În căutarea tatălui pierdut

Ionuţ TEIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
În căutarea tatălui pierdut jpeg

Existenţa lui John Moore a fost un secret de familie. La naştere, mama lui i-a dat trei prenume – John, Constantin, Brâncuşi – şi i-a spus: „Tatăl tău e Constantin Brâncuşi, dar nu ai voie să o spui nimănui, niciodată”. John a păstrat acest secret pînă la vîrsta de 78 de ani.

Cînd l-am întîlnit pe John Moore, în primăvara anului 2012, începuse o călătorie pe urmele lui Brâncuşi, din dorinţa de a fi recunoscut oficial ca fiul lui. Unul din primele lucruri pe care mi le-a povestit mi s-a părut că explică venirea lui pe lume. Cînd avea cinci sau şase ani, desena ca toţi copiii. Un cerc pentru cap, cîte două beţe pentru mîini şi picioare, soarele într-un colţ al paginii. Vera, mama lui, aştepta să termine, apoi îi lua desenul. Şi John a remarcat că atunci cînd prietenii artişti veneau în vizită, Vera le arăta desenele şi îi întreba: „Credeţi că a moştenit talentul tatălui său?“ „Nu am mai desenat niciodată“, a încheiat John. În jurul lui Brâncuşi s-au creat multe legende. Unele întreţinute chiar de el însuşi. Făcînd acest film, În căutarea tatălui pierdut, am vrut să explorez omul din spatele artistului de geniu. Brâncuşi a trăit o viaţă de om singuratic şi şi a consacrat existenţa sculpturii. Niciodată nu a trăit în cuplu. Relaţia cea mai îndelungată a fost cea cu Vera Moore, mama lui John. Vera era o pianistă engleză, născută în Nouă Zeelandă. În 1930 a dat un concert la Paris, şi un prieten, Jim Ede, conservator la Tate Gallery la Londra, i-a dat o listă cu artişti pe care îi poate invita la concert. Pe lista figurau Picasso, Erik Satie şi „monsieur Brâncuşi, 11 Impasse Ronsin“. Concertul a fost începutul poveştii de iubire între Brâncuşi şi Vera, cu douăzeci de ani mai tînără decît el. John s-a născut patru ani mai tîrziu. Pe certificatul de naştere al lui John, în locul tatălui, e trasă o linie. Cu toate astea, la două săptămîni după naştere, Brâncuşi îi trimite Verei o telegramă: „Courage et beaucoup d’amour darling. Brâncuşi“. Relaţia lor a continuat pînă în 1957, la moartea lui Brâncuşi.

Au rămas puţine urme din această poveste de iubire. Există o imagine în arhivele filmate de Brâncuşi. Vera, Marcel Duchamp şi Ezra Pound inau­gurează şemineul construit de sculptor în atelier. Apoi cîteva zeci de scrisori, unele cu cuvinte de dragoste şi cu desene ale Sărutului, altele cu evenimente banale din cotidian. Dar în nici una din aceste scrisori Brâncuşi nu pomeneşte vreun cuvînt despre John. John a crescut păstrînd secretul de familie, ca un copil, şi mai apoi ca un adult cuminte. Legenda spune că Brâncuşi ar fi refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin spunînd: „Nimic nu se poate înălța în umbra marilor arbori“. Într-un fel, John a trăit o viaţă întreagă ascuns în umbra tatălui său. Cu toate că a locuit ani de zile în cartierul Montparnasse, la mai puţin de un kilometru de atelierul lui Brâncuşi, John nu şi-a văzut tatăl decît o singură dată în viaţă, în 1954, cînd avea 20 de ani. Vera l-a rugat să o ducă cu maşina pînă la atelier. Brâncuşi a deschis uşa, a lăsat-o pe Vera să intre, apoi a închis uşa fără să se uite la cel care rămăsese afară. În momentul acela, John a făcut pe ascuns o fotografie, care a ieşit neclară. Dar a păstrat-o toată viaţa în cutiile cu amintiri.

Azi, cu aceste dovezi, John se prezintă în faţă justiţiei şi cere să fie recunoscut ca fiul lui Brâncuşi. Dar are foarte puţine şanse. Este practic imposibil ca justiţia să decidă o comparaţie ADN, care ar presupune exhumarea lui Brâncuşi. Nici John nu doreşte ca liniştea lui Brâncuşi să fie tulburată. Iar timpul justiţiei este lent, poate prea lent pentru amurgul vieţii lui John, care împlineşte în curînd 82 de ani. Cînd am început să filmez povestea lui John, acum trei ani, nu aveam nici o idee cum se va termina aventura lui. Făcînd acest film, am înţeles că în viaţă e un timp pentru a face fiecare lucru. Dacă nu ne-am ocupat de acel nod la momentul potrivit, mai tîrziu e, din păcate, imposibil să mai schimbăm cursul vieţii.

Cînd l-am văzut ultima dată pe John, căuta în arhivele rămase în cutii de carton de la mama lui. Mi-a povestit din nou ce admiraţie fără margini avea Vera pentru Brâncuşi. „Era un Dumnezeu pentru ea. Iar eu eram fiul lui Dumnezeu. Întotdeauna m-a deranjat situaţia asta.“

Ionuţ Teianu este cineast. Printre altele, a realizat filmul documentar În căutarea tatălui pierdut.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.