdii, şi de multe ori din o adunare trece la alta, mergînd la cine învita dintr’înşii ori pe jos seau cu trăsurile şi cu ţiganii după dînşii pe uliţă; cînd să întîmpla a să sfîrşi vutca boerului de gazdă mai timpuriu şi le rămînea vreme de pitrecere pînă în ziuă“.

Aşadar, după lungul post al Crăciunului, petrecerea se reia din agapele vutcilor de la Lăsata Secului. Doar că, acum, petrecerea îmbracă o dimensiune publică şi oficială, mai ales în marile oraşe, unde tonul este dat de clopotele bisericilor şi de viorile lui Ludovic Wiest. Cu alai mare, domnul se pogoară la biserică pentru a asculta cu evlavie slujba, după care dă tonul petrecerii şi, mai ales, deschide baierele pungii, instituind generozitatea. Se împart cu largheţe caftane şi pomeni, mălai şi plăcinte pentru boieri scăpătaţi, slugi domneşti, săraci şi betegi, obraze de cinste şi cucernicii părinţi. Boierii nu se lasă nici ei mai prejos, miluindu şi rudele sărace şi eternii calici de pe la uşile bisericilor.

Fenomenul este descris în detalii odată cu apariţia gazetelor, pentru că, dincolo de orgoliile obrazelor de cinste de a-şi vedea numele la gazetă, se adaugă şi fascinaţia pentru astfel de „novitale“. Albina Românească descrie „petrecerea“ primei zile din anul 1838 astfel: „în ziua Anului Nou s-au făcut prezentaţia la curte; după urările ce au îmfăţoşat Înălţimii Sale înaltul Cliros şi acii întîi dregători ai Statului, un cliros a[l] Seminarului de la Socola a rostit un cuvînt analog cu acest prilej“. Mihail vodă Sturdza, domnul Moldovei, îşi petrece prima zi a anului primind vizite şi cadouri de la „corposul academic“ şi de la Şcoala de fete. Pînă la Bobotează, vodă se pierde în astfel de petreceri (trîmbiţate prin intermediul gazetei), mergînd la slujbele religioase, primind diferitele „corpuri“ civile şi militare, oferind medalii, ordine, decoraţii, „mile“ şi gratificaţii instituţiilor apărute odată cu modernitatea.

Între caftanele lui vodă Caragea şi gratificaţiile lui vodă Sturdza nu sînt nici măcar două decenii – puţin, aţi crede, dar suficient pentru românul mare consumator de noutăţile Europei. De la porcul din bătătură, tăiat de tot creştinul de sărbătoarea Crăciunului şi devorat în liniştea casei, se alunecă spre frenezia pregătirilor şi vînzoleala cumpărăturilor: „Bucureşti, luni în 24 ale acestia (decembrie 1845) pe toate uliţele cele mari ale capitalei era o îmbulzeală de cară cu feluri de producte, cu făină de grîu şi mălaiu, rîmători şi felurimi de păsări… în piaţă era o sumă de cari cu peşte proaspăt… jimbla şi pîinea au fost cu îndestulare pînă seara“. După îndestularea norodului, vodă deschide public petrecerea prin participarea la slujbă: „marţi, la 7 1/2 ceasuri dimineaţa, vuetul clopotelor ne-au vestit ziua Naşterii Domnului şi Mîntuitorului Nostru Isus Hristos. La Sfînta mănăstire Sărindar se adunase Excelenţele lor domn[i]i miniştri, toată boerimea, Ştaful domnesc şi ostăşesc; la 7 şi trei sferturi a sosit şi Prea-Înălţatul nostru Domn Stăpînitor care fu întîmpinat la uşa sfintei biserici de Prea Sfinţia Sa părintele arhiereu Nifon… au fost ţeremonie mare la palatul tronului“, scrie Vestitorul Românesc. După închiderea ceremoniei oficiale, balurile încep: „Bucureşti, joi în 27 ale aceştii luni (decembrie) a fost cel întîiu bal masche, în sala dumnealui Ieronim Momolu. Sala este pregătită şi decorată prea frumos; iluminatul cu lumînări de ceară, muzica cîrmuită de capelmanul Vist, care ne făgăduieşte cele mai frumoase valţuri şi mazurci. Bofetul s-au împodobit cu cele mai frumoase zaharicale de Paris“.

Petreceţi şi vă bucuraţi! 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cer­cetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.