Firescul și grația trecerii

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Firescul și grația trecerii jpeg

Mai devreme sau mai tîrziu, pandemia actuală se va stinge așa cum și alte molime s-au încheiat. Dar fenomenul generat de virusul cel mai mediatizat depășește aspectele medicale deoarece, oricît de invizibil este, COVID-19 a adus în prim-plan o patologie colectivă preexistentă și pe care aș numi-o frică de viață. Chiar așa – frică de viață, pentru că viața nu a fost niciodată nici safe, nici zen. În plus, una dintre calitățile vieții este aceea de a fi imprevizibilă. De o jumătate de an însă, trăim într-un mediu infinit mai plin de imprevizibil. Spre exemplu, zilele acestea nu știm exact cînd și cum va începe școala. Efectul acestei lipse de predictibilitate constă în părinți agitați, unii de-a dreptul agresivi, și profesori stresați, unii de-a dreptul defensivi. Și unii, și ceilalți bulversați în egală măsură de o lipsă de încredere că lucrurile își vor găsi un făgaș, nu unul perfect, dar vor intra treptat pe un făgaș.

Revenind însă la patologia psihică accentuată de pandemie, putem observa întreaga gamă de modalități prin care oamenii încearcă să facă față necunoscutului și pericolului. De la delirul paranoid (teoriile conspirației), trecînd prin manifestări specific tulburării obsesiv-compulsive (spălat & dezinfectat frenetic) și negare (virusul nu există), pînă la isteria de masă unde retorica anxietății s-a împletit cu cea a furiei și intoleranței, nu cred să fi lipsit ceva. Fantasma unei vieți fericite și îmbelșugate de tipul „tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte“ (i.e. fără limite) s-a destrămat cu repeziciune în ultimele șase luni. Pare că ne-am pierdut reflexul de a include adevărata suferință și adevărata pierdere (a sănătății, a vieții) printre coordonatele naturale, firești ale vieții. Ne-o reamintește totuși invizibilul virus care ne-a trezit, astfel, din amorțeala micilor noastre preocupări și din aroganța marilor noastre pretenții, la adevărul propriei noastre vulnerabilități, ne-a zdruncinat superficialul sentiment de siguranță și ne-a pus în contact cu realitatea morții fără putință de a o mai oculta. În cele din urmă, relația noastră cu viața este definită de relația cu condiția noastră trecătoare pe acest pămînt.

Pe acest fundal, mi-am amintit cea mai profunda lecție despre ce înseamnă a trăi. O lecție pe care am primit-o de la bunicul meu patern, în mod paradoxal, chiar la moartea sa. Ne adunaserăm la el acasă pentru slujba care se ține înainte de a-l petrece pe cel adormit la cimitir. Căutam ceva în momentul în care am zărit ușa deschisă a cămării. Iar acolo, pe rafturi, se aflau borcanele de conserve făcute de el însuși cu numai cîteva luni în urmă. Mi s-a părut incredibil ca cineva bolnav, care știa că nu mai are mult timp de petrecut pe aici, să pornească singur la o asemenea întreprindere minuțioasă de a cumpăra, spăla, tăia, fierbe și condimenta legume, de a aștepta apoi să se răcească, de a le pune meticulos în borcane. Și, în final, de a le rîndui cu grijă pe rafturi. Abia mai tîrziu am înțeles că ordinea care domnea în micuța cămară reflecta în cel mai simplu și concret mod ordinea din sufletul bunicului meu. Ordine întemeiată pe acceptarea faptului că sîntem ființe trecătoare. Dar mai ales pe faptul că o asemenea condiție nu trebuie să ne împiedice să trăim pînă în ultimul moment ca și cum am fi eterni. Iar borcanele din cămară vorbesc simultan despre viață și despre moarte, despre firesc și grație. Bunicul a fost horticultor. Pesemne învățase despre aceste lucruri de la florile pe care le iubea.

Cred că mi-aș dori mai mult firesc în jur, mi-aș dori o împăcare cu natura din noi înșine și din afară. Oricum ar fi, vreme trece, vreme vine…

Miruna Țecheră este psihoterapeut și lucrează în practică privată.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Nepoții reginei Margareta FOTO Instagram
Cei 4 membri regali danezi rămași fără titluri: nepoții reginei Margareta, „șocați și triști“
Iată care sunt cei patru nepoți ai reginei Margareta a Danemarcei care au fost deposedați de titluri.
Sumudica2 jpg
Șumudică, dans oriental pe pista stadionului: Imagini prezentate de televiziunea saudită VIDEO
Marius Șumudică (51 de ani) are un stil inconfundabil, aproape la toate echipele sale.
INSTANT CIUCA CARBURANT 002 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Ciucă: Avem cantităţile necesare de gaz. România nu va suferi în iarna aceasta de lipsa gazului
Premierul Nicolae Ciucă a dat asigurări, sâmbătă, că România are cantităţile necesare de gaz, iar ţara noastră nu va suferi din lipsa acestuia în iarna 2022 - 2023.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.