Frici şi fericiri

Publicat în Dilema Veche nr. 672 din 5-11 ianuarie 2017
Frici şi fericiri jpeg

Înainte să fiu părinte, eram destul de cinic cînd venea vorba de avut copii și mă lansam în discursurile acelea cu artistul care creează prin arta sa, nu făcînd copii. Oricine poate să toarne plozi, oricît de tîmpit ar fi, iar eu despre mine aveam pretenția că sînt – vezi bine! – un rafinat. Fumurile acestea adolescentine mi s-au risipit pe măsură ce m-am mai copt la minte, iar acum 19 ani, cînd asistenta ieșită de la sala de nașteri mi-a arătat fiul, am trăit unul dintre cele mai intense momente de fericire din viața mea. O fericire care nu era din lumea asta, care m-a lovit ca un val puternic și m-a făcut pur și simplu să izbucnesc în plîns.

Acum, e adevărat, după ce te trezești din beția primelor momente, realizezi că totul vine la pachet și cu o imensă responsabilitate, una care, dacă e luată în serios, te cam cocoșează. Cum altfel, cînd de tine ajunge să depindă viața unui om? Și pe termen scurt, pentru că o greșeală a ta sau un moment de neatenție pot să ducă la catastrofe, dar și pe termen lung, pentru că ceea ce construiești e chiar fundația unei vieți. O piatră pusă greșit poate să cauzeze probleme grave edificiului de mai tîrziu. Este vremea lui „cum îi așterni, așa doarme“. Lucrurile sînt cu atît mai stresante, cu cît ești conștient că poți greși chiar și avînd cele mai bune intenții – așa cum, cu siguranță, s-a întîmplat și în cazul părinților tăi, dar din cauza cărora acum, la maturitate, tragi din greu. Și nu vrei ca povestea să se repete și cu fiul tău, așa că faci o echilibristică ciudată, în care încerci să te controlezi și să controlezi orice amănunt. Lucru imposibil, desigur. Nu poți ști cu adevărat ce lucru insignifiant pentru tine poate să-i nască lui o traumă, așa cum, oricît de atent ai fi, nu poți anticipa toate întîmplările care i-ar face rău. Și devii conștient la ce distanță infimă te afli uneori de tragedie. Tu, prin copilul tău – căci el îți este călcîiul lui Ahile.

Aceasta este teama surdă, de adîncime, cu care rămîi toată viața, ca părinte: să nu i se întîmple ceva grav copilului. De fapt – s-o spunem pe șleau, deși e greu s-o numim direct – ți-e frică să nu moară. În comparație cu aceasta, celelalte neplăceri sînt pasagere și se șterg cînd treci de la o etapă la alta. De exemplu, după o vreme nu ți se mai par așa de chinuitoare cele două luni în care copilul a plîns noapte de noapte din cauza colicilor și tu făceai drumuri prin casă cu el în brațe, să se mai potolească (făceai asta tu, deși ziua mergeai la serviciu, pentru că mama oricum era mult mai obosită decît tine). Uiți și disperarea care te-a cuprins cînd febra copilului creștea peste 41 de grade, în ciuda tuturor antitermicelor administrate, și cînd ai intrat cu el sub dușul cu apă rece. Uiți inclusiv coșmarul pe care l ai trăit cînd ți-ai scos copilul de trei ani, cu sîngele șiroind, din colții unui ciobănesc german. Toate lucrurile astea se uită, ca să poți trece peste ele și să fii pregătit pentru altele.

Tot ce am spus pînă acum pare scenariul unui coșmar, dar miracolul este că nu e așa, ci dimpotrivă. Există o mulțime de trăiri extraordinare pe care le ai ca părinte și care copleșesc toate neplăcerile și fricile. Iar dacă neplăcerile și fricile pot fi trecute în revistă, fericirile sînt mai greu de povestit.

În orice caz, dincolo de greutatea descrierii dansului endorfinelor și al oxitocinelor prin corpul tău, există și lucruri care pot fi explicate. Iar asta mi-a fost clar cînd am avut al doilea copil, fată, ocazie cu care am văzut că trăirile sînt diferite. Una e să fii tată de băiat și cu totul alta să fii tată de fată. Am realizat că, dacă în fiu te identifici și îți retrăiești, privind de data asta din afară, propria copilărie, o fiică îți oferă experiența alterității. O fiică este, pentru tatăl său, o călăuză prin mirabila lume a sensibilității. Căci, pe lîngă dragoste, acesta este extraordinarul lucru pe care ți-l poate oferi un copil: dacă ești puțin atent, te ajută de minune să cunoști, să înțelegi, să te cunoști, să te-nțelegi. 

Cezar Paul-Bădescu este scriitor.

(articol apărut în Dilema veche nr. 651, 11 august 2016)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.