Fragilitatea indestructibilă a literei

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
image
Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I (© Carlos Alba)

În prima săptămînă de război, cea mai puternică fotografie pe care am văzut-o circulînd pe rețelele sociale i-a aparținut lui Lev Șevcenko, un urban researcher din Kiev: și-a baricadat ferestrele apartamentului cu cărți – care, astfel, îi salvau în modul cel mai literal viața.

Cînd am văzut-o, mi-am adus aminte de un adagiu birocratic drag unui funcționar academic pe care l-am cunoscut acum mai bine de două decenii: „Prin hîrtie nu trece nici glonțul, Radu – să nu uiți asta!”. N-am uitat, iar acum fotografia îmi actualiza și sensul cel mai demetaforizat, cel mai fizic al adagiului. Prin hîrtie glonțul nu poate trece – literal și în toate sensurile posibile. Biblioteca lui Lev Șevcenko juca pentru el rolul sacilor de nisip așezați în alte ferestre din Kiev sau din Harkiv: oprea în corpul ei gloanțele destinate corpului. Cărțile opreau în corpul lor agenții morții – astfel încît corpul proprietarului lor să rămînă viu.

(Cărțile, firește, nu au proprietar – exact ca pisicile. Sau ca orice altă ființă vie. Dar să trecem acum peste acest detaliu – peste care, din nou firește, nu se poate trece.)

Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții. (Asta e și literatura: suma corpurilor morții – așa cum au fost ele oprite în cărți.) Pentru ca oamenii să poată trăi mai departe. Inventarea timpului viitor, spune undeva George Steiner, a făcut posibil viitorul speciei. Și inventarea cărților, ca scuturi antimoarte, ne-a protejat mai bine de moarte. Imaginea postată de Lev Șevcenko exact asta ilustrează: cartea ca scut antimoarte. Fragilitatea indestructibilă a celulozei. Nu, mai radical de atît: fragilitatea indestructibilă a literei – care ne protejează, cum altfel, literal.

M-au emoționat mereu poveștile reale (deși povești reale e pleonasm, bineînțeles) cu cărți care salvează vieți. La modul literal, fizic, demetaforizat, vreau să spun. Precum cele din Dumas & Zévaco, în care cărți purtate la piept sau în buzunar opreau vîrful spadei vrăjmașe, sau vreun glonț tras laș, de la distanță. Mult mai tîrziu, am învățat să discern variante ale lor, poate mai puțin fizice, dar la fel de literal salvatoare, în povești reale (da, știu) ale lumii contemporane. Cum e, de pildă, povestea operațiunii CIA care, din iunie 1956 și pînă în septembrie 1991, așadar vreme de mai bine de 35 de ani, a transportat mii de cărți seminale pentru gîndirea liberă dincolo de Cortina de Fier; Alfred A. Reisch a publicat, acum cîțiva ani, o carte care reconstituie toate detaliile acestei povești extraordinare – în care cărțile au prăbușit un imperiu. Și au salvat astfel de la captivitate & de la moarte multe milioane de ființe umane. Fragilitatea indestructibilă a literei prăbușind imperii.

După cum m-a emoționat, acum cîțiva ani, povestea reală a acelui Hamlet tradus în kurdă și itinerat prin comunitățile kurde din Turcia – pentru că întrebarea lui Hamlet e exact întrebarea supraviețuitorilor celor morți în atentate: ce e etic să faci, să fii fidel memoriei celor iubiți și să-i răzbuni – sau să ierți, pentru a întrerupe spirala monstruoasă a sîngelui, trădîndu-le însă memoria? Sînt sigur că, pentru inimile în cauză, acel Hamlet a fost deopotrivă glonț și scut; fragilitatea indestructibilă a literei a fost, în cel mai literal sens, pharmakon.

Sau, ca să revin la războiul din Ucraina, m-a emoționat povestea cărților pentru copii în ucraineană pe care Luminița Corneanu a reușit, cu ajutor din societatea civilă, să le tipărească și să le distribuie în centrele pentru refugiați din România. Alte inimi, cîteva sute, sau poate cîteva mii, salvate de fragilitatea indestructibilă a literei.

Manuscrisele nu ard, spune Woland al lui Bulgakov. (Diavolul spune asta, așadar – ceea ce, într-o religie a Cărții, trebuie să însemne un fel de declarație de capitulare.) Cărțile nu lasă gloanțele să treacă prin ele. Uneori literal, ca în cazul fotografiei lui Lev Șevcenko. Alteori metaforic, precum în cazul cărților pentru copii ucrainene – care au protejat cîteva mii de inimioare de gloanțe. Ba chiar uneori cărțile se întorc din mormînt. În cel mai literal și mai demetaforizat mod posibil – ca în cazul extraordinar al lui Rádnoti Miklos, extraordinarul poet maghiar ucis de naziști în noiembrie 1944. Carolyn Forché îi reconstituie povestea în antologia ei din 1993, Against Forgetting, în care a strîns aproape150 de poeți din secolul 20 care au scris poeme-mărturie împotriva ororii totalitare & genocidare; începe, cronologic, cu genocidul armean & se încheie cu războaiele din Iugoslavia. Rádnoti și-a notat ultimele poeme într-un carnet – descoperit în buzunarul din spate al pantalonilor după ce a fost deshumat din groapa comună în care-l aruncaseră naziștii. Hîrtia era deja îmbibată de zemurile propriului trup descompus, au lăsat-o să se usuce la soare – și au redescoperit pe ea unele dintre cele mai atroce și luminoase poeme compuse vreodată de o ființă umană. Rádnoti notase în poemele lui marșul forțat al deținuților, execuțiile de pe acel drum (inclusiv execuția prietenului lui, violonistul Miklos Orsi, împușcat în ceafă; „Așa te vor omorî și pe tine peste cîteva zile”, notase într-un vers din ultima zi a lui octombrie 1944; exact așa a fost – l-au împușcat și pe el în ceafă peste cîteva zile), amintirile cu soția lui (iluminate orbitor – epifanii în sensul cel mai tare, strict sacru, al termenului). În hîrtia poemelor lui Rádnoti, îmbibată de toate zemurile corpului, se îmbibase de fapt tot umanul.

Numai cînd hîrtia se îmbibă de corpul tău se cheamă că scrii cu adevărat. Numai atunci fragilitatea literei devine cu adevărat indestructibilă.

Radu Vancu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Răul. Jurnal 2016-2020, Editura Humanitas, 2021.

Ilustrație: lucrarea Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I de Lea Rasovszky (foto: Carlos Alba)

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.