Hater-ul de Internet și hater-ul sub acoperire

Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
image

Cuvîntul „hater” tinde se impună, măcar prin uz, în limba română, fiindcă nu are echivalent autohton. „Pricinos” ar fi prea reactiv și îndreptat mai degrabă către situații decît către oameni, „furibund” – epidermic și pasager, „urîcios” sau „antipatic” – superficial. Poate că „detractor” ar fi mai apropiat, dar și el sună prea cultural și premeditat față de ceea ce se întîmplă în momentul de față online. Dar, stați puțin, despre ce vorbim?

Haters gonna hate, zice o memă care pare a-și avea originile în textele de rap. Hater-ii urăsc, detractorii detractează. Dincolo de încărcătura sapiențială („lasă-l în plata Domnului, tot aia o să facă”, sugerează expresia), găsim în ea un viitor englezesc argotic cu sens de prezent ontic în română. Hater-ii urăsc tot timpul, spune, mai precis, expresia. Deși nu pare, din acest punct de vedere, hater-ul se deosebește de fabricantul de hate speech (discurs instigator la ură), care e propagandist, deci premeditat, și de troll-ul de Internet, care e disruptiv și el în mod premeditat, nu poate avea succes în deturnarea conversației dacă nu își face numărul cu o detașare mai mare decît a victimelor lui.

Și uite-așa, am ajuns pe Internet, mai precis, în zona rețelelor sociale și a Web 2.0. Hater-ul pare o vietate online, din moment ce nu îl întîlnim în altă parte, nu? Doar pe Net au apărut și alte apucături, ca flaming-ul de pe vremuri (un soi de execuție verbală dureroasă) sau doxxing-ul (băgarea în sperieți a cuiva prin postarea de documente personale online).

Ei bine, hater-ul e și nu e o vietate online. În primul sens, el nu poate exista decît într-un sos în care ceea ce face e oarecum acceptabil social, iar forumurile de alaltăieri, blog-urile de ieri și rețelele sociale de azi fix așa ceva sînt. În plus, Netul creează senzația de gratuitate, lipsă de consecințe, deci catalizează exprimarea emoțiilor, fiindcă urmările nu par a exista, mai ales în regimul așa-numitei pseudonimități (e altceva decît anonimat, gîndiți-vă singuri de ce).

Și totuși, haters gonna hate. Ei vor urî oricum, e un lucru care ține de consistența lor internă, de țesătura lor morală. Deci nu sînt vietăți exclusiv de Net, ci doar o specie care se vede pe Net, la fel cum fluturii sînt atrași și scoși la iveală de lumina unei lămpi (dacă vi se pare prea diafană comparația, treceți rapid mai departe, ca să nu vă vină în minte alta). Există în ziua de azi mai mulți hater-i decît erau înainte de apariția Netului? Nu în sensul sporului demografic global, ci ceva mai mult de atît?

Eu, unul, cred că nu prea, oricît „anturajul corupe”. Hater-ul, o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri, care își găsește o personificare a anxietăților și nemulțumirii ca poetul muza, a existat dintotdeauna. Doar că nu l-am văzut, fiindcă nu a avut unde să-și exprime această condiție existențială.

Internetul și, mai ales, rețelele sociale înseamnă democratizarea exprimării. Mai puțin pretențios, toată lumea poate spune orice, oriunde și oricînd. De aceea, de vreo 20-30 de ani, credem că lumea s-a umplut de hater-i. De fapt, diferența dintre hater-ul offline, pre-rețele, și cel 2.0 e că primul putea să-și exercite mai rar, mai greu sau mai puțin manifest ura. O înjurătură pe stradă sau o lovitură de bîtă fizică sînt un exercițiu mai dificil decît un comentariu veninos în nu știu ce subsol de ziar sau fundătură de Facebook. Publicul e mai restrîns.

Povestea asta ne zgîrie epiderma și ne face mai puțin senini în viața de zi cu zi. Dar are și ceva bun: ne arată că lumea în care trăim e, de fapt, așa cum e. Și, probabil, sublimează ceva din apetitul pentru bîtă și înjurătura „audio” a hater-ului lipsit de un mediu de exprimare mai încurajator.

Acestea fiind stabilite, are România mai mulți hater-i la mia de locuitori decît alte meleaguri? Faptul că termenul s-a impus rapid, ca și cel că am ajuns să discutăm în Dilema veche despre el, tind să sugereze că da. Nu am – și nu cred că există – studii care să se refere la fenomen, cu metode cantitative, dar mă hazardez, cu titlu de speculație, să spun că statutul existențial de hater se asortează cu România așa cum e. Dacă ne uităm spre Vest, stăm prost la productivitatea muncii, absorbția de fonduri europene, nivelul de trai și multe altele. Știm toate acestea foarte bine. Totul trebuie să aibă o explicație, dar nouă – de fapt, oricui – ne e mai greu să acceptăm că ea se găsește, cel puțin parțial, în noi înșine, sub formă de nepricepere, lene și altele asemenea. Trebuie să existe și alte cauze, externe nouă, pentru asta, nu-i așa? Și cel mai ușor ne e să le personificăm. Ceea ce creează exact ceea ce vă așteptați, un obiect al urii.

Poate că e adevărat, altcineva e de vină, în mare parte. Poate că guvernul e cel care ne-a dus de rîpă (care din ele? – fiecare dintre noi are un răspuns măcar un pic diferit), poate că rușii sînt de vină, poate că americanii, poate cepefiștii sau poate ateii.

Eu, unul, sînt dispus să fiu de acord cu oricine, în diferite grade. Dar tind să remarc că problema e în altă parte: în faptul că există și feluri mai glamour de a urî, care nu te expun unei sprîncene ridicate din partea unei elite. E ușor – și la unele marșuri de protest, chiar cool – să strigi „Jos!”. Pînă la un punct, e eliberator și igienic social. Acceptabil sau chiar dezirabil moral. Și eu am făcut-o și o s-o mai fac. Politicienii nu trebuie în nici un caz iubiți. Dar tind să cred că ura și senzația persistentă că cineva anume ar trebui anihilat nu ne fac nici mai fericiți, nici mai deștepți. Ci ne transformă în hater-i sub acoperire, acceptați social, cu basma curată (nu mă refer numai la cepefiști).

Dacă statisticile UE despre productivitatea muncii și tot restul ne provoacă senzația de inferioritate, să ne uităm puțin și spre Est. La atrocitățile din Bucea. Sau să revedem Fericirea mea al lui Loznița. Puteam fi și așa. Ceva-ceva tot am făcut după ce am scăpat de Ceaușescu, nu? Pînă la urmă, nu e cazul să ne urîm foarte tare. Și nici pe ei, pe hater-i. Poate că, din cînd în cînd, iau o pauză din solicitantul job de Facebook pe care îl au și mai pun o cărămidă la România, un vot în urnă. Da, e cool să urîm hater-ii. Dar, atunci, noi ce sîntem?

Iulian Comanescu este consultant de comunicare, stabilit la Bruxelles. Lucrează pentru oameni politici și instituții de acolo.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.
casa anglia istock jpg
Motivul incredibil pentru care o familie de români din Anglia a trebuit să își evacueze casa. Proprietarului nu i-a venit să creadă
Un caz complicat a avut loc în Anglia, iar o familie de români a fost nevoită să evacueze locuința în care trăiau. În cele din urmă, situația a ajuns în fața instanței, iar locatarii sunt nevoiți să își găsească o altă casă.
elefant foto shutterstock
Transformarea excrementelor de animale în descendenți, proiectul care ar putea salva speciile pe cale de dispariție
Excrementele animalelor ar putea fi pot fi folosite pentru salvarea speciilor pe cale de dispariție, cred cercetătorii. Posibilitatea este explorată pornind de la faptul că unele celule sunt încă vii în bălegar.
Românii cu salarii mici sunt nevoiti sa isi calculeze banii  Foto Freepik com jpg
Cum se descurcă mulți români cu salarii minime: „Toată viața am învârtit datorii și am albit la 30 de ani”
Salariul minim pe economie a crescut de la 1 ianuarie 2025, însă pentru numeroși români nivelul acestuia continuă să fie prea mic pentru a le satisface nevoile esențiale ale vieții. Unii dintre ei au povestit cum trăiesc cu el.
tori spelling
Faimoasa actriță care a dezvăluit că nu bea apă niciodată: „Cum de mai trăiesc, nimeni nu știe”
Cu toate că apa este esențială pentru sănătatea noastră, se pare că o celebră actriță, cunoscută pentru rolul său din „Beverly Hills. 90210”, a mărturisit că nu suportă apa și o evită complet. Este vorba despre Tori Spelling, care a precizat că aceasta îi provoacă greață imediat ce o bea. În plus, î
Declaraţie de impozit
Până la ce dată mai poți beneficia de reducerea de 10% la plata impozitului pe casă în 2025
Statul a reglementat de mai mulți ani posibilitatea de a plăti taxele și impozitele cu o reducere de 10%, dacă plata se face integral până la o anumită dată.
Sedință de guvern Kelemen Hunor 12 iunie 2023 FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Kelemen Hunor: „Ca să existe în continuare această coaliţie, trebuie să câştige Crin Antonescu. Trebuie să fim conştienţi”
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor consideră că actuala coaliţie poate merge mai departe numai în situaţia în care candidatul Alianţei România Înainte, Crin Antonescu, va câştiga alegerile.
bank
Topul băncilor din Europa care plătesc cei mai mulți angajați cu peste 1 milion de euro
Boom-ul băncilor de investiții a dus la creşterea numărului de salariaţi foarte bine plătiţi la unele bănci europene, ceea ce creează un contrast puternic cu băncile care se bazează mai puţin pe operaţiunile de investment banking.
Traian Vuia
18 martie: 119 ani de la momentul în care Traian Vuia a realizat primul zbor din lume cu „Liliacul”
La data de 18 martie 1937 s-a născut celebrul compozitor și pianist Horia Moculescu. În aceeași zi, dar în 1957, venea pe lume fizicianul și filozoful Horia-Roman Patapievici.