Imagini suprapuse

Publicat în Dilema Veche nr. 99 din 8 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tot ce purtăm cu noi prin vremi, legat de imaginea luminoasă a bunicilor - imagine care se suprapune, vom descoperi curînd, cu bucuroasă şi încîntată uimire, peste cea din primele lecturi - se asociază cu o lume percepută mai ales senzorial, o lume a miresmelor şi a parfumurilor de tot felul, a aromelor şi a mirosurilor impregnate, pentru totdeauna, în epiderma lăuntrului nostru. Cu atît mai puţin sîntem îndreptăţiţi - la acea vîrstă a "copilăriei copilului universal" - să facem judecăţi de valoare, să cîntărim şi să înţelegem situaţii care contravin - cel puţin aparent - acelui univers mirific străjuit de imaginea bunicilor-patriarhi. Mult timp mi-a fost cu neputinţă să dezleg "misterul" de nepătruns din comportamentul bunicii mele de la ţară, la auzul veştii că "Vin! Vin ei! Grăbiţi-vă! Or ajuns la troiţă! Acuş' ajung la pod!". Multe urgii - aveam să aflu mai tîrziu - trecuseră peste lumea aparent egală cu sine, a Ardealului. Dar despre cum veneau "ei!", în acele clipe de disperare şi dezastru, n-aveam să înţeleg decît mult mai tîrziu. Explicaţiile celor din juru-mi cu greu au reuşit să-mi corecteze imaginea confuză, contrariată şi "mişcată" a bunicii mele, pe care o purtam în suflet. Ce se întîmpla? De ce cînd veneau "ei", bunica începea să alerge, cu o uimitoare mobilitate juvenilă, de colo-colo prin curtea imensă, de la grajd la staul, apoi la coteţul de găini, şi înapoi la poarta mare de la şură, şi mai încolo, în fundul curţii, la portiţa dinspre grădină, cu mişcări tot mai repezi, dar în acelaşi timp mereu mai sacadate, verificînd, închizînd, încuind toate uşile şi porţile din jur. Într-o grabă tot mai susţinută, totul era zăvorît într-o clipită. Şi asta, în timp ce, pe un ton tot mai răstit, ne alunga pe noi, cei mici, în uliţă. Cu strigăte tot mai poruncitoare, cu ameninţări, ba chiar cu şfichiuiri tot mai iuţi ale vreunui bici ce ridica colbul în rotocoale mici, cu care puncta, în gesturi disperate, alungarea din "incintă": "Du-te, copilă, că nu-ş' ce-ţi fac! Ai înţeles?! Pleacă odată! Piei din ochii-mi, într-un bob zăbavă!". Şi fugeam, fugeam în sus pe uliţă, nepricepînd de ce bunica mea devenea dintr-odată zbir, de ce ne alunga aprigă din lumea aceea mirifică, care ne aparţinea de drept... Şi de ce, în urma noastră, se auzea scrîşnetul lugubru al porţilor. Porţile uriaşe, din lemn masiv... ultimul bastion ce trebuia apărat... Poarta cea mare, dinspre uliţă... ultimul punct strategic ce trebuia fortificat. Sunetul strident al ciocanelor care loveau ritmic piroanele înfipte în lemnul masiv era zgomotul care răzbătea din toată aşezarea. Şi apoi... apoi veneau "ei". În căruţe-lanţ, ticsite, din care se zăreau "ustensilele" - uneltele de cîmp: furci, greble, coase; dar şi răngi, topoare, bîte. Căruţele astfel "dotate" erau masate la pod, în mijlocul satului, iar "ei" declanşau asaltul. Şi începea dansul... dansul macabru al porţilor bătute în cuie, pe care le forţau cu răngile, le izbeau cu topoarele... Şi acolo, în locurile unde ele cedau..., "ei" năvăleau în ogradă, încărcau în viteză tot pe ce puneau mîna - vite, orătănii, acareturi -, în timp ce proprietarii, astfel de-proprietăriţi, erau luaţi la pumni şi la trîntă, într-o încăierare de strigăte, sudălmi, buşituri... Apoi căruţele demarau în trombă... De după dealuri, mai răzbătea, încă, răpăitul puştilor... Bunica murmura şoptit spre cei mari: "Tare aş vrea s-apuc să văz ce s-o alege de Ťdomnii ăştia», arză-i-ar focu' şi stinge-i-ar vîntu'". A doua zi, pe uliţă, alţi copii spuneau că le fuseseră "duşi" bunicii. Nici ei nu înţelegeau de ce... Erau anii '50, faimoşii ani ai colectivizării... P.S. "Încheierea cu succes" a colectivizării în satul Grid - judeţul Braşov a fost raportată în anul 1962.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.