Greierofurnici

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Pin it jpeg

Eu cred, sau mai curînd simt, că după terminarea fabulei, în privat, furnica îi dă de fiecare dată cîteva boabe de mîncare greierului. Nu o face în public pentru că, de secole, trebuie să dea o pildă despre importanţa muncii sistematice, a responsabilităţii pentru cei din jurul ei şi a spiritului prevăzător. Nu o face în public pentru că, feministă activistă fiind, furnica trebuie să apere, fie şi didacticist, cauza femeilor sortite exclusiv sau excesiv muncilor casnice invizibile, neapreciate social, dar vitale pentru supravieţuirea speciei. Menirea publică îi este aşa de impregnată în conştiinţă încît, eventual doar sub corecţii fizice (vezi parodia lui Marin Sorescu), furnica reuşeşte să cedeze, să iasă din constrîngerile de rol impuse şi să fie empatică şi darnică nu doar cu semenii ei pentru care natura a înzestrat-o cu două stomacuri (unul pentru a se hrăni pe ea şi unul pentru proviziile comunităţii), ci şi cu „alţii“, aşa cum o cer vremurile de azi.

Mai cred, de asemenea, că dincolo de mesajele şi pildele publice, greierele vrea, an de an, să pună cîte ceva deoparte pentru zile negre ca să evite milogeala în prag de toamnă, dar nu poate. El suferă nu de lene sau nepăsare, ci, mai curînd, de procrastinare. Nu ştie să îşi managerieze viaţa cu „to do list“.  Sau poate refuză programatic să facă asta şi trece asumat, an de an, prin umilinţa cerşitului pentru a transmite cu orice preţ un mesaj despre slow life, costurile performanţei (ca să „cînţi“ foarte bine e firesc să laşi alte lucruri nefăcute!), capcanele conformismului şi ale productivităţii excesive. El este un risk taker asumat care ne spune să  muncim pentru a trăi, şi nu invers. Sigur, în fundul sufletului re­gret că el nu este o ea, dar ce poţi face, nu te pui cu natura care le-a dat doar lor, masculilor-greier, abilitatea de a cînta… deşi, dacă ar fi să continui speculaţiile, nu doar te naşti, ci şi devii artist!

Mai cred, pe de altă parte, în nevoia de a decripta textul fabulei în spirit postmodern pentru a observa că este o poveste despre „cunosc şi eu un caz“, fără potenţial de generalizare. Este despre o furnică şi un greiere şi nicidecum despre toate furnicile şi toți greierii din lume. Evident că nu toate furnicile sînt casnico-workaholice şi nu toţi greierii, iresponsabili şi leneşi. În spiritul actual al dezenţializărilor aş cere de la autor, dar mai ales de la autori (adică de la societate) clarificări. Cine este furnica? Este ea una din furnicile lucrătoare sau gunoiere? E mai puţin probabil să fie furnica-mamă – regina stupului –, căci ea, ca şi greierele, ştie să facă bine un singur lucru, să cînte în felul ei, adică cu ajutorul unor trîntori, să facă ouă de care au grijă „angajatele“ ei. Dar cine e greierele – este el un artist profesionist sau amator? Un neadaptabil sau un explorator şi un spirit rebel al generaţiei Z? Pînă la clarificări şi profiluri demografice mai detaliate, cazul în sine nu poate deveni paradigmatic. Şi totuşi a devenit.

De ce nu pot să îmi imaginez fabula cu un ea-greiere și un el-furnică? Dincolo de notorietatea lui La Fontaine care produce inevitabil euristica autorităţii – ce a spus cineva important devine adevăr –, nu cred că genurile gramaticale sînt răspunzătoare pentru registrul dihotomic de lectură. Mă impiedică modelele prescrise social. E „firesc“ ca responsabila cu supravieţuirea materială să fie o ea şi nu un el. E firesc ca „el“ să cînte de dimineaţa pînă seara chemînd la împerechere fiindcă, așa cum se spune în popor, creierul bărbaţilor e în pantaloni, nu? De ce citesc o fabulă despre „Greierele ŞI furnica“ ca pe o fabulă despre „Greierele SAU furnica“? De ce mă las împiedicată de metafore care ne despart mai mult decît ne apropie?

Eu cred, sau mai curînd simt, că este un greiere în fiecare furnică şi o furnică în fiecare greiere. De aceea sper că, în curînd, aceste potenţialităţi mocnite se vor întrupa şi vor da naştere unei specii noi – greierofurnicile –, nomazi globali mai adaptaţi supravieţuirii în societatea lichidă de care ne vorbeşte Z. Bauman, care vor îmbina mai bine arta tolănitului, bucuria trăirii momentului cu responsabilitatea şi grija firească pentru ziua de mîine.

Laura Grünberg este sociolog şi scriitor.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.