În aer cu Domnul

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
În aer cu Domnul jpeg

Ziua de 1 Mai am sărbătorit-o anul acesta prin contemplație. Ne aflam în Thassos, la taverna Roulei, așezată deasupra plajei Alikes, și admiram tăcuți dansul scînteietor al luminițelor răspîndite pe mare de soarele generos. Dar deodată un vînt smucit a început să sufle, izbind valurile de țărm, iar norii plumburii au acoperit cerul. În scurt timp, fulgere înflăcărate și zgomotoase și-au făcut apariția, întregind astfel spectacolul cosmic al celor patru elemente (stoicheia), considerate primordiale în filosofia elină: aer, apă, pămînt și foc. Ne-am cuibărit într-un loc mai ferit de vînt, am deschis o sticlă de vin roșu peloponeziac Anemos și am purces la deja consacratul nostru simpozion (syn – împreună, pino – a bea). Personajele simpozionului, toți un soi de evoluționiști teiști nemărturisiți în și la timp, sînt Cristi (Cr), Ion (I), Mihai (M) și Clement (Cl).

Cr: Dragi sympotes, aș vrea să ieșim din această contemplație afazică și, în acest cadru în care natura se exprimă volubil, să vorbim despre aer ca dar al lui Dumnezeu, despre suflarea de viață pe care i-a dat-o omului cînd l-a făcut suflet viu. E drept că în cartea Genezei nu scrie cînd și cum a făcut Dumnezeu aerul, dar așa cum tîlcuiește Ioan Damaschin în Dogmatica sa, Însuşi Dumnezeul nostru, Cel în Treime şi în Unime slavoslovit, a făcut cerul, şi pămîntul, şi toate cele ce sînt într-însele, dintru nefiinţă la fiinţă aducînd toate, aici fiind inclus evident și aerul. Mai jos, pentru a nu exista nici o confuzie, scrie că aerul este creat și nu este o materie preexistentă – unele nu sînt făcute dintr-o materie preexistentă (cum ar fi cerul, pămîntul, aerul, focul, apa), iar animalele, plantele și semințele din pămînt şi apă, aer şi foc s-au făcut prin porunca Creatorului. Aici, chiar dacă se vorbește despre cele patru elemente esențiale ale filosofiei antice eline, marele teolog subliniază de la început că învăţătura creştină a creației ex nihilo diferă radical de tradiţia gîndirii eline (ex nihilo nihil fit), care tindea să vadă în materie ceva veşnic, iar în Demiurg – doar un modelator al acestei materii preexistente. Aerul este un element esențial creat de Dumnezeu pentru menținerea vieții tuturor ființelor.

I: Trebuie să spunem că teoria celor patru elemente eterne și imuabile a fost prima oară formulată de către Empedocle. Înaintea lui, Thales vedea apa (hydor) ca elementul primordial de la care au plecat toate, Anaximandru vedea nemărginitul (apeiron), iar mai apoi Anaximene credea că aerul este obîrșia (arche) tuturor lucrurilor. Diferitele forme ale lucrurilor se datorează densității sau rarefierii aerului. Spre exemplu, după el, piatra și focul nu sînt decît forme diferite ale aerului, adică focul este forma rezultată prin rarefierea aerului, iar piatra prin densitatea lui. Dacă, de exemplu, piatra va suferi un proces intens de rarefiere, se poate transforma în foc. Așa cum sufletul nostru care este aer ne susține pe noi, tot așa suflarea (pneuma) și aerul (con)ține toată lumea, conchide filosoful din Milet.

Cl: Aici am putea adăuga, de dragul acurateții informațiilor, că teoria ionienilor despre cele patru elemente sau esențe (stoicheia/ousiai) a fost completată de Aristotel, care a adăugat un al cincilea element sau esență, anume ether-ul, care ar fi pempti ousia, de unde și cuvîntul pemtousia, chintesență. Acest element e văzut ca fiind nenăscut, veșnic, imuabil. El se găsește în straturile înalte ale cerului unde locuiește dumnezeirea. Este sugestiv că marii teologi ai Bisericii vorbesc despre lumina eterică ce izvorăște din ființa lui Dumnezeu.

M: Hai, Clem, că te-ai dat și tu după filosofii ăștia dezavuați care teoretizează pînă omoară orice urmă de filosofie! Hai să discutăm teologic și, de ce nu, și fiziologic ce înseamnă aerul. Pentru mine, aerul e viață, viața organismului meu, dar și a sufletului, pentru că noi sîntem trup și suflet, un tot unitar. Ce spun Părinții teologi ai Bisericii despre aer, cum îl definesc?

I: Haideți să redăm cîteva idei de la Ioan Damaschin care are în Dogmatica sa un capitol despre aer și vînturi. În primul rînd, el vorbește despre calitățile aerului, anume că este foarte subțire, leptotaton, putem traduce și subtil, şi umed, şi cald, pe de o parte mai greu ca focul, iar pe de alta mai ușor decît pămîntul și decît apele, incolor (altfel spus, neavînd culoare din natura sa), străveziu, transparent (căci are capacitatea de a primi lumina). Apoi, marele teolog subliniază că aerul este şi slujitor al celor trei simțuri ale noastre (fiindcă prin el vedem, auzim, mirosim), primitor şi de căldură, şi de răceală, şi de uscăciune, şi de umezeală. În plus, Damaschin vorbește și despre dimensiunile spațiale ale aerului sau mai bine zis despre mișcările lui care sînt în sus, în jos, înăuntru, în afară, la dreapta, la stînga, precum şi mişcarea circulară. Cît privește lumina, aerul nu are lumină de la sine, ci este luminat de soare, lună, stele, sau foc – şi aceasta este ceea ce vrea să spună Scriptura cînd zice că întuneric era deasupra adîncului, arătînd că aerul nu de la sine are lumina, ci substanţa luminii este alta decît a lui.

M: Aici sînt reproduse fel de fel de definiții ale aerului luate din filosofia elină. Haideți să discutăm pe marginea textului Genezei unde se spune că Domnul Dumnezeu, luînd ţărînă din pămînt, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Eu înțeleg prin această suflare de viață (Pnoin zois) aerul, Dumnezeu i-a dat lui Adam aerul, iar expresia în fața lui (prosopon) poate fi interpretată prin în nările lui. Cu fiecare respirație a noastră, aerul ne aduce aminte de darul dat de Dumnezeu nouă: viața!

Cr: Damaschin spune ritos în același capitol că aerul este pricină (aition) a respirației și a rostirii. De altfel, în toată literatura patristică despre subiect, se subliniază că aerul este un dar al vieții dat de Dumnezeu omului. În plus, expresia pnoin zois este tîlcuită de Grigorie Palama ca fiind harul Duhului Sfînt care dă viață sufletului omului, mai ales că în greacă nu este „s-a făcut omul ființă vie“, ci „suflet viu“ (psyhe zosa). Dar, oricum ar fi, nu exclude varianta ta, ele se completează. Am primit aerul vivificator al organismului, dar și harul vivificator al sufletului.

Cl: Nu contestăm ce spui. Reținem că, la facerea omului, Dumnezeu a folosit două dintre cele patru elemente esențiale, pămîntul și aerul. Apă și foc nu folosește, dar apa este folosită la nașterea de a doua care este botezul, iar focul apare la nașterea Bisericii, cînd Duhul Sfînt a coborît în chip de limbi de foc peste apostoli.

I: Putem considera botezul și pogorîrea Duhului peste apostoli ca o plinire a Creației lui Dumnezeu. Și dacă tot ne-am pus de acord, putem și concluziona.

Cl: Stai puțin, că mai am o aporie. În Epistola către Tesaloniceni, apostolul Pavel le vorbește acestora despre moarte, îndemnîndu-i să înțeleagă acest fenomen prin prisma eschat-onului, ca să nu se întristeze ca și cei care nu au nădejde. După ce le aduce argumentul suprem, cel al Învierii Domnului ca fundament al învierii morților, apostolul scrie că la glasul Arhanghelului vor învia cei morți, iar noi cei rămași vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în aer (eis apantisin tou Kyriou eis aera), şi aşa pururea vom fi cu Domnul! Cum adică și de ce această întîlnire în aer? De ce nu în apă?

M: Este și apa acolo, pentru că norii se formează prin condensarea vaporilor de apă din aer. Deci ești răpit pe apă și te întîlnești cu El în aer, cam asta este șmecheria (sic).

Cl: Eu am pus o întrebare serioasă. De ce în aer? De ce nu în ceruri? Nu acolo vom fi pururea cu El? De ce apare aerul aici?

I: Cred că cea mai mare problemă a ta e să nu rămîi în aer! De ce în aer? Poate pentru a brăzda acest element fundamental înainte de a ne odihni în ceruri. Poate pentru a sublinia mișcarea anabatică, faptul că urcăm spre Domnul prin masele de aer. Nu știu! Dar să concluzionăm că aerul s-a răcit și ne-am răcit și noi, filosofic vorbind…

Cr: Dumnezeu a făcut aerul pentru a da viață tuturor ființelor de pe pămînt. Omul a primit suflarea dumnezeiască ce i-a dat viață organică, dar și viață duhovnicească.

Între timp, furtuna s-a oprit și un aer curat, dar rece, ne izbea tîmplele înfierbîntate de vin și filosofie. Ne-a rămas însă întipărită în minte acea viitoare întîlnire cu Domnul în aer și ne-am amintit cuvintele lui Grigorie Teologul despre această urcare: Înaintez cîntîndu-Te, Doamne!

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.