Gîlceavă la Turnul Babelor

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Gîlceava la Turnul Babelor – aşa s-ar putea numi recenta „încurcare a limbilor“ sau, mai degrabă, a limbajelor esoteric-spiritualiste, stîrnite în discuţiile recente, despre pîlpîirile flăcării violete.

În practica tradiţională românească, vrăjile, făcăturile, legările şi dezlegările magice intră în atribuţia femeilor vîrstnice, a babelor ştiutoare de semne şi rosturi, pricepute la şuşoteli, descîntece şi gesturi rituale, de protecţie şi pază împotriva demonilor, a făcăturilor, deochiului şi vrăjilor.

Dacă ar fi însă întrebate despre „flacăra violetă“, babele ar da din umeri nedumerite sau s-ar sfădi între ele, încercînd să-şi dea cu părerea dacă e lucru curat sau necurat cu un asemenea „foc vineţiu“.

Mai multe informaţii despre misterioasă flacără, care nu arde (sîc!), găsim în producţia editorială din domeniul esoterismului, fiziologiei subtile şi bio-energo-terapiei. În 2007 şi 2009, au apărut două cărţi (semnate de Teodor Vasile şi Elizabeth C. Prophet) intitulate Flacăra Violetă. În esenţă, ele se referă la o energie (influenţă) spirituală, care poate fi vizualizată printr-un flux radiant sau o flacără violetă. Meditaţia asupra flăcării violete, invocarea acesteia au, se zice, efecte revitalizante şi terapeutice. S-ar părea că mecanismul ei de acţiune poate fi comparat cu acela al unui „solvent miraculos“ capabil să „dizolve“ şi să „şteargă“ „energiile negative“ acumulate în biocîmpul fiinţei umane. Funcţionează – mi-am spus – mai ceva decît metoda de a şterge cerneala violetă sau violenţa, descrisă de catindatul din D’ale carnavalului (actul III, scena IV). Întrebat de Iordache dacă-l mai doare obrazul după ce a fost stropit de Damă cu „vitrion“, catindatul răspunde: „Aş! Aia a fost cerneala violentă, am cunoscut-o după miros, m-a stropit şi-n gură; îi cunosc gustul; cerneala violentă… Ştii, la noi la percepţie, cînd pică cerneala pe concept…. o dată cu limba! (scoate limba şi arată cum linge hîrtia) o şterg“.

Aşa şi flacăra violetă! Adevărat „vitrion spiritual“, şterge răul, eroarea, negativul din noi. Oricine, „omul căzut“, „căldicelul“ sau chiar „congelatul“ postmodern pot invoca nestingheriţi flacăra violetă, lăsîndu-se învăluiţi şi purificaţi de înaltele vibraţii. Şi asta fără eforturi prea mari, fără sfîşieri sufleteşti sau sejururi îndelungate, sub Teascul ascezei şi al rugăciunii. Invoci flacăra violetă şi angoasa se topeşte în bună stare. Stresul se dizolvă în mulţumire împieliţată, plutind pe săpunurile din băile Spa ale meditaţiei, păcii interioare şi armoniei cu întreg universul. Îngerii flăcării violete se adună în jurul tău. Se vaporizează stările negative. O practicantă, meditînd la flacăra violetă, s-a vizualizat cum aruncă, într-un gigantic „rug violet“, toată mania şi ranchiuna adunate într-o lună.

Apropo de rugul violet (şi influxurile sale sacre), nici unul din autorii cărţilor despre flacăra violetă nu se referă la episodul biblic de pe muntele Horeb, cînd lui Moise i s-a arătat lumina dumnezeiască, cea mai presus de fire, lumina ca de foc, care ardea, dar nu se mistuia: „iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia“ (Ies. 3,2).

Există şi alte explicaţii. Potrivit legendelor, în peninsula Sinai creştea o plantă care secreta un ulei aromat, volatil şi uşor inflamabil. Planta fiind chiar Rugul sau Tufa lui Moise. În orele caniculare, tufişul ardea… cu flacără violetă (cf. Curiozităţi de ieri şi de azi, între legendă şi realitate, Editura Epigraf, 2007).

În opinia noastră, flacăra violetă care a stîrnit vîrtejul gîlcevilor pare să ţîşnească nu dintr-un rug dumnezeiesc, ci mai degrabă din clocotitoarea ulcică plină cu ghiveciul spiritualităţii New Age. Adică al unei religiozităţi neopăgîne şi panteiste etalînd, într-un spectaculos bazar sincretist, elemente de budism tibetan, yoga, isihasm, Cabala ebraică, gnosticism etc. Totul însă departe de fervoarea şi profunzimea cu care adepţii acestor tradiţii vechi răscoleau odinioară nisipul fierbinte al întrebărilor fundamentale despre Dumnezeu, om, creaţie şi mîntuire.

În opinia lui Bruno Würtz, spiritualitatea New Age are cîteva trăsături distincte:

1) depersonalizarea lui Dumnezeu; 2) divinizarea panteistă a omului; 3) mîntuirea personală prin tehnici de meditaţie şi ritualuri de dobîndire a stării de iluminare.

În viziunea neognostică new age-istă, omul dispune de un potenţial spiritual blocat, care poate fi activat prin meditaţie, iar cunoaşterea (gnosa) căreia iluminarea îi dădea acces, capătă aspect mîntuitor. Putem considera New Age-ul – spune Würtz – ca pe o spiritualitate şi mişcare socială cu aspect soteriologic. Numai bună pentru vremuri crepusculare, de criză – am adăuga noi. Iată de unde apar, aşadar, „Apostolii în odăjdii violete…. Mulţimea pare toată violetă / Oraşul tot e violet“ – ca să cităm versurile din „Amurgul violet“ al lui George Bacovia, deloc new age-ist, dar subtil vizionar. Marea provocare ne vine de la autorul Iluminărilor – Arthur Rimbaud. Versurile din finalul celebrului său poem „Vocale“ ne pun pe gînduri: „O, trîmbiţă supremă ţipînd ciudate plîngeri, / Tăcere traversată de mii de Lumi şi Îngeri: O, sfînt Oméga, raza violetă-n Ochii Săi!“.

Pas de mai zice ceva. Pînă şi gîlceava de la Turnul Babelor se opreşte ruşinată. „Fîlfîie pe lume, violetul“ – vorba lui Bacovia.

Cît despre influenţele de ordin subtil, dimensiunile esoterice şi planurile invizibile ale realităţii, ele se refuză, prin definiţie, volutelor, oricît de seducătoare, ale unui discurs profan. Precum – am putea spune – abordarea unor probleme de neurochirurgie la o dezbatere între instalatori şi mecanici de locomotivă.

 

Silvia Chiţimia este etnolog, scriitor.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.