Ilustra victimă - comploturi împotriva lui Eminescu

Publicat în Dilema Veche nr. 321 din 8-14 aprilie 2010
Ilustra victimă   comploturi împotriva lui Eminescu jpeg

Cînd, la începuturile lui 1990, mass media a început să vorbească la noi despre Eminescu numindu-l „cea mai ilustră victimă a cenzurii comuniste“, ea nu făcea decît să repete un scenariu mitizant, cu succes verificat la publicul românesc. Eminescu – poetul naţional, adică – figura reprezentativă pentru identitatea românească – fusese, adesea, personajul asupra căruia se proiectaseră aspiraţiile, spaimele, insecurităţile şi toate cele visate (dar nemărturisite) ale românilor despre sau pentru ei înşişi. „Cea mai ilustră victimă“, aşadar, dintr-un – subînţeles – popor de victime. Resorturile justiţiare erau puse în mişcare de mecanisme de psihologie colectivă cu angrenaje simple, dar astfel disimulate îndărătul unei „misii nobile“. Exemplele pot continua. În iarna lui 1991, ilustrul eminescolog Petru Creţia era victima unei agresiuni suspecte; nr. 7/1991 al revistei 22 îşi titra articolul despre aceasta „Securitate contra Eminescu“ (autor: Victor Bârsan): oricît de condamnabil ar fi fost, în sine, incidentul, el avea un impact mai mare – socotise ziaristul – dacă era aşezat în interiorul unui complot general al forţelor răului (din obsesiile şi cotidianul lui 1991) împotriva figurii dominante a valorilor naţionale. Identificarea unui complot împotriva lui Eminescu (indiferent care sînt complotiştii şi raţiunile lor) aşază totul sub aura unui scenariu cosmic, care îi deresponsabilizează pe actanţi, împarte simplist lumea în călăi şi victime, cere dreptate, îndeamnă la intoleranţa pedepsitoare a vinovaţilor (care nu sîntem, niciodată, fireşte, noi, cei buni...), aduce în scenă eroii justiţiari. Cea mai ilustră figură a panteonului naţional românesc devine, în această logică – repet: mitizantă, subiectivă şi săracă, în esenţa mecanismelor sale – cea mai ilustră victimă. 

Nu pentru că, în realitatea istorică a biografiei sale, Eminescu ar fi fost victima dovedită a vreunui complot, ci pentru că o asemenea explicaţie este de natură să întărească firea unora mai slabi de înger faţă cu propriile lor probleme şi eşecuri. Imaginarul istoric românesc conturează – fie şi involuntar – portretul unui popor mereu în defensivă, vulnerabil, simţindu-se ameninţat de factori reali sau imaginari, singur pe lume şi neînţeles de mai toţi, dar – bogat, străvechi, unic, pur, autohton etc. Studiile lui Lucian Boia analizează cum nu se poate mai limpede această stare de... imagini (că a le numi „fapte“ ni se pare ceva mai greu).

Scenariile complotului antieminescian nu se istovesc în primii ani de postcomunism, dimpotrivă. Iar recrudescenţa lor astăzi – confirmată de succese editoriale, de prezenţe insistente pe internet (e-adevărat, mai ales pe siturile grupărilor noii drepte sau ale neolegionarilor zilei) – trebuie să ne dea de gîndit, întrucît este semnul unui nemărturisit sentiment de vulnerabilitate a celor ce creează asemenea scenarii, dar şi a celor – mulţi – care le cred. Teoria complotului anti-eminescian a părăsit tema 90-istă a complotului puterii comuniste împotriva marelui scriitor, pentru a ancora în teritoriile biograficului strict: Eminescu a fost declarat bolnav, internat şi în cele din urmă ucis de duşmanii săi, care erau – fireşte – duşmanii poporului român. Ei sînt în continuare printre noi, demascarea complotului antieminescian echivalează cu apărarea de pericolele ce ne pîndesc, pe noi, astăzi. Energia demascatoare a corifeilor complotului este uriaşă: ei publică, anual, sute de pagini de comentarii şi de suprainterpretări ale puţinelor documente rămase despre boala şi sfîrşitul lui Eminescu (Călin Liviu Cernăianu a început în 2000 cu volumul Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, şi nu s-a mai oprit...), fac calcule kabalistice despre numărul de litere din replicile consemnate ale bietului bolnav (Nicolae Georgescu publică în 1994 vol. A doua viaţă a lui Eminescu şi reia tema în multe alte scrieri ulterioare), descoperă documente misterioase (v. recentele dezvăluiri în presă ale lui Constantin Barbu, revenit pe scena noastră culturală ca filosof şi eminescolog) şi recitesc cu foarfeca manipulării în mînă, publicistica eminesciană (v. Radu Mihai Crişan, Eminescu interzis. Gîndirea politică, 2009). Ceea ce stupefiază specialistul de bună credinţă în faţa unor asemenea construcţii complotist-revanşarde nu este atît tonul lor violent (cu incoerenţele de rigoare), nici imaginarul dezlănţuit, xenofob (ucigaşii poetului sînt evreii, ungurii, germanii şi... Titu Maiorescu, repet – duşmanii poporului român), cît desfăşurarea imperturbabilă a demonstraţiilor. Un amplu proiect editorial, „de peste 800 de pagini, al unei investigaţii analitice complete realizate de Academia şi Fundaţiile Mihai Eminescu: Codul Invers – Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu“ este lansat la Bookfest de acelaşi Constantin Barbu (http://www.youtube.com/watch?v=yih0SI2u-Ro, postare de Victor Roncea, emblematică pentru coerenţa teoriilor în discuţie), realizatorul său. Proiectul va avea 30 de volume, cu „discursuri de escortă“ (note, comentarii etc.) care nu fac decît să amplifice teoria complotului ucigaş, decontextualizînd maniacal documentele medicale, delirurile bolii şi alte incoerenţe ale ultimilor luni de viaţă ale poetului, pentru a obţine rezultatul dorit: Eminescu a fost ucis de străini şi de români vînduţi acelora. Lumea ştiinţifică românească stă deocamdată deoparte, ezitînd să se amestece: între timp, adepţii teoriei complotului vorbesc şi scriu fără odihnă, folosindu-se de vulnerabilităţile imaginarului naţional şi de sensibilitatea publicului larg la retorica de tabloid „cu crime, mistere şi amor“, pentru a ţine avanscena „preamărindu-se pe ei“, cum prezicea, amar, poetul însuşi. Pentru că, ştiut este, orice victimă – cu atît mai mult cea mai ilustră victimă – are nevoie să i se facă dreptate. Glorie justiţiarilor ei, strigă înşişi justiţiarii.

Nu despre Eminescu este vorba, de fapt, în asemenea circumstanţe. Cumplit tablou! Cu o vorbă a lui Petru Creţia (din Testamentul unui eminescolog), „Aş putea să par ironic şi nu sînt şi mi-am vrut mîna uşoară: de tristeţe pentru atîta sîrg zadarnic, inspirat de malefice constelaţii“.  

Ioana Bot predă istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj. A publicat, între altele, volumele: Eminescu şi lirica românească de azi, Editura Dacia, 1990, Semne de carte. Eseuri de istorie literară românească, Editura Limes, 2004. A coordonat volumul Mihai Eminescu – poet naţional român. Istoria şi anatomia unui mit cultural, Editura Dacia, 2002.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.