Flori de plastic

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Flori de plastic jpeg

Una dintre găselniţele spumoase din presa ultimelor decenii este „suveranul poncif“. Îi aparţine, din cîte ştiu, lui Dorin Tudoran şi rezumă o realitate supărătoare: locul comun, adică ponciful, a devenit suveran. Domneşte. Tronează. E de neocolit. „Suveranul poncif“ e, desigur, forma derivat-ironică a „suveranului pontif“, clişeul care se referă la papă cu fineţe de fontă şi frecvenţă de minutar. El face parte din acelaşi lot cu „suveranul haşemit“, formula-standard prin care e denumit, în două din trei ştiri în care apare, regele Iordaniei. De unde şi pînă unde invazia asta de „formule stilistice sau expresii banalizate din cauza repetării excesive“, cum scrie despre clişee în dicţionar? Cum se face că, în plină libertate de expresie, alegem să vorbim şi să scriem prefabricat? Ce tipuri de lene şi de acomodare la realitate măsoară tendinţa atît de multor oameni de a vorbi clişeizat? Şi oare a fost dintotdeauna aşa?

E greu de răspuns. Există, de bună seamă, alibiul gesturilor şi al comportamentelor de zi cu zi, care, privite din unghiul „repetării excesive“, împing spre concluzia că o bună parte din viaţa noastră obişnuită se desfăşoară sub semnul clişeului. În fiecare zi te trezeşti, te dai jos din pat, te speli pe dinţi. În fiecare zi pleci la şi te întorci de la serviciu, dacă nu eşti student, pensionar sau şomer. În fiecare zi îţi faci cafea – o şi bei, dacă ai voie. În fiecare zi mănînci. În fiecare zi te culci, nu neapărat în acelaşi pat şi cu aceeaşi persoană. Ciclul zilnic e, în bună măsură, o colecţie de gesturi-tip. Şi atunci, de ce mă rog să nu avem voie să folosim expresii-tip?

Cum trăsătura alibiurilor e că justifică fără să explice, se pot găsi lesne contraargumente. Gestul de viaţă obişnuită nu poate fi comparat cu un articol de revistă, cu un program de ştiri TV sau cu un comentariu de meci. Viaţa obişnuită nu presupune rigoare şi stil. Mesajele pe care le comunici, mai ales cele publice, sînt datoare să aibă şi stil, şi rigoare. Şi culoare, şi precizie. Nu-i neapărată nevoie să fii fermecător sau nuanţat cînd anunţi cîte grade sînt la Isaccea, dar eşti obligat să eviţi, pe cît posibil, drumurile bătătorite, care dau în Bulevardul Clişeului şi în Calea Platitudinii.

A nu se crede că inflaţia de clişee de după 1990 s-a produs din nimic. Existau şi înainte flori de plastic în glastra limbii. Ghiocelul era „vestitorul primăverii“, Nichita Stănescu era „poetul Necuvintelor“, Alecsandri era „bardul de la Mirceşti“ (un elev mi a transcris cîndva „bastardul de la Mirceşti“ fără să clipească), Eminescu era, se ştie, „Luceafărul poeziei româneşti“, ilustrata de la mare, cea cu „salutări de pe însoritul litoral“, era „o piedică în calea uitării“, iar Revelionul figura drept „noaptea dintre ani“. Există două diferenţe importante între clişeele de ieri şi cele de azi. Prima ţine de cantitate. Clişeele de dinainte de 1989 sînt incomparabil mai puţine decît cele de acum. E logic să fie aşa, cîtă vreme pe atunci se scria, se publica şi se vorbea public mult mai puţin decît astăzi, cînd totul se petrece în registrul torenţialului. A doua diferenţă ţine de sursă. Dacă înainte de 1989 găseai clişee în manualele şcolare şi în micile dialoguri de viaţă privată, astăzi cele mai multe clişee provin din media şi în primul rînd de la televiziune.

Am făcut cîndva o împărţire a clişeelor în funcţie de impact şi am constatat că formulele cu adevărat rezistente, care traversează timpul cum spintecă vaporul oglinda mării (da, da, clişeu), sînt cele compuse din trei cuvinte. Scurtimea pare să le potenţeze suflul pseudoaforistic şi să le confere o rotunjime care cochetează cu perfecţiunea. Un clişeu din trei cuvinte e un elogiu adus sintezei, indiferent dacă vorbim despre „Balonul e rotund“, „Viaţa merge înainte“, „Jocul greşeala aşteaptă“, „Speranţa moare ultima“ sau „Ocaziile se răzbună“. Lucrurile par reduse la esenţă (de fapt, la lipsa ei flagrantă) chiar şi atunci cînd cele două clişee a cîte trei cuvinte se contrazic reciproc: „Prima impresie contează“ versus „Ultima impresie contează“.

Ar fi interesant de văzut, fără pretenţii de cercetare, care sînt principalele cauze ale prezenţei atît de apăsate a clişeului în vorbirea noastră. Ca om care se uită la televizor mai mult decît e cuviincios, am desluşit trei asemenea cauze. Prima ţine, paradoxal, de dorinţa celui care vorbeşte clişeizat de-a fi original. De-a ocoli formulele simple, obişnuite, şi de-a pune în locul lor ceva elaborat, inedit. În comentariul sportiv, fenomenul a atins de mult stadiul de epidemie. E nesărat să spui că „Ionescu a marcat“. Asta poate orice fleţ. În schimb, dacă spui „Ionescu şi-a trecut numele pe lista marcatorilor“, se cheamă că ţi-ai dovedit valoarea. Nu se mai ştie cine a brevetat clişeul, dar astăzi el se află pe buzele tuturor comentatorilor sau crainicilor de fotbal. Rezultatul actual se situează la antipodul intenţiei de început.

A doua cauză se leagă de lenea cu care aceiaşi oameni din presă (sau alţii) patinează artistic pe gheaţa minimei rezistenţe. „La ce bun să încerc exprimări noi, inclusiv licenţe inspirate?“ se întreabă pe fugă angajatul, între plata unei rate la bancă şi înfulecarea unui hamburger lîngă laptop. Îmi creşte cumva salariul? Aş. Obţin reacţii mai bune din partea publicului? Nu ştiu şi, sincer, puţin îmi pasă. Îmi cresc şansele de-a primi o ofertă superioară din partea unui concurent de pe piaţă? Vezi să nu. Şi-atunci? Nu e mai comod să preiau ce aud de la alţii şi să dau mai departe? Ba da. Prin urmare, trăiască împrumutul nerambursabil al expresiilor de uz comun. Trăiască glastrele cu flori de plastic care n-au nevoie să le schimbi apa. Trăiască fiarele maşinii, care nu pot fi altfel decît contorsionate, şi inundaţiile care nu le pot lua oamenilor altceva decît „agoniseala de o viaţă“. Trăiască româna cu fixativ.

În fine, a treia cauză ţine de ceva care se cheamă „validarea în breaslă“. Aici clişeul ajunge să aibă o nebănuită forţă de omologare. Tiparul de gîndire al junelui aflat la primele ore de muncă în media trăieşte o falsificare primejdioasă. Tînărul nostru crede fără a cerceta că nu poate fi acceptat printre semenii din profesie decît dacă le preia şi le reproduce clişeele. Lucrul ăsta se întîmplă şi cu oameni (cunosc cîţiva) care se exprimă viu şi convingător în registrul privat, dar comută fulgerător în modulul clişeu cînd asumă o postură publică. Folosirea statornică a clişeului e pentru ei un semn de apartenenţă la breaslă, o insignă frazeologică în absenţa căreia rişti să nu mai fii recunoscut în calitatea ta de coleg. În şapte-opt cazuri din zece, nou-venitul se simte dator să-i imite pe cei deja înşurubaţi la post. Să le preia cu aplomb clişeele, să bată cîmpii despre X, care „face diferenţa“, să decidă că „Y şi-a dorit mai mult victoria“ şi să conchidă, la moartea unei vedete, că „locuinţa ei s-a transformat într-un veritabil loc de pelerinaj“.

Mare dreptate are Dorin Tudoran. Sîntem cu frunţile tot mai aproape de pămînt, supuşi preaplecaţi ai suveranului poncif. 

Radu Paraschivescu este scriitor. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.