„Freelancer-ul beneficiază de mai multă libertate, dar și de mai multă nesiguranță“ - interviu cu Alina PLĂIȘEANU, consilier și psihoterapeut

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
„Freelancer ul beneficiază de mai multă libertate, dar și de mai multă nesiguranță“   interviu cu Alina PLĂIȘEANU, consilier și psihoterapeut jpeg

Putem vorbi despre un „profil psihologic“ al omului care ajunge să își dea demisia? Sau se poate întîmpla oricui? Ce urmează, de regulă, ca stare de spirit, ce gînduri însoțesc renunțarea la un loc de muncă?

A demisiona este un pas important în evoluția profesională a oricărui individ și poate marca saltul către o nouă etapă în dezvoltarea acestuia sau renunțarea la un mediu nefavorabil, stresant, poate chiar toxic. Cred că se poate întîmpla oricui, a schimba job-ul astăzi este mai la îndemînă decît în trecut, oamenii sînt în căutare de „mai bine“, de „altfel“ sau de „sine“, chiar și în profesie. Există o serie de nevoi intelectuale ce sînt satisfăcute în această arie, iar dacă ele sînt neglijate, amînate sau incorect evaluate, atunci apar tensiuni interne. Nevoile nesatisfăcute creează o cantitate de presiune în corp și în minte. Ca o oală sub presiune, odată ce presiunea se acumulează, devine imposibil ca ea să fie deschisă, iar dacă ar fi posibil, ea ar exploda. Acesta poate fi un motiv pentru care oamenii se declară nefericiți la locul de muncă.

Se desprinde însă o categorie de oameni care ezită mai mult înainte de a demisiona. Structura acestora este mai loială și mai atașată de mediul în care funcționează. Anxietatea de separare sau de pierdere împreună cu posibila instabilitate financiară au un rol suficient de insecurizant astfel încît să influențeze alegerea de a rămîne la un loc de muncă, cu toate că nu e cel dorit. Menținerea sentimentului de siguranță are o pondere mai mare decît explorarea și găsirea de noi oportunități. 

Odată cu demisia, pot apărea o serie de gînduri, stări, emoții amestecate, contradictorii, intense. Orice schimbare este însoțită de un tumult emoțional. Stările des întîlnite pot fi de anxietate sau de eliberare, de regret sau de optimism în ceea ce privește viitorul. Este nevoie de timp pentru a procesa emoțiile și trăirile inerente, tocmai pentru a putea merge mai departe cu claritate și încredere.

Mulți aleg să plece de la un serviciu pentru că ajung la burnout sau chiar la depresie. Care ar fi diferența între cele două, cum se manifestă, care este pericolul ce le însoțește? În ce condiții poate duce un loc de muncă nepotrivit la așa ceva?

Cele două fenomene sînt des asociate sferei profesionale și ambele au o incidență crescută. Burnout-ul este o stare de epuizare totală, rezultat al suprasolicitării/epuizării profesionale disproporționată în raport cu aprecierea și gestionarea resurselor, o stare de copleșire. Depresia este o stare marcată de lipsa interesului, a bucuriei, a energiei vitale, are efecte în planul concentrării, al încrederii în sine, al viziunii asupra viitorului, uneori cu manifestări în plan somatic. Între cele două există teren comun, depresia poate fi o consecință a sindromului de burnout. Ambele prezintă efecte evidente în planul funcționării optime a individului, al calității vieții acestuia, al imaginii și încrederii în sine.

Atunci cînd apare o astfel de problemă, există de regulă o îmbinare între felul de a fi al persoanei și toxicitatea mediului, îmbinare care permite investirea și prelungirea acestei „relații“ suficient pentru a genera daune. Daunele sînt în mod cert de ordin psihologic, persoana își poate invalida competențele și resursele, capacitatea de adaptare și gestionare a unui loc de muncă (sentimente de vinovăție, de insuficiență, de excludere, de neapartenență) și ultimativ poate asocia aceste dificultăți cu lipsa de sens ori semnificație din viața sa.

Toxicitatea locului de muncă este o problemă reală, în continuare combătută sau chiar negată în totalitate. Impactul unui mediu toxic are consecințe severe în planul individului, poate accentua sentimentele de inadecvare, de inutilitate, ori poate pune un nivel ridicat de presiune, cu așteptări nerealiste și cu accent pe înaltă performanță (ce resetează valorile individului și generează un cadru iluzoriu de bine).

43193129712 f973b743bd k jpg jpeg

Ce impact social poate avea demisia, pierderea unui anumit statut? Mai există teama de gura lumii?

Problematica pierderii statutului apare atunci cînd persoana se identifică cu profesia, mai exact cînd imaginea profesională ocupă un loc central în structura personalității și acaparează eul („Eu sînt profesia mea“). Atașamentul față de profesie, față de această imagine de sine este zdruncinat atunci cînd lucrurile nu merg bine la locul de muncă deoarece starea de bine și bucuria personală sînt determinate de succesul profesional. Demisia sau pierderea statutului pot fi sinonime cu pierderea de sine („Nu mai știu cine sînt, ce vreau“) tocmai pentru că identificarea cu această imagine sau idee despre sine este foarte puternică și domină individul, sufocînd celelalte părți.

Căutarea imediată a unui alt loc de muncă este de dorit? Sau este necesară o perioadă de pauză, de refacere, poate de reorientare?

Cred că a lua o pauză, atît pentru refacere și reenergizare, cît și pentru procesarea experiențelor trecute, e un lucru foarte valoros. Presiunea financiară poate să bată uneori cu putere la ușă, responsabilitățile nu intră și ele în concediu odată cu demisia. Însă „presiunea“ sănătății fizice și psihice este, în opinia mea, mai importantă, mai ales că în perioada de tranziție, cu distanța de rigoare și cu timpul de reflectare aferent, se pot deschide noi orizonturi. Am cunoscut oameni care au început facultatea de medicină la 30+ ani, care au părăsit job-uri de avocat/manager bine înrădăcinate în favoarea unui business cu smoothie și cafea, din ce în ce mai mulți care lucrează remote, din toate colțurile casei sau ale lumii, oameni care și-au dat voie să ia în calcul aceste variante alternative, drumuri nesigure, dar care s-au apropiat mai mult de ei înșiși și de propriile nevoi, dorințe.

Ce consecințe psihologice poate avea lucrul ca freelancer – nesiguranța proiectelor, a plăților? Dar lucrul de acasă, fără colegi, fără un program bine stabilit – se poate vorbi de însingurare, deconectare?

Munca de freelancer este o muncă autodidactă, care necesită un grad de autoorganizare și autogestionare. Spre deosebire de a lucra într-un sistem bine definitivat, freelancer-ul își creează și își structurează propriul sistem, ceea ce implică un nivel înalt de autonomie personală și de asumare a responsabilității. Freelancer-ul beneficiază de mai multă libertate în munca sa, dar și de mai multă nesiguranță. Ritmul pe cont propriu este mai lent, cuantificarea succesului și a progresului se înregistrează diferit. Provocările sînt altele, printre care și ieșirea dintr-un mediu social dinamic, cu schimburi și interacțiuni permanente, și pătrunderea într-un mediu poate mai solitar, mai autosuficient, mai deconectat. Cred în continuare că anumiți oameni se potrivesc și se adaptează mai bine anumitor medii de lucru, luînd în calcul atît nevoile și resursele lor, cît și vulnerabilitățile. Alegerile profesionale nu sînt întîmplătoare din aceleași considerente ca și alegerea mediului și cadrului de lucru. Un manager nu-și va putea exercita abilitățile de leadership, dar și nevoia de dominanță într-un cadru solitar, în timp ce un scriitor se va adapta cu greu într-un mediu plin de zumzet și de mișcare.

De ce ar fi de dorit să țină cont cei care aleg să își dea demisia și să fie freelancer-i pentru a face față cît mai bine schimbărilor, noutăților de pe parcurs?

Cred că este de ajutor ca orice persoană care o ia pe acest drum să se raporteze la noua experiență ca la ceva diferit decît ce a experimentat pînă atunci. Prin urmare, comparațiile cu alte structuri de lucru de tipul corporație pot fi nocive întrucît atît fundamentul, cît și scopul și obiectivele diferă masiv. E important să avem răbdare în a crește și dezvolta noul loc de muncă. E esențial să găsim noi repere și noi structuri care să ni se potrivească. Și chiar dacă rezultatele apar cu întîrziere, contează să ne stabilim scopuri, în timp, realiste și adaptate pieței în care activăm. Și să ne dăm credit pentru alegere întrucît este un drum aparte, imprevizibil, dar plin de beneficii.

a consemnat Anda DOCEA

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.