Frumoasele noastre mahalale

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Frumoasele noastre mahalale jpeg

Trăiesc într-o mahala, în frumosul cartier al Teilor, înspre Petricani, încolo. Sînt specialist în mahala ca fondatorul revistei dumneavoastră în îngeri. E haos la noi, mai ales acum, cu ocazia venirii verii. Nu te mai înțelegi cu golanii. Noaptea ies pe lăturalnice, cu scăunelele de plastic, și zac și ei acolo, pe scăunele, doborîți de căldura de peste zi. Își sumet tricourile peste burțile mutilate de șaorma cu de toate și curtează ca vagabonzii restanțierele de la Facultatea de Construcții, care au rămas în oraș peste vară. În jargon, această sumetere magnifică se numește „românească”. Le place să facă româneasca. Unii, ca animalele, se dedau chiar malahiei. Dar e frumos la noi. Se poate face antropologie, se pot face studii pe urbanitatea noastră precară. N-am ieșit cu totul din sat, teiștii iubesc berea la PET, sămînța de dovleac și bîrfa abundentă, dar asta nu e problemă. De asemenea, la noi, se pot asculta cele mai proaspete manele, precum și clasicele – manelele mereu verzi, dacă preferați formula. La lac, în Parcul Tei, s-a ridicat și un parc de distracții aproape acvatice, atît că a fost un pic oprit după primele ore de funcționare. Nu prea a mers. E un pic periculos, dar își dă drumul, nu e problemă nici asta. Cine vrea să descopere mahalaua, aici trebuie să vină. N-avem oameni drogați care să dea în cap la lume, vorba aia, și nici maidanezi nu mai sînt cum erau odinioară. Nu mai. Teiul se vindecă, se modernizează. Rămîne parfumul, rămîne muzica din mahala. Sîntem o favelă care bate la porțile secolului XXI, ca Bob Dylan la porțile Raiului.

Dacă, dimpotrivă, preferați o experiență mai dură, atunci Ferentariul e de dumneavoastră. L-am tot luat la pas, i-am scris venele deschise ale consumatorilor de heroină, i-am scris oamenii care sînt aproape să fie alungați din casele lor de niște porci hulpavi. Două străzi, mai puțin celebre decît Zăbrăuțiul, sînt punctul forte ale unei experiențe complete în mahala. Prima este Aleea Livezilor. Aici, supraviețuiesc numai cei duri. Olfactiv, este o catastrofă, o apocalipsă. Dacă aveți probleme cu ficatul, nu e cazul să îi treceți pragul. Aici nu vin gunoierii, iar munții de deșeuri se înalță ca la periferiile din Napoli. E rău, ce să mai. Apoi, sînt consumatorii de droguri, care dacă intră în sevraj... Știți și dumneavoastră. Dar trebuie să vedeți Aleea Livezilor – nu e departe de Piața Unirii – ca să înțelegeți cu adevărat Bucureștiul. Această stradă, această uliță e mereu toropită de o căldură infernală, ca și cum ar exista un soare doar peste Ferentari, care nu încălzește, ci zdrobește cranii. Iarna, dimpotrivă. E un frig crîncen pe Alee, cei care traversează iarna aici sînt, în felul lor, niște eroi. Apoi, strada Iacob Andrei. Dincolo de ea, nu mai este nimic. Se sfîrșește lumea așa cum o cunoașteți. Mai departe e un cîmp de rulote în care își trec zilele oameni care nu au nici o speranță, nici măcar acte de identitate nu au. Dar Ferentariul nu e doar atît, nu, nu. În Ferentari am întîlnit cele mai multe inimi. Oamenii nu au fost devorați de lăcomie și cunosc încă valoarea unei prietenii adevărate. Sînt, de aceea, poate cei mai curați locuitori din orașul nostru. Trăiesc după alte reguli, e adevărat, dar nu de puține ori regulile acestea dau o umanitate care de mult s-a pierdut dincolo de granițele cartierului. În Ferentari se pot lesne desfășura afaceri de inimă deschisă. Nu veți întîlni nicăieri în București, cu atît mai puțin în Nord, copii la fel de fericiți ca aceia din Ferentari. Viața e cruntă, și uneori lipsurile sînt atît de mari încît... Dar aici, copilăria și-a păstrat o puritate anume, care însă se pierde brutal odată cu intrarea în adolescență. Sărăcia, mizeria frîng destinele înainte de majorat, ca și cum trebuie plătit o dată tot prețul pentru paradisul unei copilării din care nu a fost evacuată solidaritatea și în care nu și-a făcut loc invidia. Dar din Ferentari nu se pleacă, se evadează, și prea puțini reușesc asta. 

Mai departe mai e Giulești Sîrbi, o altă mahala. Am fost acolo, reporter de presă scrisă, cu oamenii care trăiesc într-o groapă de gunoi. Nu sînt multe obiective turistice nici în Giulești Sîrbi, dar tocmai pentru că nu sînt, trebuie să mergeți. Curge viața prin venele cartierului, care lenevește oriental, pentru a exploda în efuziuni sentimentale greu de întîlnit altminteri.

Și Teiul, și Ferentariul, și Giuleștiul, toate aceste mahalale au farmec. E farmecul uitat de cei care trăiesc viața așezați confortabil în clasa de mijloc. E farmecul unei vieți în care se visează încă departe. Și e frumos, chiar dacă tot mai multe clădiri stau să se prăbușească, e frumos ca în Lisabona pauperă din tinerețea domnului José Saramago. E frumos – o frumusețe imperfectă, dar autentică, o frumusețe ciobită, dar zdrobitoare.

Mahalaua e unul dintre ultimele locuri din orașul nostru în care încă trăiesc oameni, nu ființe care îndeplinesc funcţii sociale oarecare, oameni adevăraţi, ca înainte de minunata lume nouă.

Andrei Crăciun este jurnalist. Îl găsiţi la andreicraciun.eu.

Foto: adevarul.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.