Haiti, după cutremur

Dorothée HASNAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Haiti, după cutremur jpeg

Haiti, Caraibe: cea mai săracă ţară din emisfera vestică. Din pădurea care acoperea odată munţii insulei a mai rămas 1%, restul a fost defrişat, întîi de coloniştii spanioli, apoi de cei francezi şi la urmă de propriul guvern, pentru a face loc trestiei de zahăr. Populaţia, 9,7 milioane de locuitori, vorbeşte creola haitiană, un dialect francez cu gramatică africană. Însă 47% sînt analfabeţi, fondurile alocate educaţiei fiind 1,4% din PIB. Haitienii gătesc în continuare la foc de cărbuni de lemn.

Transportul în comun, canalizarea, pavarea drumurilor, salubrizarea, asigurarea curentului electric şi alte sarcini administrative cad în grija cetăţenilor, statul fiind falit. Armata ţării a fost desfiinţată prin decret în 2005, însă armamentul nu a fost casat, ci donat populaţiei, ceea ce explică rata înaltă de agresiuni armate, pe fondul nivelului de trai extrem de scăzut.

Capitala, Port-au-Prince, se află în golful Gonâve, un port natural cu o activitate comercială intensă încă din cele mai vechi timpuri. Oraşul se ridică pe dealurile din jur ca un amfiteatru; cartierele comerciale sînt aproape de apă, cele rezidenţiale sus pe versanţi. Populaţia: 1,9 milioane de locuitori, zona metropolitană – 3,7 milioane de locuitori.

În sezonul ploios apa se adună între dealuri, formează ravene şi duce la vale tot ce-i stă în cale. Noaptea tropicală e lungă: la 6 seara se lasă brusc întunericul pentru 12 ore. Luminile care se văd pe coline provin de la generatoare diesel şi de la gunoiul menajer arzînd mocnit.

Pe 12 ianuarie 2010, un cutremur de 7,0 grade pe scara Richter loveşte oraşul şi distruge mare parte din centrul istoric: catedrala, palatul parlamentului, cel de justiţie, cel prezidenţial, clădirile din port, aeroportul şi mai multe spitale. 300.000 de oameni mor în acea zi şi 1,5 milioane de persoane rămîn fără adăpost. E primul seism puternic în regiune în 200 de ani, urmat la 8 zile de o replica de 5,9 grade.

Timp de trei zile, accesul oricărei organizaţii umanitare străine este blocat. Organizaţiile umanitare aflate la faţa locului evacuează în primul rînd personalul auxiliar şi familiile lor.

Haitienii se organizează în mare măsură singuri, săpînd în dărîmături cu ce au la îndemînă. Fronturi întregi de stradă sînt reduse la un singur nivel de moloz, oamenii dezgroapă morţii, îi aduc în faţa bisericilor şi îi lasă acolo.

Se organizează puncte de repartizare pentru pachete de supravieţuire. ONU împarte corturi albastre, care încep să umple toate suprafeţele rămase pe lîngă ruine. Adică pe unde s-ar fi putut evacua molozul. Nu există utilaje de construcţii, doar camioane. Singura macara este cea a forţelor ONU: de închiriat pentru alte asociaţii umanitare.

Localnicii încep să cutreiere ruinele după bunuri valorificabile. Se încaieră la toate colţurile şi se împuşcă pentru te miri ce. Trupele de stabilizare sînt excedate. Izbucneşte holera. Medicii pansează şi operează şi cos neîntrerupt. Fiecare a pierdut pe cineva, şi casa.

După o lună, organizaţii bine in­ten­ţio­na­te năvălesc să ajute suprasolicitînd infrastructura şi aşa distrusă. Case, maşini şi paturi în plus sînt necesare pentru străinii veniţi. În decursul anului următor, 4700 de organizaţii neguvernamentale sînt înscrise oficial în Haiti, aducînd, printre altele, promisiuni de slujbe. Doar una din cinci este pentru haitieni. Cea mai inutilă intervenţie: munca necalificată a voluntarilor e singura pe care ar putea să o facă localnicii.

Sînt corturi peste tot. Reabilitarea merge extrem de lent. Fondurile internaţionale sînt destinate construcţiilor, nu evacuării molozului care stă în calea construcţiilor noi.

Un an mai tîrziu, în ianuarie 2011, am ajuns în Port-au-Prince ca arhitect, împreună cu un inginer structurist de la corpul de ajutor umanitar elveţian. În parcul din faţa ambasadei erau odată flori bougainvillea şi alei sub palmieri – acum sînt sute de corturi pline de oameni. Instalaţiile sanitare lipsesc. Duhneşte pînă la etaje.

Casele de pe versanţi au suferit cel mai mult: erau construite cu un etaj, în terase, fără fundaţie proprie, rezemate pe cele din rîndul de mai jos. Dacă una din şir a cedat, au plecat toate la vale, ca piesele de domino. Elementul de construcţie predominant: bolţarii de beton. Cum însă fierul şi cimentul se importă din Republica Dominicană, ele sînt scumpe şi nu se poate testa calitatea lor. Mulţi din sacii de ciment necesari compoziţiei corecte „dispar“, iar ca să se producă bolţari în număr cît mai mare, ei nu sînt lăsaţi să se usuce la umbră cît e nevoie, ci scoşi la soare, unde se usucă prea repede, devenind casanţi. Centurile de beton nu sînt legate, armăturile sînt prea scurte şi etrierele s-au desfăcut la cutremur ca agrafele de birou.

Elveţienii construiesc două școli la a căror proiectare iau parte. Menite să funcţioneze ca adăpost anti-ciclon şi în caz de seism, acestea necesită un an în plus pentru încheierea lucrărilor. Nimeni nu vorbeşte de buget. O maternitate pe care am proiectat-o e cîştigată la licitaţie de spanioli. Erau dispuşi să o construiască pe loc, dar nu e terminată nici astăzi.

Împreună cu un coleg încercăm altă strategie şi concepem un manual, un calendar şi un ghid adresate localnicilor: „Cîteva reguli pentru a construi case mai solide“ cu materiale locale. Toate au sigla ministerului lucrărilor publice pe el. Colegul face un spot TV amuzant, menit să explice că, dacă nu respecţi reţeta betonului, nu iese nimic: „Doar nu arunci de-a valma ouăle şi făina şi toate ingredientele în cuptor şi te aştepţi să iasă prăjitură“.

În final, cea mai importantă realizare a guvernului: echipe de cîte trei-patru specialişti au catalogat fiecare casă în parte, marcînd-o cu spray: verde – rezistentă la cutremur, galben – necesită reparaţii majore, roşu – irecuperabilă.

Dorothée Hasnaş este arhitectă.

Foto: D. Hasnaş

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.