⬆
cultura protestului
Piața Deznădejdii
După toate aparenţele a venit iarna. Însă temperatura e în creştere. Temperatura la nivel social. Încă de astă-vară, după anunţarea măsurilor de austeritate decise de Guvern, sindicatele au început să fiarbă. A urmat un lung şir de proteste şi greve.
Mic îndreptar pentru o revoluție reușită
Stimată Doamnă, Domnule,
Ce-ar fi dacă ne-am propune împreună să realizăm mîine, aşa, ca pretext pentru cercetare, o mică, sau mai mare mişcare socială, care să îşi şi atingă obiectivul propus? Să fie greu? Să fie simplu? Haideţi să analizăm împreună!
Campionii protestelor
În această toamnă ne-am amintit că francezii ştiu să protesteze. În mai multe rînduri, milioane de francezi au coborît în stradă pentru a cere blocarea proiectului de lege a pensiilor – o reformă despre care se vorbea de ani de zile şi pe care un alt guvern de dreapta încercase să o adopte încă de acum 15 ani.
„Bă, vezi că e mîine un miting”
Mult timp am jucat rolul martorului, am trecut absentă printre ei – sau m-am dorit eu absentă –, le-am încasat privirile şi vorbele scuipate printre dinţi, m-am ferit şi mi-am ţinut nasul, mi-am pregătit răspunsuri în minte, dar am fost prinsă iar şi iar nepregătită, mi-au stricat ziua de nenumărate ori, am fost în pragul crizelor de nervi, nu de puţine ori i-am compătimit şi mi-am dorit sincer să-i pot ajuta.
Urletele șoptite
Pe Petitiionline.ro, cutare vrea serviciu divin şi studiu biblic la televizor, între orele 9,00 şi 12,00 dimineaţa, urmat de meciuri de fotbal, serviciu divin din nou – probabil că nu-n reluare – şi filme. Sau dacă nu, divertisment şi, da, meciuri, „deoarece sîntem o ţară creştină“. Alt cutare vrea să trimită un mogul la puşcărie, iar un al treilea cineva – sau, mai bine zis, un alt nimeni – cere „să nu plece Flori în concediu“.
Proteste de stradă: ghid de supraviețuire
În civilizatele orăşele occidentale au loc uneori proteste violente. Există un anume tipic al acestor manifestări şi o anumită standardizare a răspunsului din partea forţelor de ordine (de exemplu, în cazul manifestaţiilor antiglobaliste cu ocazia summit-urilor la care participă şefii de state).
Impresionismul grevist
Manifestaţiile de la începutul anilor ’90 au avut impact pentru că urmau un calapod existent şi uşor adaptabil noilor condiţii. Comunismul ne-a învăţat ce înseamnă o manifestare publică. Sau, mai bine zis, ce înseamnă management de eveniment. Iar Revoluţia a adus un gen de entuziasm şi o dorinţă de exprimare a forţei şi a creativităţii vulgului. Şi le-am combinat.
Piața Universității - după 20 de ani
„Mai este posibil astăzi un fenomen de tipul Piaţa Universităţii?“ Pentru a încerca un răspuns este interesant să privim opiniile actuale, la distanţă de 20 de ani, ale participanţilor şi martorilor la evenimentele din aprilie-mai 1990, cît şi evoluţia lor în sfera publică.
Înregistrare din 24 aprilie 1990, ora 17,30
Atenţiune, atenţiune, vreau să vă vorbesc în numele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti...
(Uraa... Uraa...)
Miliția spirituală
Cultura protestului nu are o istorie foarte consistentă în spaţiul românesc. Nu am avut disidenţă organizată în perioada comunistă. Nici o revoltă comparabilă cu cele din Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968) sau Polonia (1980), nici o organizaţie civică sau sindicală care să fi fost creată împotriva establishment-ului, şi nici măcar un samizdat mai acătării.