Horoscopul scuză mijloacele

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Horoscopul scuză mijloacele jpeg

Acum cîțiva ani, o traducătoare străină de literatură română m‑a abordat cu o îmbîrligată problemă de gramatică: în ce situație, m-a întrebat ea, se folosește în limba română substantivul cu articol hotărît după un adjectiv la superlativul relativ. Nedumerirea îi fusese stîrnită de un panou publicitar din Mogoșoaia, unde erau încartiruiți pe atunci bursierii unui între timp defunct program al ICR. Pe panou scria: „Cea mai puternică vrăjitoarea“.

După ce i-am explicat, cum m-am priceput, „situația“ (în termeni mai mult socio-lingvistici decît gramaticali), m-am dus să văd cu ochii mei panoul. Am constatat nu numai că textul fusese reprodus întocmai, dar și că panoul cu pricina nu era singular în localitatea. Își mai făcea, de pildă, reclamă și „Mihaela cu fusul fermecat“ (care, anunța panoul, își mutase recent „cabinetul“ la București).

Cu această ocazie am aflat că vrăjitoria de consum se practica pe scară largă la Mogoșoaia, iar „Kitschitoarele“, cum le numește Cristian Nemescu în filmul său din anul 2000, erau frecventate asiduu de către politicieni – motiv de mare mîndrie pentru populația locală, dar și de mare îngrijorare pentru restul populației, bănuiesc. IQ-ul celor care apelează la astfel de servicii este necruțător evaluat de Cristian Nemescu în finalul filmului său.

Însă oricît de săraci cu IQ-ul ar fi cei ce se ghidează după preziceri din gama celor de mai sus, ei se află, indiscutabil, într-o companie ilustră, cel puțin de cînd Macbeth a recurs la serviciile celor trei vrăjitoare pentru a-și jalona parcursul politic. Fără întîlnirea cu vrăjitoarele, Macbeth nu ar mai fi avut acces la istorie (sau poate istoria nu ar mai fi avut acces la el) și nici Shakespeare n-ar mai fi avut un subiect pentru piesa omonimă.

Dacă observăm evoluția lui Macbeth, vom vedea că profețiile celor trei vrăjitoare îl mobilizează să întreprindă o serie de acțiuni, care altminteri poate că nici nu i-ar fi trecut prin cap. Pentru că, așa cum notează George Bernard Shaw în prefața volumului Trei piese pentru puritani, pe scenă oamenii par să acționeze pentru anumite motive, pe cînd în afara scenei, nu („On the stage, it appears peo­ple do things for reasons. Off the stage they don’t“).

De bine, de rău, motivele acțiunilor lui Macbeth sînt vizibile, chiar dacă nu și întemeiate. Profețiile celor trei vrăjitoare îl înzestrează cu „tupeu“ de uzurpator și, anihilîndu-i simțul moral, îi justifică crimă după crimă din perspectiva etică a unui destin superior. Mai mult, îl asigură de o imunitate-beton: nici un om născut din femeie nu-i va veni de hac și va fi neînfrînt pînă cînd seculara pădure Birnam nu va mărșălui asupra castelului său. Păi, cu asemenea imunitate în buzunar, cum să nu-ți faci de cap? În consecință, Macbeth își face de cap, pentru că destinul i-o cere. Și pentru că nu s‑a ostenit să citească ce era scris cu litere mărunte pe contractul cu vrăjitoarele.

Ceea ce ni-i putem imagina făcînd și pe politicienii care sponsorizează vrăjitoarele de la Mogoșoaia, sau altele asemenea lor. Iar dacă politicile pe care le practică par lipsite de motive (vezi G.B. Shaw), poate că aceste motive se află în prezicerile „kitschitoarelor“. E ușor să ne închipuim un politician căruia fusul fermecat sau alt device la fel de performant îi dezvăluie că-i va crește salariul de enșpe ori și pensia pe măsură. El se va strădui să înfăptuiască destinul cu mijloacele ca­re‑i stau lui la îndemînă (și-i cam stau), iar colegii săi, care se vor simți, inevitabil, vizați de același destin, se vor buluci să‑i dea tot concursul. Căci de profeții e bine să ții seama. Să ne gîndim numai ce a pățit un alt ilustru politician, Iulius Cezar, pentru că a ignorat profeția cu Idele lui Marte. Așa că orice mijloace sînt justificate atunci cînd este vorba de îndeplinirea unui destin prezis în mod profesionist și ar trebui să avem mai multă înțelegere față de politicienii noștri, care vor fi avînd și alte profeții de implementat, în afară de cele legate de salariu. Bunăoară vreo pădure seculară care tre’ s-o ia din loc, că cu destinu’ nu te pui…

Ficțiunea înregistrează și alte cazuri de guvernare pe bază de divinație. Joseph Douglas, secretarul general al guvernului mondial din romanul lui Robert A. Heinlein Stranger in a Strange Land, nu ia nici o decizie politică fără ca soția lui să o consulte pe Madame Vesant, astrolog și investitor. Nu mai puțin celebră este Madame Sosostris (famous clairvoyant!), împrumutată de T.S. Eliot în Waste Land din romanul lui Aldous Huxley Crome Yellow. Deși răcită cobză, aceasta se bucură de faima de a fi cea mai înțeleaptă femeia din Europa.

Ca și armata, sibilele au fost cu noi din antichitate și nu mă îndoiesc că vor fi existat, într-o formă sau alta, chiar și în preistorie. Ceea ce dovedește că îndeplinesc un rol necesar în societate. Personal, deși „nu credeam io în prostii dintr-astea“, multă vreme nu m-am putut abține să remarc că horoscopul zodiei mele îmi venea mănușă, indiferent de sursă. Pînă cînd, în urma unei experiențe pe care, păstrînd proporțiile, aș compara-o cu cea a lui Pavel în drum spre Damasc, am constatat – și eu, și cei din jur – o stranie abatere de la caracteristicile zodiei. Și de-atunci, horoscopul nu mi se mai potrivește neam. Ceea ce, probabil, exclude o carieră politică.

Florin Bican este scriitor și traducător. Cea mai recentă traducere: Acolo unde nu mai e trotuar de Shel Silverstein, Editura Arthur, 2015.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.