Idiot, cretin, imbecil
Trei injurii clasice – idiot, cretin, imbecil – au ajuns astăzi să însemne, mai mult sau mai puţin, acelaşi lucru. Dicţionarele le definesc interdependent: „idiot“ e „o persoană care suferă de idioţie sau tîmpit, cretin, imbecil“; „cretin“, „o persoană care suferă de cretinism sau imbecil, idiot“; iar „imbecil“, „persoana care suferă de imbecilitate sau cretin, idiot“. Originile celor trei cuvinte sînt, totuşi, diferite. Ele aveau o semnificaţie mai puţin ofensivă şi sugerau, mai degrabă, un deficit natural, pasiv, involuntar, erau mai mult o constatare, un diagnostic, decît o insultă, jignire sau reproş.
● Idiot vine de la ídios, un cuvînt grecesc pentru „propriu“, „particular“, „individual“, „caracteristic“. Iar idiotul era omul obişnuit de pe stradă, laicul, mireanul, profanul, persoana privată, opusă omului de stat. Prin extensie, cuvîntul a ajuns să însemne şi „mulţime“, „prostime“ sau „ageamiu“, „nepriceput“, „ignorant“, „beoţian“. Idioţenia e, la limită, subiectivitatea acaparatoare, obnubilantă, particularul incapabil să se integreze, să funcţioneze în general.
● Cretin, din francezul crétin, e derivat de-a dreptul din chrétien (creştin). Cu alte cuvinte, despre cretini se spunea că, neavînd răspunderea, conştiinţa propriilor fapte, nu pot săvîrşi un păcat şi sînt, ca atare, absolviţi din capul locului, asemenea creştinilor. Sau, într-o altă versiune, „cretin“ ar proveni din latinescul creta (cretă, calcar), după apele şi solurile bogate în calcar care, se presupunea, ar favoriza apariţia cretinismului. O altă variantă evocă paloarea extremă (precum creta) a cretinilor clinici.
● Imbecillus latinesc – format din „in“ privativ şi un derivat al lui baculum (baston, sprijin ferm, băţ) – ar însemna „ne-băţos“, adică slab, precar, fragil, moale, opusul fermităţii. Imbecilul e, prin urmare, slăbănogul – fizic sau psihic, invalidul, infirmul. În latină, femeile erau numite şi imbecillior sexus, ceea ce, fără să însemne o insultă, desemna, pur şi simplu, sexul mai slab, mai moale, „fără baston“, cum ar veni. (M. P.)
