Frică

Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Frică jpeg

Primele zile de toamnă – cînd la terase răsună melancolic hiturile verii ce tocmai s-a terminat, iar seara trebuie să-ţi închizi hanoracul. Primele zile de septembrie, cu lumini portocalii, miros de vinete coapte şi buzunare pline de castane. Acele zile de toamnă erau pentru mine, la 12-13 ani, un coşmar. Erau zilele care anunţau că, în curînd, va începe şcoala. Nu mă bucuram să-mi revăd colegii şi sînt sigură că şi ei gîndeau la fel. Eram copleşiţi de un singur sentiment comun: frica. 

Bobaşu avea tocuri care tropăiau ameninţător sub corpul ei masiv, părul roşu, de vrăjitoare, o privire ucigaşă şi un glas mereu răstit. Cînd mă pocnea cu palma ei mare, degetele îi rămîneau desenate pe faţa mea şi ora următoare. Dar nu de bătaie îmi era cel mai frică: cu asta mă obişnuisem şi la şcoală, şi acasă. Cel mai rău era cînd ţipa, cînd îţi spunea că eşti proastă, tîmpită sau nesimţită. Cînd le făcea pe fetele de la clasele mai mari, adică copii de 13 sau 14 ani, „curve“. Cînd ne ameninţa, ne jignea şi ne umilea. Ne ridica în picioare şi ne lovea în faţa clasei, apoi nu ne lăsa să ne aşezăm: rămîneam acolo, cu privirile tuturor atîrnînd grele de noi, în timp ce Bobaşu ne spunea cît sîntem de răi şi de greşiţi.  

Puţini dintre colegii de clasă au scăpat nebătuţi. Bobaşu, profesoară de fizică şi de chimie, e celebră în Craiova, iar cînd eram mică, ne bătea cu ştirea şi cu aprobarea părinţilor noştri. Părinţi care îi ceruseră să facă oameni din noi. Zeci, sute de copii i-au simţit palmele aspre, şi înainte, şi după generaţia mea. A continuat să predea, şi cînd bătaia a devenit o infracţiune (în 2004), iar profesorii nu-i mai loveau pe elevi atunci cînd nu ştiau la tablă. Însă cred că a continuat să terorizeze şi să umilească copii de 12 ani.  

De la Bobaşu nu am învăţat nici un strop de fizică sau de chimie. Dar am învăţat să mint, să chiulesc şi să copiez la lucrări. De frică. Stăteai în bancă şi îţi era atît de frică, încît simţeai cum ţi se mişcă maţele de emoţie. Dacă te asculta, era vai de tine – oricum, în afară de cîţiva norocoşi, mai toţi din clasă eram bîtă la materiile predate de ea. Iar cînd stăteai ca prostul la tablă, desenînd cu creta formule şi îi auzeai în spatele tău tocurile pe parchet, simţeai o transpiraţie rece pe ceafă. Însă tot te lua prin surprindere cînd te căpăcea. 

Trebuia să fii un tocilar genial, ca să scapi de bătaie, şi nici măcar atunci nu era sigur. Băiatul cel mai bun din clasă la fizică şi preferatul ei (de la care copiam la lucrări şi pe care-l iubeam în tăcere) nu a învăţat regula burghiului. În timp ce Bobaşu păşea către el, în clasă s-a făcut linişte. Era un moment de suspans ca-n filmele proaste în care ştii că se va întîmpla ceva grav, dar nu eşti sigur ce. Cînd l-a dat cu capul de tablă, probabil că a răsunat mai tare decît l-a durut. De altfel, nu a fost singurul băgat cu nasul în formula de pe tablă; Bobaşu ne pocnea, ne trăgea capace şi ne păruia pe toţi, cu generozitate.  

Astăzi, cînd mă întîlnesc cu foşti colegi, vorbim despre Craiova, despre viaţă, în general, şi despre Bobaşu. Rîdem acum de scenele de atunci: Bobaşu care a făcut şedinţă cu părinţii pentru că a găsit un oracol în care scriam de cine sîntem îndrăgostiţi, Bobaşu care a ridicat în picioare un băiat şi o fată care se plăceau şi i-a umilit în faţa clasei, Cristina care a dat cu pumnul în bancă şi i-a strigat „Avem dreptul să iubim!“. Dar, dacă stai să te gîndeşti, nu e amuzant. Nu e normal ca astfel de oameni să stea la catedră şi să educe generaţii de copii.  

Sigur, nu am păţit nimic. Sîntem bine cu toţii, am devenit „oameni“, aşa cum ne-au vrut părinţii şi şcoala. Dar poate că sîntem anxioşi, ne sare ţandăra cam repede, sîntem nervoşi la supermarket şi agresivi în trafic. Cine poate să spună de unde ni se trage? 

Anul acesta am lucrat la un proiect despre violenţa împotriva copiilor şi am interacţionat cu mulţi elevi. Chiar dacă profesorii nu îi mai bat în clasă, trăiesc acelaşi sentiment ca şi mine, la vîrsta lor: de frică. Profesorii lor încă îi etichetează, le spun că sînt proşti sau nesimţiţi, ţipă la ei cînd nu ştiu lecţia. 

Un studiu publicat anul trecut de Salvaţi Copiii arată că 86% dintre elevi sînt certaţi de profesori cînd greşesc, 33% sînt jigniţi şi etichetaţi, iar 7% sînt bătuţi de cadrele didactice. Aproape 57% dintre copii spun că la şcoală trăiesc stări emoţionale de anxietate, retragere, nesiguranţă şi încordare, iar 6%, de îngrijorare. În plus, consecinţele abuzurilor în şcoli – arată acelaşi studiu – tensionează relaţia profesor – elev şi afectează în sens negativ stima de sine a copilului; aceste presiuni sînt lipsite de orice valoare educaţională şi cresc rezistenţa elevilor la actul didactic.  

Asistenţii sociali cu care am discutat spun că nu legea din 2004, care interzice orice formă de violenţă asupra copiilor, a pus capăt bătăilor la şcoală, ci apariţia smartphone-urilor. A fost suficient ca pe YouTube să apară cîteva clipuri cu profesori ca Bobaşu, ca aceştia să devină conştienţi că ce fac ei nu mai e acceptabil social. Însă o parte din agresivitatea lor s-a transferat în metode mai subtile şi mai greu de incriminat.  

Întregul sistem de educaţie din România se află în criză, de ani buni, asta o ştie toată lumea. Însă problema e că elevii care ies din mîinile profesorilor sînt nişte copii care, ca şi mine, au învăţat la şcoală nu fizică şi chimie, ci să mintă, să chiulească şi să copieze. De frică.  

Ca să măsori dacă un sistem de educaţie funcţionează, ar trebui să-i întrebi pe cîţiva elevi cum se simt la sfîrşitul verii. Dacă îţi spun că sînt plini de nerăbdare, atunci e un semn bun. Dar dacă le e groază că începe şcoala, ar trebui să găsim alte soluţii. Şcoli particulare, cine-şi permite, homes chooling, cine are timp. Nici eu nu ştiu. Dar gîndul că un băiat şi o fată de 13 ani ar putea fi umiliţi în faţa clasei pentru că se plac îmi provoacă frică.  

Îmi dau seama că trebuia să scriu textul acesta mai demult, m-aş fi răcorit. Şi l-aş fi răzbunat pe copilul de 12 ani care avea coşmaruri cu Bobaşu şi care ascundea carnetul de note sub covor, în vază sau printre chiloţi. Şi pe toţi ceilalţi colegi ai mei pe care Bobaşu i-a făcut oameni.  

Elena Stancu este jurnalist la Teleleu.eu şi lucrează la un proiect despre violenţa împotriva copiilor.  

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.