Fuziuni pan-balcanice optzeciste

Florin IORDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Fuziuni pan balcanice optzeciste jpeg

În ultimul deceniu al comunismului românesc, două erau muzicile care dominau peisajul sonor al radioului şi al televiziunii de stat: muzica populară şi muzica uşoară. Muzica populară, pretinsă a fi reprezentanta muzicilor tradiţionale, era în fapt un produs nou, rezultat dintr-o puternică intervenţie asupra muzicilor ţărăneşti. Intervenţiile erau menite să înzestreze această muzică cu calităţile pe care regimul politic al vremii le aprecia: uniformitate perfectă, acurateţe pedantă, forţă şi dinamism frenetic. Muzica uşoară era versiunea locală – de asemenea controlată şi dirijată pentru a nu purta mesaje potenţial maligne – a pop-ului european la modă, cu influenţe venite mai ales din spaţiul latin: Franţa sau Italia. În amîndouă categoriile muzicale erau încorporate, în mod obligatoriu, cîntece care prin versuri ţinteau în mod direct lauda sistemul politic al vremii: unicul Partid şi marele Conducător. Statul controla direct programele de televiziune şi radio sau publicarea de discuri de către Electrecord – singura casă de producţie a timpului –, dar exercita şi puternice presiuni pentru controlarea muzicilor performate în afara mediilor: la restaurante şi cîrciumi, de pildă, sau chiar la petrecerile de nuntă.

În acest peisaj, trebuie să înţelegem apariţia unor muzici care căutau libertatea de exprimare, alternativa la discursul muzical oficial. Mai întîi, către sfîrşitul anilor ’70, „folclorul de stat“ (sintagmă folosită de etnomuzicologul elveţian Laurent Aubert) se va confrunta cu apariţia unei muzici de metisaj pan-balcanic, marcată îndeosebi de „novocomponovana muzika“ iugoslavă – cea devenită, într-o etapă mai tîrzie a existenţei sale, turbo-folk (adică versiunea iugoslavă a manelei româneşti). Atît oficialii, cît şi românii de rînd o numesc, ca şi acum, „bănăţeană“, „sîrbească“ sau „bănăţeană sîrbească“. Aceasta este, de fapt, muzica cu specific naţional, compromis către care ţintea, în principal, prima „campanie de depoluare a folclorului“.

Muzica „bănăţeană“ se iscă într-o arie limitată a României, dar în cursul următorilor 10-15 ani ea se răspîndeşte în întreaga ţară, modificîndu-se totodată, pentru a se adapta stilului muzical al fiecărei regiuni în parte. Succesul său – uriaş, comparabil cu cel de azi al manelei – este sporit de aparatura electronică de amplificare şi de introducerea şi folosirea tot mai crescută a instrumentelor electronice pe care, în aceeaşi perioadă, o adoptă mai toţi lăutarii. Muzica se răspîndeşte prin casetele audio editate de mici companii ilicite adăpostite prin subsoluri şi poduri, conduse de muzicieni populari aflaţi în relaţii tulburi cu poliţia locală, şi trecute din mînă în mînă la preţuri fabuloase. Faima unor virtuoşi bănăţeni circulă astfel printre lăutari şi ascultătorii obişnuiţi, aşa că vedetele neoficiale, dar recunoscute vor fi invitate să cînte în zone situate la distanţe mari de Banatul lor. Un timp, „muzica bănăţeană“ pune în umbră toate celelalte muzici de largă popularitate şi lasă amprente de lungă durată în repertoriul lăutarilor pînă la maneliştii de astăzi. Casetele acelei epoci s-au risipit, dacă nu au fost chiar de atunci reînregistrate pentru a face loc noilor cîntece lansate, iar o reconstrucţie foarte fină a traseului acestei muzici pare azi dificilă.

Influenţele minorităţilor

Cam în acelaşi timp, zona sud-estică a României va fi locul de origine a unei alte muzici impure, eterogene şi marginale. Azur din Brăila, Generic şi Tomis din Galaţi, Odeon din Buzău sau Albatros din Bucureşti – acestea vor fi principalele colportoare ale unui alt val de cîntări care vor cunoaşte în scurtă vreme o răspîndire galopantă. Alcătuite după structura formaţiilor de pop-rock: solist vocal, chitară electrică, „clape“, chitară bas şi set de baterie, ei sînt cei care în compoziţiile lor vor aduce puternice coloraturi din muzicile uşoare sau populare balcanice, mai ales din cele greceşti (cîntece întregi sînt preluate din muzica grecească şi înzestrate cu un text în limba română, iar chitările electrice caută adesea să imite sunetul de buzuki). Se adaugă uşoare condimente alese din spaţii culturale ceva mai îndepărtate: din muzica Americii latine, din muzica franceză (prin imitaţie de bandoneon, de pildă) sau din muzica ţigănească rusească. Recursul la elemente stilistice foarte diferite şi integrarea acestora într-o construcţie patchwork vor fi o caracteristică tot mai accentuată a muzicilor de fuziune pan-balcanică de la Revoluţie şi pînă astăzi..

Tehnica vocală „curată“, lipsită de particularităţile de emisie specifice muzicilor de tradiţie orală (urbană sau rurală, româneşti sau balcanice) îi apropie de interpreţii de muzică uşoară. Dar activitatea lor pe piaţa nunţilor i-a împins să-şi aproprie muzici de origine rurală, de care orăşenii de primă generaţie erau ataşaţi şi pe care le pretindeau masiv muzicanţilor. Ei au adaptat instrumentaţiei şi stilului lor melodii ţărăneşti din regiunile limitrofe oraşelor în care activau, şlagăre folclorice difuzate la radio sau au compus ei înşişi piese în stil popular. Muzicienii pop ai provinciei vor face conexiunea urban-rural printr-o muzică specifică ce amestecă în proporţii variabile de context „muzica uşoară“ cu cea „populară“. Prin aceasta, ei sînt cei mai importanţi precursori ai etno-pop-ului. Încetul cu încetul, presiunile pieţei au făcut ca numita componentă „folclorică“ a repertoriului lor să crească.

Pe coperta unuia dintre primele viniluri apărute după Revoluţie, într-un scurt text de prezentare, ni se prezintă un fel de crez al grupului Azur. Muzica lor reflectă influenţele minorităţilor conlocuitoare din Brăila, cu care românii au avut relaţii foarte bune: greci, turci şi tătari. Muzica foloseşte melodii simple, uşor de ţinut minte, iar textele sînt, de asemenea, „fără pretenţii filozofale sau expresii forţate, de dragul unor aspiraţiuni de superioritate“. Cui se adresau aceste justificări? Oficialităţilor şi mediilor care, indiferente la succesul lor de piaţă, au continuat să-i respingă chiar şi după ’89? Înţelegem din acest text ce anume li se imputa acestor grupuri: referirile la muzicile minoritarilor nu pot fi decît un răspuns la criticile de alterare a specificităţii naţionale, iar discuţia despre versuri relevă eternul mobil de repudiere, în Estul Europei, a muzicilor de metisaj.

„Textele simple şi uşor de înţeles“ ale acestor cîntece vorbesc, în primul rînd, de dragoste. Împlinită sau doar dorită, statornică sau, mai rar, ocazională, ea acoperă cea mai mare parte a preocupărilor. Aici, bărbatul nu este un gigolo, şi nici femeia nu e un obiect de posesiune, măsură a reuşitei bărbatului. Sîntem încă în vremea în care banii n-aduc fericirea. Iar interpreţii au curajul să afirme că e bine să-ţi iubeşti doar nevasta, fără frica de a părea naivi. Femeia este unică şi, la vremea respectivă, îi este dedicat cîte un cîntec. Nenumărate melodii sînt făcute pentru ea: Mona, Maria, Claudia, Magdalena etc. Un serviciu, o casă, o femeie... pare a fi logica timpului. În multe cîntări răzbate un aer glumeţ, uşor băşcălios: „A-nceput că nu se poate / Şi că am mers cam departe / Ea zicea că scapă trenul / Eu simţeam că-i slab terenu’“ sau „Gata cu ţăranii, s-au emancipat / Nu mai sînt ţăranii ăia de-altădat’“.

Viaţa e frumoasă! – par să ne transmită cîntecele acelor vremuri, iar singurele regrete ale acestui univers liniştit, comod şi domestic par să fie ale vreunei dragoste neîmplinite şi neuitate: dovadă că femeia este unică, nu poate fi înlocuită, şi regretul trecerii vremii. Două dintre melodiile celebre ale perioadei – rămase încă în circulaţia orală a nunţilor şi petrecerilor – privesc cu nostalgie în urmă: „Mai întoarce Doamne roata!“ („Mai întoarce Doamne roata / Să-mi mai văd o dată soarta / Să-mi văd anii tinereţii / Să-mi văd fericirea vieţii“) şi „Trenul vieţii“ („Însă timpul trece, trece timpul meu / A trecut şi trenul vieţii în care-am fost şi eu / Lasă-l ca să treacă, dar se-ntoarce iar / Va opri din nou în gara / În care n-am habar“.

Asprimile epocii comuniste nu răzbat aici şi am putea crede că avem de-a face cu o generaţie împăcată, resemnată, poate chiar obişnuită să lucreze cu sistemul. Însă tensiunile epocii există, iar ele sînt, fireşte, autocenzurate. Vor răzbate abia după Revoluţie, în muzica noilor grupuri, unele dintre ele foarte tinere, apărute în cartierele mărginaşe ale Bucureştiului şi ale provinciei. 

Florin Iordan este etnomuzicolog.

Foto: Azur, anii 80, Savoy, anii 70

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nicușor Dan FOTO Mediafax
Ce a scris Nicușor Dan în bilețelul secret lăsat în „seiful” de la România TV: „Promit un singur lucru”
Într-un moment inedit al campaniei electorale prezidențiale, jurnaliștii postului România TV l-au provocat pe Nicușor Dan să lase un mesaj scris pentru români, promițând că acesta va fi păstrat într-un „seif” și deschis doar în cazul în care acesta va câștiga alegerile.
banner gabriela cristea png
Gabriela Cristea, despre plecarea din televiziune. Din ce își câștigă acum banii: „M-am amuzat când am anunțat că mă retrag”
Gabriela Cristea, ajunsă la 50 de ani, i-a luat prin surprindere pe fani atunci când a anunțat că se retrage din lumina reflectoarelor pentru a-și dedica mai mult timp fiicelor sale. După un an de reflecții și ezitări, vedeta a decis să renunțe la televiziune, o alegere pe care nu o regretă. Din ce
carne vita istock jpg
Animalele pe care românii le cresc din nou. Străinii sunt dispuși să plătească oricât pentru această carne
Dacă am călătorit de-a lungul României în ultimii ani, poate că am observat că în curțile oamenilor se găsesc mai mult păsări. Viețuitoarele mari sunt absente aproape în totalitate, însă această tendință a început deja să se schimbe.
Nicușor Dan FOTO Mediafax
Nicușor Dan, victorie zdrobitoare în toate cele şase sectoare ale Capitalei. Unde a obținut cele mai multe voturi
Candidatul independent Nicuşor Dan a câştigat alegerile în toate cele şase sectoare ale Bucureştiului. La alegerile de duminică, 18 mai 2025, 1.091.406 persoane au votat în Capitală.
Șofer de camion, Foto ilustrativă. Freepik.com.
Lecția dură a unui șofer român după 10 ani în străinătate: „Mi s-a schimbat gândirea, am crezut că fac bani rapid"
Munca de șofer pe camioane în străinătate este adesea văzută ca o oportunitate rapidă de a câștiga bani buni, mai ales pentru mulți români care caută un trai mai bun.
harta diaspora rezultate alegeri
Harta votului din diaspora. Simion a câștigat în străinătate. Nicușor Dan, susținut masiv în afara Europei de Vest
Potrivit datelor centralizate din secțiile de votare din străinătate, Nicușor Dan a obținut majoritatea voturilor în 83 de regiuni ale lumii, în timp ce liderul AUR a fost preferat în doar 11 regiuni, în Europa de Vest.
George Simion și a recunoscut înfrângerea Foto Captură video George Simion Facebook jpg
George Simion și-a recunoscut înfrângerea: „A fost voința poporului român”
George Simion, liderul AUR și contracandidatul lui Nicușor Dan în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, a făcut primele declarații publice după încheierea votului de duminică, 18 mai.
Cristina Neagu Facebook jpg
Nicusor Dan și Ilie Bolojan FOTO FacebookNicusor dan jpg
Ilie Bolojan l-a felicitat pe Nicușor Dan, câștigătorul alegerilor prezidențiale: „Mulțumim, România!”
Preşedintele interimar Ilie Bolojan l-a felicitat pe Nicușor Dan, câștigătorul alegerilor prezidențiale, și le-a mulțumit celor care au participat în număr mare la vot. „Mulțumim, România!”, a transmis acesta.