Gromovnice şi rojdanice: despre viitor din trecut

Citind documentele veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea, întîlneşti la tot pasul această neobosită căutare a viitorului. De la vlădică la opincă, tot omul este supus nevoii de a cunoaşte, a prezice şi a îmblînzi viitorul. Chiromanţia, ghicitul în cărţi sau bobi, interpretarea viselor, interpretarea noiţelor de pe unghii, zodiacul sînt doar cîteva dintre aceste instrumente ale previziunii viitorului. Medicul Constantin Caracaş scrie, pe la începutul secolului al XIX-lea, următoarele: românii „au mai multă credinţă în ghicitori, în demoni şi în magi; cred că toate boalele vin de la draci şi cînd li se întîmplă nenorociri sau boli, aleargă la magi (vraci) sau la babe, să-i scape cu frecarea membrelor şi descîntece“. Dar românii merg la vraci şi la vrăjitoare şi pentru alte lucruri mult mai „uşoare“ ale vieţii de zi cu zi. Datul în bobi, busuiocul de sub pernă sau zbaterea ochiului sînt „elemente“ imediate şi esenţiale care ajută la aflarea unui viitor atît de greu de găsit. De pildă, pe la 1794, un oarecare Ion de la Fefeleiu, sud Saac, se repede la baba Săftiţa, să-i „ghicească în bobi“ dacă Maria îi poartă copilul, aşa cum îl acuză. Şi mai vrea să afle ce ar fi: copil sau fată. Or, pentru această curiozitate se copiază şi se memorează semnele prevestitoare cuprinse în „cărţile“ Întîmplările naşterilor sau Pashalie pentru oameni, care în ce lună să nascu, cum va să fie născut şi cîtu va trăi, ori fecior ori fată.

Printre cei cu o oarecare ştiinţă de carte, circulă o serie de scrieri cu importante informaţii despre cunoaşterea, măcar cu aproximaţie, a timpului din viitor: gromovnice, rojdanice, trepetnice, pascalii (pashalii) etc. Dovada că ele sînt citite şi că se bucură de succes o reprezintă simpla copiere şi recopiere. Miscelaneele ascund între paginile lor astfel de „previziuni astrologice“, unele dintre ele specifice horoscopului de astăzi. De altminteri, orice fenomen astrologic mai puţin obişnuit poartă cu el o veste pentru muritori. Astrele cereşti vestesc şi prevestesc despre viitorul recoltelor sau animalelor din ogradă, despre oameni şi pruncii lor în funcţie de mişcările pe bolta cerească sau chiar în funcţie de culoare. N-aş şti încă să spun dacă domnii fanarioţi aveau pe lîngă ei un astrolog, aşa cum este cazul regilor Franţei din vremea Renaşterii. Aş putea doar să spun că raţionalitatea din vremea Luminilor n-a împiedicat astrologia, aşa cum ar fi dorit, să deţină un loc important în vieţile oamenilor. Cel puţin prin aceste părţi de lume, izvorînd de prin manuscrise, zodiacul parcă prinde „viaţă“ mai cu forţă.

Zodiacul este şi el folosit în cunoaşterea şi îmblînzirea viitorului, nu numai al individului, ci al omenirii în genere. Semnele zodiacale sînt aceleaşi, dar denumirile sînt adaptate epocii: Taur – Viţel, Fecioară – Fata, Scorpion – Scorpia, Balanţa – Cumpăna, Săgetător – Vînător, Capricorn – Cornul de Capră, Vărsător – Udială. Mai trebuie sesizată şi diferenţa de atribuire: fiecare lună se află sub domnia unui semn astrologic. De pildă, zodia Peşti are în „stăpînirea sa“ luna lui februarie. Calendarele populare cuprind multe dintre aceste previziuni, „prevăzute“ anume pentru fiecare zodie în parte, pentru „feciori“ şi pentru „fete“. Prin intermediul lor, astrologia ajunge în rîndurile norodului. 

Îmbinînd numerologia cu astrologia, Gromovnicul lui Eraclie, din care citez, ne dă detalii cu privire la descifrarea viitorului, prin intermediul tunetelor şi fulgerelor. După cum va tuna şi va fulgera în anumite semne zodiacale, tot aşa se va aşterne şi anul omenirii. Şi pentru că sîntem în ianuarie, eu va ofer informaţiile reţinute pentru această lună, pusă sub semnul lui Udială: „De va tuna în numărul Vărsătoriului de apă, războaie şi tăieri mari vor fi, şi boale multe. Iară grîu va fi mult şi legume puţine. Iarna lină. Moarte şi în oameni aleşi, din case împărăteşti va fi primineală. Iară de va fi cutremur mare perire va fi şi la acei [de] [a]lăture… Şi în dobitoace a fi pagubă; şi se vor ridica războaie; întru boieri va fi vicleşuguri şi schimbări; iară pîine va fi multă. Dintru cei smeriţi se vor înălţa; iară dintru cei puternici să vor smeri. Iară de va fi cutremur mai marilor acelei cetăţi mult bine le va fi. Iară de va tuna noaptea pre lîngă mare vor fi pîinile bune, şi întru corăbii bine, şi întru dobitoace pripasuri“.

Rămîne ca fiecare dintre noi să fie atent la semnele lunii ianuarie pentru a afla ce va fi… Pîine şi smerenie sau războaie şi vicleşuguri?

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860, Humanitas, 2015.