În absenţa micului dresor

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
În absenţa micului dresor jpeg

De ce e România din film neîmblînzită? Fiindcă lipseşte îmblînzitorul. Măsura tuturor lucrurilor, trestia gînditoare şi celelalte metafore sub care circulă omul prin lume nu se arată timp de nouăzeci şi trei de minute. Bagheta lui de dresură nu e atît de lungă încît să acopere o ţară şi să facă din ea un circ. Eşti scutit de prezenţa lui şi liber să vezi, cu ochii mari şi cu respiraţia de multe ori ţinută fără să-ţi dai seama, de toate în despletirea acestei Românii ascunse: acvile de munte şi rîşi, iepuri şi cai, lupi şi şerpi de apă, mistreţi şi fluturi. Oameni, în schimb, nu vezi şi poate că ăsta e unul dintre mesaje. Fiindcă omul nu e doar singurul animal care se poate rata, ci şi singurul făcător de rele în numele binelui, după o reţetă pe care a testat o îndelung în istorie, de la Inchiziţie pînă la comunism. Omul lipseşte din România neîmblînzită. Dar ca să nu crezi că nu poate da buzna acolo unde domneşte deocamdată puritatea sălbatică, pe la sfîrşit ţi se arată un versant scalpat. O fostă pădure devenită cioturi. Avertismentul nici n-ar mai fi avut nevoie de glasul lui Rebengiuc. Imaginea nu face doar cît o mie de cuvinte, ci şi cît trunchiurile executate la porunca sultanei Cherestea şi a curtenilor ei penali.

Şi pînă la ipostaza ei neîmblînzită, România a fost o bună purtătoare de supranume şi etichete. A fost pe rînd eternă şi fascinantă sau pur şi simplu surprinzătoare. A fost grădina Carpaţilor sau, la alegere, a Maicii Domnului. Prinţul Charles i-a simţit de la prima vizită parfumul vechi şi i-a lăudat, deghizînd reproşul în compliment, atemporalitatea. Timelesness, a sunat verdictul gurii princiare cînd i s-a cerut un cuvînt de sinteză pentru ce vedea. După prinţul Charles au venit şi alţi străini care se poartă mai frumos cu ţara noastră decît o facem noi, irosiţi în imnuri identitare cu lacrima în colţul ochiului şi cu iile săltîndu-ne patriotic pe piepturi. Nu şi-au sforăit declaraţiile de amor pentru România, preferînd să se pună în slujba ei fără tam-tam. Iar acum au apărut, de peste gard (off the fence, cum ar veni), alţi englezi care s-au decis să ne arate ceea ce nu mai ştim, nu mai sîntem în stare sau nu mai vrem să vedem. Şi anume, că trăim înconjuraţi de o comoară pe care, dacă nu sîntem atenţi, riscăm s-o pierdem.

Cîrcotaşii vor găsi, de bună seamă, de ce să se agaţe dacă vor hotărî că filmul nu trebuie să le placă. Îi vor imputa aerul de oră de dirigenţie combinată cu un soi de teleenciclopedie cu areal românesc. Se vor simţi dăscăliţi şi, poate, puşi la colţ. Ba s-ar putea chiar să adulmece, în prezenţa englezilor de la Off the Fence, primejdia unor iscoade care, în spatele cinegestului, vor să vadă ce mai e de prădat prin ţărişoară. Bănuiala lucrează non-stop şi nu cere răgazuri. Însă nici chiar suspicioşii de vocaţie nu pot contesta una dintre marile virtuţi ale României neîmblînzite: că e un mijloc impecabil de deschidere sau de redeschidere a ochilor. Nu doar Zuleiha din romanul lui Guzel Iahina şi-i deschide, ci şi noi, cei care slalomăm printre blocuri şi călcăm pe păşuni de asfalt. Noi, cei care nu mai ştim cum se schimbă hainele unei coline şi care n-am văzut vreodată o capră neagră de veghe în vîrf de munte sau un cal în ritualurile febrile de dinaintea împerecherii.

„Sîntem deja uitarea ce vom fi.“ Aşa începe epitaful lui Borges, aşa se cheamă un roman al lui Héctor Abad Faciolince, asta se cuvine să murmurăm, ca pentru noi, în prezenţa acestei bucăţi de lume care nu se poate împotrivi răului pe care i-l facem. România neîmblînzită, care trăieşte în orizontul hashtag-ului „Rezist“ fără să-l afişeze, e genul de film care, tocmai prin frumuseţea lui crudă şi netrucată, îl invită pe fiecare dintre noi să devină sau (mai rar) să rămînă un locuitor critic şi autoexigent. Să accepte că e nevoie de o chirurgie a reformei. Şi să spere că semenii lui cu mai mult suflet şi mai multă păsare vor deveni „poliatri“. Adică oameni care nu vindecă boli, ci cetăţi, oraşe şi minţi înnămolite.

Fiecare dintre cei care au văzut România neîmblînzită poate decupa la repezeală cinci episoade crude sau tandre. Şi fiecare poate ieşi din sală cu speranţa de extracţie scandinavă după care fericirea e cea mai bună metodă de educaţie. E bine, e frumos, dar nu e suficient. Eficienţa pedagogică a filmului va fi confirmată abia cînd un biped citadin îşi va opri mîna gata să arunce hîrtia pe trotuar. Sau cînd un grataragiu compulsiv va intra în greva fleicii. 

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte este Două mături stau de vorbă, Editura Humanitas, 2018.

Foto: Max Milligan 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.