Fotbal cu nasturi

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Fotbal cu nasturi jpeg

Undeva pe drumul dintre joacă şi joc, ne pierdem copilăria şi intrăm în maturitate. Viaţa este la început o joacă şi devine joc. La început faci ce vrei, cînd vrei, cum vrei. Treptat, afli că există un timp anume pentru jucat, mîncat, dormit, iubit, suferit, muncit. Ca instituţie socială, jocul te pregăteşte cu delicateţe pentru viaţa care are reguli, constrîngeri, limite. Este o formă de socializare prin care îţi construieşti cu plăcere sinele interacţionînd cu alţii, fiind imaginativ sau pur şi simplu mimînd ceea ce fac alţii din jurul tău. Jocul te pregăteşte (în joacă structurată) pentru competitivitate, fairplay, răbdare, planificare. Te antrenează în managementul emoţiilor, îţi dă gustul victoriilor, dar şi al eşecurilor. Este o clasă pregătitoare pentru viaţă.

Ţară, ţară vrem ostaşi, Lapte gros, 1, 2, 3... stop, An-tan-tichitan, Şotron, Turtitul de capace, Leapşa, Macao, Fazan – acesta este o parte a vocabularului ludic al copilăriei mele trăite cu Cico, Cip, zahăr candel şi nişte amandine al căror gust nu l-am mai regăsit. Aş mai adăuga pe listă şi „fotbalul cu nasturi“ – jocul bărbaţilor maturi din familia mea. Periodic, ca un ritual, în jurul unei planşete marcate ca un teren de fotbal se desfăşurau partide înfierbîntate de fotbal cu nasturi celebri, precum Pelé, Eusébio, Platini sau Yasin, care îşi disputau aprig fiecare fază. Certuri, ţipete de bucurie sau necaz, faze controversate îndelung analizate erau urmate de pălăvrăgeli şi de o masă bună. Bărbaţii jucau, femeile discutau sau puneau masa. De cele mai multe ori, eu eram doar copilul de mingi (adică adunam de prin cameră nasturii-jucători, care zburau dincolo de teren), fiind rareori primită pe „terenul de joc“.

Între timp, tatăl, fratele lui au murit. Mai am şi acum planşeta şi o parte din nasturi. Aş fi vrut să duc tradiţia mai departe, mai ales că am un băiat care a „moştenit“ pasiunea pentru sport. La el, fotbalul cu nasturi a fost înlocuit cu plăcerea autentică de a achiziţiona abţibilduri cu fotbalişti pentru a completa albumele campionatelor mondiale. Dacă, pe vremuri, ai mei făceau vînzare industriei de nasturi, acum, compania Panini este cea care are doar de cîştigat. De la 6 ani la peste 20 de ani, cît are acum băiatul meu, printre cele mai mari bucurii pe care i le poţi face în preajmă de campionate mondiale este să îi aduci nepreţuitele pliculeţe cu fotbalişti. Face schimburi de dubluri cu prietenii, achiziţionează de pe Internet albume complete din ediţiile trecute, trăieşte emoţiile partidelor de fotbal pe care le vizionează în gaşcă şi cu ajutorul acestui joc aparent banal, dar în jurul căruia el şi-a construit... o poveste. Printre multe alte lucruri serioase pe care le face, printre jocuri virtuale pe computer (mai ales sportive sau istorice) şi mult sport în carne şi oase, cred că ritualul acesta perpetuat în timp este pentru el puntea de legătură construită inconştient între copilărie şi maturitate.

Cred că toţi avem nevoie de „fotbalul nostru cu nasturi“ – de un anume joc care să ne amintească în mod special de cei dragi şi mai ales de copilul din noi. Copiii se joacă liber şi spontan dincolo de reguli. Noi, cei mari, ne trăim viaţa constrînşi şi autoconstrînşi de tot felul de reguli. În final, pierdem de fiecare dată jocul nostru de-a viaţa-experienţă sau viaţa-performanţă. Poţi face dintr-o joacă un joc, dar nu invers. Aşa cum, dintr-un copil, viaţa face mereu un adult, dar niciodată invers. 

Laura Grünberg este sociolog şi scriitoare pentru copii. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.