Iași, mon amour contrarié

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
image

Dragostea se hrănește din detalii. Gesturile mici, nimicurile cotidiene au o capacitate de seducție insidioasă, lucrează ca un soft power eficient. Ce ați prefera? Un buchet imperial de flori la aniversări rotunde sau o floare origami, zilnic, fără nici un pretext? Amîndouă, dacă se poate! Cam la fel e și cu iubirea de locuri, de orașe, de țări.  

Luminate cum sînt, noaptea, și Palatul Culturii, și Palatul Roznovanu sau Biserica Armenească, sau mănăstirile de pe coline fac din Iași un oraș tare fotogenic. România mea, la care rîvnesc din străinătate, e Iașiul, pe care îl idealizez cîteva luni bune pe an, de departe. Iar atunci cînd revin, mirosul de livadă și fum, pe care-l simt în aer, chiar pe aeroport, acționează probabil ca un narcotic, pentru că idealizarea mai ține cîteva zile. Pe fondul acesta afectiv încep micile uimiri sau revelații, reacomodarea prin negare, comparare, stupoare, admirație. Nici o obiectivitate, deci. Doar cîteva detalii. 

Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare. După care, tocmai pentru că mi-a plăcut rețeta, combinația, am cerut același fel de mîncare (pe bază de avocado) într-un alt restaurant, cu pretenții vechi de bun-gust burghez (am și văzut cîteva notabilități) și am plătit de două ori mai mult pentru o experiență culinară de două ori mai proastă. Terasele sînt tot timpul pline, vara cel puțin, și stupoarea vine cînd vezi că o limonadă costă 20 de lei. E scump. Sau e la fel ca în restul Europei hiperturistice, și atunci încep uimirile, ce bine că oamenii au bani! Sau poate ai rămas tu în urmă cu clișeul agățat de gît, România e mai ieftină, costul vieții e în funcție de salarii pînă la urmă, iar salariile nu sînt chiar ca în Occident. Sau da?

Deșert vertical

România se vede prost la ceea ce aș numi fațada colectivă a lucrurilor. Punctul acela care e și privat, și public în aceeași măsură, și individual, și colectiv, și de fapt e al nimănui.

Blocurile ceaușiste. Cariate, delabrate, imobilele moștenite din comunism rămîn într-o zonă a lipsei de speranță. Un peisaj urban care a încremenit în urîțenia lui. Prin cartiere, ici și colo, s-au mai spoit, s-a mai pus o culoare, dar fără nici un plan coerent. Mirarea vine însă din altă parte. De-a lungul Bulevardului Independenței, axă centrală a Iașiului, nu vezi la nici un balcon o jardinieră cu flori. Vezi hîdele aparate de aer condiționat crescute ca niște furuncule pe fațadele coșcovite, dar nicăieri nu înverzește o plantă. Acest deșert vertical e de o tristețe covîrșitoare. Această lipsă individuală, privată, de nevoie de verde viu, această insensibilitate la mohorîtul ambient comun e stupefiantă. Stimulente ar fi. În Franța, există concursuri de tipul „cel mai frumos balcon din cartier”, iar primăriile organizează la propriu ceremonii de premiere. 

Casa scării. În blocurile cu apartamente proprietate personală, casa scării pare de multe ori un portal de intrare în lumea distopică din filmul Ready Player One (2018). În 2045, omenirea imaginată de Steven Spielberg e o aglomerare sinistră de maghernițe, o groapă de gunoi din care ies fire și căști de conectare la realitatea virtuală. Oamenii reali se întîlnesc unii cu alții numai în dimensiunea virtuală, carcasa lumii reale e o epavă abandonată, nimeni n-o mai revendică. Pe casa scării, a tuturor, nimeni nu dă o bidinea de var, nimeni nu înlocuiește un bec ars, nimeni nu schimbă un geam fisurat. Prin casa scării se trece ca prin no mans land

Ies puțin din Iași și o iau la pas. În multe din comunele limitrofe sau în satele cu dezvoltare imobiliară vertiginoasă și trafic înzecit, pietonii par niște intruși. Nu vorbim de lucruri sfinte, precum piste de bicicletă, vorbim de o infrastructură elementară: lipsesc trotuarele. Să lași un copil să se ducă singur, pe marginea drumului, pînă la magazinul din sat (da, există!) sau la izvorul din sat (da, există!) e pur și simplu angoasant. 

Iubesc Iașiul pentru uriașa sa revitalizare culturală, fie și numai printr-un festival ca FILIT. Iubesc Iașiul pentru că și-a aranjat în sfîrșit parcurile, și-a restaurat monumentele și, alint suprem, le-a iluminat, dezvelind noaptea detalii seducătoare. Dar, așa cum metaforicul buchet imperial de flori poate părea un lux în procesul seducției, criza energetică va stinge reflectoarele aprinse noaptea și proiectate pe monumente. La lumina zilei, celelalte detalii se văd însă limpede, chiar dacă, din varii motive, insensibilitate estetică, indiferență etică, închidem ochii.

Una peste alta, cu iubirile e întotdeauna un pic mai complicat. Privind pe geamul mașinii între aeroport și casa bunicilor de la Bucium, un puști român, născut în Franța, rezumă cam așa: iubesc țara asta scorojită!

Cristina Hermeziu este scriitoare și jurnalistă. Din 2005 s-a stabilit la Paris. Ultima carte publicată: Între timp îți vezi de viața ta, poeme, Junimea, 2020.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

iuri kovalciuk jpg
Mogulul de presă Iuri Kovalciuk, instigatorul lui Putin pentru războiul din Ucraina
Una dintre cele mai influente voci din spatele deciziei lui Vladimir Putin de a ataca Ucraina aparține unui miliardar de 71 de ani, care a susținut că războiul ar putea dovedi puterea Rusiei.
Submarinul Cetus  FOTO Guvernul Britanic png
Noul submarin-dronă, mândria armatei Marii Britanii. Cetus va domina spațiul de luptă subacvatic
Noul submarin de 18,7 milioane de dolari al Marinei Britanice va fi gata în 2024 și va contribui la „dominarea spațiului de luptă subacvatic”, transmite presa britanică.
GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.