Grădinile săteşti

Nicolas TRIBOI
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Grădinile săteşti jpeg

Astăzi, în 2013, ce a rămas din ţăranul român? Ce a rămas din grădinile lui? O caracteristică comună societăţilor rurale care au păstrat o dominantă „ţărănească“ este un peisaj îngrijit, grădinărit. Fiecare colţ de pămînt fiind valorizat, curăţat, pieptănat. „Bucăţi de teren“ domesticite şi transformate în „grădini“ pe un parcurs de sute, de mii de ani. Care trăiesc şi cresc odată cu omul, împrumută din calităţile lui, se inspiră din atitudinea lui. O grădină nu poate fi decît proiecţia firii umane în natură, dînd mărturie despre loc, timpuri, anotimpuri, tradiţii şi credinţă.

Pînă acum, am studiat casele, hainele, bisericile, mîncărurile... A venit timpul să deschidem portiţa din grădină.

În luna mai am decis să organizăm o expoziţie pe tema „Grădinile săteşti“– etapa I, ieşirea din iarnă. Această expoziţie a fost un prim pas spre o recunoaştere şi o revalorizare a grădinilor ţărăneşti, cu caracteristicile lor esenţiale. Ne-am propus să urmărim trei grădini săteşti, în ideea observării relaţiei între „grădinarul-ţăran“ şi natura unde îşi desfăşoară acesta activitatea. Observarea evoluţiei ne va da indicii relevante în selectarea şi salvarea unor bune practici, conturarea unui model de trai, dar şi evaluarea unor pierderi înregistrate la nivelul peisajului cultural sătesc.

Obiectivul principal este de a avea o privire din interior asupra grădinii de la sat, urmărind pas cu pas evoluţia acesteia pe durata anului, pe durata anilor. În multe alte ţări, grădinile săteşti au dispărut, din simplul motiv că „grădinarii-ţărani“ au dispărut. Cîte uliţe din Franţa, Anglia sau Germania nu mai văd bălegar proaspăt şi roaba scîrţîind? Unii zic că România a rămas înapoiată, dar acest defazaj este şi o mare şansă care ne permite să avem o cultură vie a grădinăritului rural. Multe studii despre grădinăritul bio, permacultură nu fac decît să se inspire din bune practici ancestrale... Practici ancestrale în general bune şi, uneori, prea încărcate de tradiţii şi de superstiţii. Dorim o radiografie de durată, de mai mulţi ani, dorim să urmărim activităţile şi gîndirea care stau la baza practicilor, în trei grădini diferite, din două zone climatice şi culturale diferite: zona Cîmpulung Muscel (munte) şi zona Suceava (Moldova). Prima etapă a fost primăvara 2013, cînd trei grădini s-au trezit încet din iarnă. Am invitat copii de la oraş (Bucureşti) şi am repetat/învăţat un gest istoric – cel de a săpa, de a semăna cartofi, arpagic. Toţi au fost încîntaţi. După ce am plantat, am şi desenat produse care pot să provină din grădină, au ieşit multe flori, roşii, copaci de specii necunoscute, plante misterioase, dar toate colorate...

Grădinile de la ţară au o polivalenţă, ca şi spaţiul public de la ţară. În faţa casei punem flori de frumuseţe, dar mai şi depozităm lemne, nisip sau bălegar... şanţul înierbat este atît de primitor în zilele calde... numai prin betonare devine agresiv. Nu au plante luxoase sau conifere uriaşe care umbresc. Sînt plante în general moştenite sau primite de la un vecin, de la o rudă. Fiecare bucată are o istorie personalizată, bună la ceva: ceai, salată, mîncăruri, creme...

Am crescut într-un sat de 800 de oameni în Auvergne, Franţa şi, cînd eram copil, toţi vecinii cultivau zarzavat în grădinile lor. Erau perioade intense, de schimb de experienţe, de secrete, de seminţe... erau găini pe stradă şi mirosea a bălegar. Fiecare era pasionat, în felul lui. Acum, multe grădini sînt lăsate pîrloagă, bătrînii au murit şi au luat cu ei seminţele şi secretele lor. Ce păcat că nu au reuşit, prin familiile lor sau prin şcolile săteşti, să transmită această pasiune noilor locuitori! Pare că şi oamenii s-au „împîrlogit“ (om împîrlogit este o expresie care nu există... echivalent imaginat pentru „delăsat de cultură“). Ce păcat că aceste locuri de refugiu sînt abandonate! Prea puţini tineri se apucă de săpat.

„Grădinar“, „ţăran“ – două identităţi mai clare decît naţionalităţile noastre. Aceeaşi piele arsă de soare, aceleaşi mîini mîncate de pămînt, aceeaşi privire către cer.

Nicolas Triboi este peisagist şi se preocupă intens, în ultima perioadă, de dezvoltarea rurală şi agriculturală.

Foto L. MUNTEAN

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.