Impresionismul grevist

Marius DRAȘOVEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Două ocupaţii jpeg

- mișcare artistică cu cromatică pestriță și tușeuri fine de trîmbiță -

Fiecare dintre noi e bucuros în preajma Crăciunului să asculte colinde şi, dacă este posibil, într-o gamă cît mai variată. Pentru că în materie de colinde e ceva mai greu să vii cu material nou, se impune să impresionezi în vreun fel atunci cînd colinzi. Prin calitatea vocii, prin vestimentaţie, prin dimensiunea grupului, prin instrumente muzicale, printr-o urătură/strigătură. Indiferent cum, trebuie să impresionezi gazda printr-un ceva mai special, ca să-i arăţi acesteia că-i acorzi importanţă şi că vrei să ţi se acorde atenţie măcar pentru faptul că te-ai chinuit să aduci ceva nou. Dacă eşti vizitat numai de colindători cu „O, ce veste minunată!“ în repertoriu, rezişti la primele trei grupuri. De la al patrulea, începi să deschizi uşa mai rar şi să plăteşti colinda din ce în ce mai prost, aspect care ajunge să-i afecteze, din păcate, şi pe cei care chiar s-au pregătit, dar au ajuns la uşa gazdei cînd aceasta este deja prea enervată de acelaşi repertoriu şi prea puţin dispusă să mai decarteze (cîte) ceva.  

Cam aşa e şi cu grevele. Nu atragi atenţia, nu primeşti! Am avut o şansă de a atrage atenţia, şansă pe care chiar am fructificat-o la începutul anilor ’90. Apoi, pentru că stocurile de şanse de orice fel păreau să se epuizeze, am diluat modelul iniţial, cît să ne ajungă. Decît deloc, mai bine îndoit cu multă apă.  

Manifestaţiile de la începutul anilor ’90 au avut impact pentru că urmau un calapod existent şi uşor adaptabil noilor condiţii. Comunismul ne-a învăţat ce înseamnă o manifestare publică. Sau, mai bine zis, ce înseamnă management de eveniment. Iar Revoluţia a adus un gen de entuziasm şi o dorinţă de exprimare a forţei şi a creativităţii vulgului. Şi le-am combinat.  

În acest context au apărut scandările. Dacă prin „Jos tiranul! Jos Ceauşescu! Jos comunismul!“ a putut fi îndepărtat un regim, oare scandări ceva mai elaborate nu puteau avea un impact mult mai mare?  

Într-o societate în care lucrurile încă nu se decantaseră, iar părerile erau împărţite, pentru început am avut perioada mişcărilor de stradă anticomuniste cu scandări pro şi contra Ion Iliescu, nemulţumiţi („Ceauşescu nu fi trist / Iliescu-i comunist!“, „Iliescu KGB / adevărul unde e?“, „Iliescu s-a aflat / lovitura ta de stat“, „Iliescu judecat / Pentru sîngele vărsat!“, „Cine-a stat cinci ani la ruşi / Nu poate gîndi ca Bush“, „Zoe şi cu Nicu / şi-au schimbat tăticu’!“, „Cine este FSN-ist este prost ori securist“, „Pe Palatul Cotroceni / Cîntă cucuveaua / Iliescu şi ai lui / Şi-au găsit beleaua“)  vs susţinători („Iliescu nu ceda / Muncitorii toţi te vrea“, „Iliescu vom vota, / Fără kent, dolari, cafea“, „Iliescu să fii tare / Cum a fost Ştefan cel Mare“, „Iliescu nu ceda / Ţara te va apăra!“, „Iliescu apare / Soarele răsare!“).  

Cea de-a doua perioadă a mişcărilor de stradă se datorează mult-invocatei perioade de tranziţie, procesului de privatizare şi efectelor „cuponiadei“. Este poate singura perioadă în care s-a ieşit în stradă pentru că, dincolo de dorinţa de a se schimba ceva, exista şi hotărîrea ca lucrurile să fie schimbate. Şi un aport important l-au avut studenţii. Ceea ce acum nu ar mai fi posibil. Şi au atras atenţia: „Vinde, tată, vaci şi boi / C-am ajuns studenţi şi noi / Sub Guvernul Văcăroi!“, „Şobolani ca-n Grozăveşti / Nu găseşti nici în poveşti!“, „Vrem cămine, nu statui!“, „Nu staţi la balcoane că primiţi cupoane!“, „Guvernanţii să trăiască / Dintr-o bursă studenţească“, „Noi sîntem studenţi / Nu golani sau delincvenţi“. Şi studenţii au mai făcut ceva. Au inserat, în folclorul grevelor, scandările de pe stadioane: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!“, „Ieşi afară scroafă ordinară!“, „Cine nu strigă, cine nu strigă ori este gabor, ori e prost de moare“, „Şi voi, şi voi, strigaţi (adaptat în „veniţi“) cu noi!“, „Luptăm, luptăm, luptăm şi cîştigăm!“. Exemplul studenţilor a fost repede preluat de ceilalţi. În special de cei care urmau să fie disponibilizaţi şi care, paradoxal, strigau „Nu ne vindem ţara!“, tocmai ei care îşi vînduseră „cupoanele“ unor intermediari care lucrau pentru persoane cu sau fără viză de şedere în ţara vîndută.  Din păcate, privatizarea a contribuit radical la ruperea solidarităţii dintre oameni, în ceea ce priveşte acţiunile de protest (şi nu numai). Lipsa unui mediu comun de interacţiune pentru cei care sînt reprezentaţi de prea multe asociaţii şi federaţii sindicale a contribuit din plin la trecerea spre cea de-a treia perioadă a mişcărilor de stradă din România, perioada de marketing, ce promovează doar dorinţa de a se schimba ceva, nu şi hotărîrea ca lucrurile să fie schimbate. Este perioada de maximă imagistică şi minimă forţă.  

Totul este o industrie care impresionează, dar nu atrage atenţia! Şi cum ai putea să atragi atenţia dacă, nemulţumit fiind, tu dansezi „Dansul Pinguinului“, îţi faci poze, te înghesui lîngă studiourile improvizate ale diferitelor televiziuni, pentru a face cu mîna prietenilor şi rudelor cărora le dai indicaţii prin telefon pe ce post să se uite, validîndu-ţi astfel statutul de vedetă la întoarcerea în comunitate, iar apoi stai liniştit lîngă o scenă, după ce în prealabil ţi s-au distribuit o pancartă, flyere, cartonaşe roşii, baloane, steguleţe, tricouri, şepci şi alte materiale promoţionale cu care te-ai afişat tăcut la procesiunile între diferite palate? Cît despre scandări, acestea parodiază, de regulă, singurul slogan politic ce a însemnat ceva în ultimii ani, invalidîndu-l astfel. „Nu, nu trăim bine!“ – e cam tot ce se strigă pe la mitingurile noastre cotidiene. În rest, palide reformulări ale „urăturilor“ menţionate mai sus. Mai mult se fluieră. A pagubă. Şi, din păcate, a început să ne placă. 

Faptul că lucrurile merg prost, chiar şi în materie de scandări, o dovedeşte cel mai bine singura scandare pe care memoria colectivă a ales să o plaseze în top în toţi aceşti 20 de ani. Cu vădită tentă sexuală: „Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne...“. Peste ani, marketingul electoral, vizîndu-l pe acelaşi adresant, a transformat-o în „El poate!“. E drept, de atunci mulţi politicieni au făcut ceea ce fetele de la Apaca cereau de la Roman, iar noi am decis că e mult mai bine să vrem bani şi valută. 

Din păcate, nu numai colindătorii nu mai sînt ce au fost odată, ci şi gazdele. Scandarea fetelor de la Apaca – în comparaţie cu scandările lansate în acest an („Piticu’ şi cu chioru’ au furat poporul!“; „Unu mic şi unu chior şi-au bătut joc de popor“!) – spune multe şi despre cît de importantă este percepţia calităţilor unui lider şi cum s-au schimbat aceste calităţi în ultimii 20 de ani. Dar asta e o altă discuţie.   

Marius Draşovean este jurnalist.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.