Gura satului global

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image

Trăim într-un sat global cu mai multe parohii. Că este vorba de un sat, a spus-o în anii ’60 teoreticianul media Marshall McLuhan, referindu-se la faptul că progresul tehnologic permite comunicarea imediată între antipozi, făcînd în așa fel încît ceea ce părea odinioară o distanță colosală să fie acum la o azvîrlitură de băț din punct de vedere al transmiterii mesajului. Lumea începea, încă de atunci, să fie din ce în ce mai interconectată, ceea ce deschidea speranțe mari cu privire la posibilitatea să împărtășim o cultură globală și să eliminăm punctele de tensiune care, exacerbate în spirală, ar putea duce la confruntări, conflicte, războaie. 

Ceea ce nu a anticipat McLuhan în anii ’60 era modul în care acest tip de instantaneitate a comunicării are și efectul pervers al divizării. Unul din fenomenele cele mai răspîndite în rețelele sociale de azi este tocmai cel al impermeabilității la idei și argumente noi, care duce adesea la neînțelegeri, acuze și suspiciuni de rea-credință. În marele sat global s-au creat tot felul de parohii mai mici sau mai mari, dar întotdeauna închise și exclusiviste. 

Bunăoară, parohia închinătorilor la pisici. Sînt într-un grup de Facebook cu pisici abandonate, care e unul din cele mai stricte setting-uri sociale la care am participat vreodată. Dacă ai găsit un pisicuț și vrei să-l dai spre adopție, ești certat(ă) că de ce nu-l ții; dacă vrei să adopți o pisică neagră, încep imediat acuzele de satanism. Nivelul de vigilență este maxim și, în general, nimic nu e bine.

Grupul acesta nu se deosebește prea mult de ceea ce se întîmplă, la o scară poate ușor mai diluată, pe Facebook și alte rețele sociale. Paleta de opinii permise este foarte limitată, însă aceste opinii se dispută cu o ferocitate demnă de o cauză mai bună. Cea mai gravă eroare este însă ieșirea în decor: exprimarea unor opinii total inacceptabile pentru bula în care te afli. 

Oricît de contraintuitiv ar părea (căci, nu-i așa, Internetul e menit să ne conecteze, nu să ne divizeze), rețelele sociale funcționează pe parohii. Fidelii unor anume stiluri de viață, ideologii, hobby-uri se adună în bulele lor și stabilesc norme sociale, ce este permis și ce nu. Nerespectarea acestor coduri atrage în cel mai bun caz un val de critici, însă foarte adesea se ajunge în scurt timp la insulte. Ușurința cu care dezbaterile de pe Facebook escaladează rapid și duc uneori la discuții interminabile reluate și amplificate în spirală, alteori la rupturi de prietenii din viața reală este pe de o parte deconcertantă, dar pe de altă parte explicabilă prin caracteristicile acestui mediu pe care nu ezit să-l calific drept toxic din perspectiva potențialului său de a distorsiona relațiile dintre oameni. 

Pe de o parte, este vorba de distanță. Acel „click distanță” este, de fapt, o prăpastie alienantă; parcă niciodată nu poți fi empatic cu interlocutorul de pe Facebook. El este cel mai adesea doar un nume, poate o cunoștință îndepărtată. Și ce ușor ne este să facem rău celor pe care nu-i vedem! 

Tot în anii ’60, sociologul Stanley Milgram a făcut un experiment care demonstra, printre altele, că ne este cu atît mai ușor să facem rău fizic cuiva cu cît distanța dintre noi și acela este mai mare. Or, dacă într-o discuție face to face observi imediat în ochii celuilalt efectele pe care vorbele tale le au asupra lui, cu totul altfel stau lucrurile atunci cînd comunicarea este mediată de ecrane. Este greu să ne imaginăm efectul pe care atacurile din social media le au asupra unor oameni care caută acolo validare, recunoaștere, apartenență, dar studiile științifice din ultimii ani au documentat creșterea anxietății și depresiei la utilizatori.

Pe de altă parte, rețelele sociale sînt, în linii mari, tărîmul nespecialiștilor. Ierarhiile de prestigiu pe Facebook diferă foarte mult de cele din viața reală, mai ales cînd este vorba de profesie, adică acel domeniu la care ne pricepem cel mai bine. Explicația e simplă: atunci cînd îți petreci o parte a timpului pe rețelele sociale, îți rămîne foarte puțin timp pe care să-l dedici profesiei. 

Mai mult decît atît, rețelele sociale, unde concizia este esențială, nu permit acel gen de explicații complexe pe care le necesită punerea în discuție a unor fenomene care adesea nu sînt deloc simple și nu se pretează unei discuții generale, argumentată cu meme. De aceea, o dispută pe Facebook nu va fi cîștigată de cei care se pricep cel mai bine la subiect (care probabil nici nu vor dori să intre în „competiție”), ci de cei mai vocali sau cu opiniile cele mai larg împărtășite în bulă.

Așadar, rețelele sociale creează o nouă formă de parohialism postmodern, opus cosmopolitismului promis de cultura globală, în care bulele mai mici sau mai mari stabilesc normele sociale a ceea ce este permis. Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale. 

Ruxandra Ivan este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din Bucureşti.

Foto: wikimedia commons

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?
p 7 WC jpg
Clima și geografia, temelii ale dezvoltării civilizației
Viața nu se dezvoltă oriunde și oricînd, iar civilizația și prosperitatea care o însoțesc, la fel.

Adevarul.ro

Dacia 500 Lastun FOTO RAR Vaslui (3) jpg
Dacie Lăstun adusă la RAR Vaslui pentru omologare. „Fiara de plastic“ a devenit mașină de colecție. Ce performanțe are
Un pasionat a recondiționat o Dacie 500 Lăstun și a adus-o pentru omologare la RAR Vaslui. Motorul pe benzină în doi cilindri poate deplasa mașina, în teorie, cu până la 106 km/h.
Autism FOTO Shutterstock
Copil cu autism jignit de învățătoare, la Bacău. Dăscălița, absolventă de Psihologie, l-a numit „handicapat“
O învățătoare din comuna Răchitoasa, județul Bacău, este anchetată de Inspectoratul Școlar Județean, în contextul în care a publicat pe Whatsapp un mesaj jignitor adresat unui elev cu autism.
pestele cernobil crap mutant foto captura video twitter
„Peștele Cernobîl”, prins într-un lac din SUA: are patru ochi și două guri VIDEO
Un pește ciudat a fost prins într-un lac din SUA. Potrivit pescarilor, este vorba de un crap. Captura a fost numită „peștele Cernobîl” deoarece are două capete, patru ochi și două guri.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.