Fiind băiet, prin parc cutreieram

Publicat în Dilema Veche nr. 921 din 2 – 8 decembrie 2021
Fiind băiet, prin parc cutreieram jpeg

„A trage chiulul” se spune to take a French leave în engleză şi filer à l’anglaise în franceză. Ce dovadă mai frumoasă a prieteniei cu scrîşnet de spadă şi fum de rug dintre englezi şi francezi decît această rafinată aruncare cu pisica în curtea canaliei de peste Canal? Pentru informaţii suplimentare, cufundaţi-vă cu încredere în One Thousand Years of Annoying the French de Stephen Clarke, unde se despică firul în patru pînă dincolo de Thomas Becket şi cistercienii din Pontigny. E o carte pe cît de amuzantă, pe atît de groasă. Dacă vreţi s-o citiţi repede, va trebui „a mînca de la datoriile ce ne impun sfînta Constituţiune”. Altfel spus, să vă abstrageţi din lume şi din rosturile zilnice. Să suspendaţi corvezile, întîlnirile cu prietenii, week-end-urile la munte şi statul pe Facebook. Cu alte cuvinte, să chiuliţi de la propria voastră viaţă. V-ar fi greu? N-ar trebui. Aşa cum nu e om să nu fi scris o poezie, tot aşa, puţine vor fi fiind creaturile impecabile care au trecut prin şcoală şi facultate fără un cît de mărunt zvîcnet de protest împotriva disciplinei. Unde e sentiment, musai să fie şi resentiment. Unde e şcoală, musai să fie şi chiul.

Să tot fie şapte ani – nu de-acasă, ci de vechi Dileme – de cînd Rodica Zafiu a desluşit istoria şi evoluţia termenului: „Dacă pe la 1900 [el] desemna orice fel de înşelătorie, de păcăleală, în cele mai diverse situaţii, dar mai ales în contexte băneşti (expresia a trage chiulul avînd în epocă oarecum sensul expresiei actuale a trage ţeapă), acum termenul e legat în primul rînd de absenţa de la şcoală sau de la muncă, fiind definit în DEX ca «sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii». Chiulangiul de azi e mai ales un ins leneş şi cam iresponsabil; cel de acum un secol producea daune ceva mai mari: «Auliu, maică, ce chiulangiu!... Nici hotelul nu l-a plătit»!.” (Dilema veche, nr. 54, 14-20 august 2014). Restrîngerea de sens a chiulului e compensată însă de frecvenţă. Şi azi se chiuleşte la fel de vîrtos ca ieri, poate doar mai variat. Sustragerea nemotivată nu înseamnă doar să baţi mingea la ora de chimie – eventual cu alţi chiulangii –, ci şi să simulezi efortul în locul de unde iei un salariu, fie el planşetă, furnal, catedră sau schelă de construcţie. Una dintre variantele chiulului adult – „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim” – a avut ca alibi pe vremuri remuneraţia „mică, după buget” şi a culminat, la frontiera dintre comunism şi ce-a venit după el, cu îndemnul „Mircea, fă-te că lucrezi”.

Dacă astăzi poţi chiuli de la şcoală rămînînd cu corpul în clasă şi pierzîndu-te în ramificaţiile virtuale ale unui iPhone, chiulul de la orele de altădată mirosea a neprevăzut, a spirit de frondă, a aventură cu miros de risc şi uneori – hélas! – a discrete preliminarii erotice. Plecatul de la ore era de obicei individual şi rareori colectiv, în temeiul unui pariu asumat de la vlădica premiantă la opincuţa corigentă. Stupoarea profesorului care intră şi dă peste o sală pustie era premiul unde nu aveai nevoie de cununiţă, careu şi intonarea imnului. Asta mai ales dacă profesorul avea reputaţie de zbir, reflexe de satrap şi pedagogie provenită din dresură. În general însă, chiulul era o afacere pe cont propriu, o iniţiativă spontană, declanşată de stimuli cărora nu li te puteai opune. Plecai fiindcă ochii prietenei dispuse să te însoţească în Herăstrău făgăduiau delicii inavuabile. Plecai fiindcă erai clei la fizică şi ştiai că un 3 te aducea într-o situaţie de corigenţă din care nu aveai scăpare. Plecai fiindcă plimbarea cu vaporaşul în buza verii surclasa Teorema lui Thales. Şi, sigur, existau situaţii cînd plecai demonstrativ, încins de patima sfidării teribiliste. Am făcut asta în anul întîi de facultate, cînd am decis în bloc, noi, isteţii de la engleză, s-o ştergem de la primul curs de fonetică ţinut de fachirul domeniului, Dumitru Chiţoran. La proxima întîlnire, profesorul a plimbat asupră-ne o privire de entomolog curios şi pe urmă a rostit cu o oarecare acreală: You missed my lecture the other day. Ştiindu-i apetenţa pentru echivoc, am îngînat într-o corală a tupeului: Not in the least, sir, we didn’t.

Superlativul chiulului, răsplătitor prin însuşi ineditul lui, vine rar şi lasă în urmă un miros viril şi vechi. Mirosul de parfum Pierre Balmain şi cel de ţigară fină, intrate în sacoul profesorului de matematică Armand Caloianu de la „Sava”. Un miros după care întorci capul în orice situaţie, dar mai cu seamă cînd îţi gîdilă nările în tribunele din Ghencea, în cutremuratul an 1977, la întîlnirea de Cupă Balcanică România-Turcia. Şi, da, întorci încet capul, cu mugurii unei bănuieli amuzate. Ce e bănuială devine repede certitudine şi totul se topeşte în graţia unui zîmbet complice: fiert după fotbal şi dispus să-şi rişte prestigiul, scumpul meu profesor chiuleşte de la ora cu mine exact la fel cum chiulesc eu de la ora cu el. Împreună, dar cu ajutor de la Dudu Georgescu, Liţă Dumitru, Ioşca Vigu şi Puiu Iordănescu, învingem Turcia cu 4-0, ceea ce astăzi, din mai multe motive, n-ar mai fi cu putinţă.

Radu Paraschivescu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.