Gîndirea precară

Cu toții știm, fiind susținuți de date și de experiență, că sărăcia naște sărăcie. E un truism, este un dat al lumii noastre. E ceea ce se numește cercul vicios al sărăciei: dacă ești sărac și ai parte (cel mai probabil) de o educație precară, de modele precare în viață, vei sfîrși, cel mai probabil, tot sărac. Bineînțeles că aici e vorba de excluziune și neșansă, de un sistem social și guvernamental care nu dă seama de aceste inegalități și care nu reușește, decît pe hîrtie, să vorbească de egalitate de șanse.

Dar, deși aceste lucruri sînt foarte importante, nu ele constituie centrul de interes al acestui articol, ci, mai degrabă, a vedea cum sărăcia atrage după sine sărăcie. Sărăcia e de cele mai multe ori condiționată de o educație precară și o educație precară atrage după sine o gîndire precară, gîndire care aproape inevitabil va sfîrși în sărăcie. Pe scurt, punctul de interes este ce este gîndirea săracă, de ce este ea izvor de sărăcie și ce putem face pentru a o îmbogăți.

Nu e o vină să te naști sărac, poate e o vină să mori sărac. Și mori sărac dacă cel mai probabil ai rămas cu o gîndire săracă. Dar ce înseamnă o gîndire săracă? Cred că putem vorbi despre o gîndire săracă pe cel puțin două paliere, ca fond și ca formă, și sub două dimensiuni, a limbajului și a cunoștințelor.

Putem avea astfel o gîndire săracă ca limbaj la nivelul fondului, mai precis o gîndire care se manifestă printr-un vocabular precar. Puținătatea cuvintelor e o măsură a sărăciei gîndirii noastre, lumea fiind lipsită în acest caz de nuanțe și sinonimii. Cînd, de exemplu, toți cîinii sînt cu toții doar cîini, cînd nu există rase diferite, specializări și aptitudini diferite, atunci persoana în cauză se poate spune că suferă de o gîndire săracă cu privire la cîini. E gîndirea unui om care nu a văzut și nici nu a experimentat multe în acest domeniu. E gîndirea, de exemplu, a unui om dintr-un sat uitat de lume care abia dacă a ajuns de cîteva ori la primul oraș apropiat.

O gîndire săracă ca limbaj, la nivelul formei, e gîndirea cuiva care vorbește agramat. E cineva care nu înțelege și nu stăpînește categoriile fundamentale de exprimare într-o limbă. Pentru el, limba este pentru a transmite celuilalt nevoi de bază, nu este pentru a se înțelege mai bine pe sine și lumea înconjurătoare. Gramatica e relativă și aceasta e gîndirea unui om simplu, pentru care lumea nu are multe nuanțe și pentru care nu există multe alternative. Ca și în primul caz, nu e în mod necesar o gîndire superficială, dar e o gîndire inflexibilă, blocată într-un dat din care nu poate să iasă. Este, de cele mai multe ori, gîndirea unui om robotizat de repetitivitatea acțiunilor lui care se succed inevitabil în aceeași ordine.

O gîndire săracă este, însă, și mai săracă dacă lipsurile se manifestă la nivelul formei gîndirii, la nivelul structurii ei. Aici avem parte de o logică precară a gîndului, de o lipsă de articulare și acest lucru e mai periculos decît precaritatea gramaticii și a vocabularului. E vorba aici de un analfabetism cognitiv. Omul respectiv vorbește corect limba, dar nu o înțelege în profunzimea ei. E omul fără de logică, omul care nu gîndește cauzal și care nu trage și nu analizează consecințele acțiunilor lui. De cele mai multe ori, aceștia sînt și oamenii fără perspectivă, care trăiesc inerțial, duși de valul familiei și al societății.

Putem avea parte și de o gîndire săracă la nivelul fondului gîndirii, manifestîndu-se în acest caz prin cunoștințe puține. Aceasta merge mînă în mînă cu sărăcia de la nivelul vocabularului, căci a avea un vocabular precar înseamnă și a ști puține lucruri despre lume, după cum și invers, dacă știi puține lucruri despre univers, nici vocabularul nu are cum să îți fie bogat, căci în definitiv majoritatea cuvintelor sînt etichete pentru lucrurile din universul nostru înconjurător.

E bine să realizăm, însă, că toate acestea pot fi, de exemplu, disimulate de cineva care vorbește repede și cursiv, dar care suferă de o gîndire precară. A vorbi repede și mult nu e o marcă a unei gîndiri bogate, mai ales dacă avem parte de rupturi de raționament sau de un fond ideatic precar. Dar dacă vorbăria și flecăreala sînt măsuri ale unei gîndiri sărace, periferice, nici la cealaltă extremă tăcerea în sine nu spune nimic. O tăcere este plină dacă este într-un context adecvat. Și proștii tac și tăcerea în sine nu îi face filosofi. Gîndirea, precum muzica, își are tăcerile și notele ei disonante. Cel mai probabil etichetăm o gîndire săracă, o gîndire impulsivă, nereflexivă și blocată în niște ținte și scheme. La polul opus avem o gîndire imaginativă, reflexivă și flexibilă, care explorează neîncetat noi teritorii și alternative.

O gîndire bogată este ca o mîncare bună care te face să vorbești despre mîncare chiar în timpul unei mese bune, bogate. Așa și aici, o gîndire bogată te pune pe gînduri și te face să te gîndești, să devii reflexiv și metacognitiv. O gîndire săracă este una plină de clișee și de scheme, e o gîndire de lemn, e o gîndire fără umor și fără metafore. E o gîndire fără gîndul gîndului, fără metalimbaj. De asemenea, o gîndire bogată este o gîndire închegată și articulată, plină de viziune și energie. O gîndire săracă este una leneșă, care nu explorează și nu schimbă lucrurile, ci una care se complace într-un statu quo oferit de ceilalți sau de societate.

Și toate acestea sînt substanțial legate de educație. De aici ni se trag toate și toate duc la educația noastră, care ar trebui să fie neîntreruptă și totală. Creierul e un organ ale cărui performanțe pot fi foarte mult îmbunătățite prin antrenament. Așa cum învățăm să respirăm, să mîncăm, să dormim sau să lucrăm mai bine, tot așa putem să ne dezvoltăm și gîndirea. Și acesta ar trebui să fie țelul suprem al educației noastre, să ne facă să gîndim mai bine, mai profund, mai bogat. Săraca gîndire săracă ce ne ține săraci, mai ales la nivel cognitiv. Astfel, prin neputința de a ne proiecta în afară datului curent, gîndirea săracă nu ne ajută să devenim altceva. Săraca gîndire săracă...

Sorin Costreie este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al acestei universități.

Foto: flickr