Icoanele din şcoli şi libertăţile individuale

Publicat în Dilema Veche nr. 158 din 15 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee", spune articolul 9, capitolul II, din Legea cultelor. Icoanele din şcoli, o problemă atît de discutată în ultimul timp sau, mai corect spus, atît de mediatizată, sunt un atentat la neutralitatea statului? O intervenţie a statului însă, privind această problemă, cerută de petiţia iniţiată de profesorul Emil Moise, este legitimă? În cadrul unei dezbateri organizate la clubul "Prometheus" pe această temă, Horia-Roman Patapievici, moderatorul discuţiei, vorbea de două tipuri de neutralitate. O neutralitate de tip clasic, care spune că statul nu are dreptul să intervină în opţiunile religiose ale individizilor, şi un nou fel de neutralitate, prin care statul intervine să sprijine un concept de neutralitate considerat laic şi progresist. Cu alte cuvinte, neutralitatea se reglementează prin lege, iar libertatea are reguli clare. Aceasta pare să fie situaţia în cazul icoanelor din şcoli. Ministerul Învăţămîntului, ca reprezentant al statului, este chemat să reglementeze libertatea religioasă. La aceeaşi conferinţă s-a aflat şi Mihail Hărdău, ministrul Educaţiei, care a spus că statul nu poate interzice icoanele, din simplul motiv că nu el le-a pus acolo. Au fost puse de copii, de părinţi sau de profesori şi a le interzice înseamnă o încălcare a principiului democratic. Majoritatea le vrea, le are. Corect, am putea zice. Să luăm însă un exemplu absurd. Să presupunem că elevii vor, democratic şi majoritar, să tapeteze sala de curs cu postere cu Marilyn Manson. Se mai aplică principiul democratic? Nu, statului i s-ar cere să intervină, chiar dacă nu-i aparţine scotch-ul cu care au fost lipite posterele. Nu e acelaşi lucru, o să spuneţi. De acord, nu e, dar nu putem ignora paralelismele. Exemplul, chiar vulgar şi forţat, demonstrează că principiul democratic invocat este relativ. Învăţămîntul are, prin definiţie, un rol formativ, iar tot ce se află în spaţiul şcolii ar trebui să aibă, cel puţin teoretic, această funcţie. Se neagă rolul formativ al icoanelor? Dacă vorbim în termeni religioşi, nu, dar, în termenii neutralităţii enunţaţi de stat, acesta nu sprijină şi nu favorizează nici unul dintre cultele recunoscute. Joacă icoanele vreun rol din punct de vedere educaţional? Ajungem astfel la un alt punct al discuţiei, şi anume distincţia dintre obiect de cult sau obiect artistic. Ce funcţie au icoanele din şcoli? Florin Iaru, prezent la dezbaterea amintită, îl contrazice pe Patapievici, spunînd că icoana are, chiar şi în acest caz, rolul de obiect de cult. Ce caută, aşadar, într-o instituţie neutră din punct de vedere religios? Ca obiect de cult, se află într-un loc care nu-i este propriu: Sebastian Vlad Popa chiar a vorbit de o desacralizare şi o imanentizare a semnului sacru. Alex Păun, student la filosofie, se întreba dacă prezenţa icoanelor încalcă această neutralitate şi dacă această încălcare este atît de gravă încît este necesar ca statul să intervină. Ţinînd cont că, aşa cum a subliniat şi ministrul Educaţiei, icoanele nu au apărut în şcoli pe o cale instituţionalizată şi sunt rezultatul opţiunii democratice a micilor comunităţi, răspunsul pare a fi negativ. Horia-Roman Patapievici spunea că aceste probleme se rezolvă prin negociere la nivel social şi că nu este problema statului să intervină. Obiect de cult sau artistic, prezenţa icoanei în şcoli îi poate discrimina, aşa cum susţine Emil Moise, pe cei de altă religie? Cei care spun nu au ca argument faptul că cineva aparţinînd unui alt cult se poate simţi discriminat chiar şi văzînd o biserică pe stradă. Iar aici se ajunge la discuţia mai amplă privind rolul simbolului în spaţiul public. Interzicerea sa ar fi la fel de discutabilă, cred, ca articolul din legea cultelor care acuză defăimarea simbolurilor religioase. Totuşi, şcoala este un spaţiu public cu statut special care impune o serie de nuanţe. Dacă spaţiul public în sens larg este greu de reglementat, entropic şi divers, şcoala impune control şi reguli. Libertatea este aici, vrem, nu vrem, limitată. Învăţămîntul ţine de cunoaştere în sens raţional şi trebuie văzut, de fapt, dacă simbolurile religioase contrazic acest principiu. Nu ştiu dacă este neapărat vorba de discriminare. O problemă ar putea fi cea a influenţării, faptul că, teoretic vorbind, un elev se poate simţi constrîns, chiar indirect, să adere la o anumită religie. În mod practic, profesorii prezenţi în sală la dezbaterea de la "Prometheus" au subliniat că problema este inexistentă. Copiii vin cu o moştenire religioasă din familie şi nici un simbol religios expus în şcoală nu le poate schimba opţiunea. În mod practic, ei nici nu le văd. Religia ţine de o opţiune personală şi de tradiţie, de educaţie. Florin Iaru vorbeşte însă de o dictatură a majorităţii, dînd ca exemplu faptul că cei mai mulţi elevi s-au simţit mîndri cînd au fost făcuţi pionieri, deşi acasă se asculta Europa Liberă şi părinţii negau comunismul. Nu cred că poate exista, în acest stadiu al dezbaterii publice, o poziţie clară şi corectă. Discuţiile ne arată că sunt argumente care susţin ambele puncte de vedere şi că, pînă la urmă, oricare dintre ele este acceptat, riscă să contrazică, mai mult sau mai puţin, libertatea de opţiune a cuiva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.