Fericirea virtuală și mașina de produs trăiri

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Fericirea virtuală și mașina de produs trăiri jpeg

În cărțile de filosofie, digresiunile sînt destul de obișnuite. Puține sînt însă la fel de cunoscute și provocatoare precum cea din Anarhie, stat și utopie, cartea de căpătîi a lui Robert Nozick, unul dintre cei mai influenți gînditori ai secolului trecut. În mijlocul unei discuții despre statul minimal și drepturi individuale, el deschide o paranteză despre drepturile animalelor, în interiorul căreia mai deschide o altă paranteză care pare de-a dreptul întîmplătoare într-o carte de filosofie politică: v-ați trăi viața conectați la o mașină de produs trăiri? – ne întreabă filosoful american.

Alături de alte scenarii faimoase (poate celebra dilemă a macazului vă spune ceva), mașina de produs trăiri a lui Nozick este un experiment mental, adică un scenariu ipotetic care joacă rolul de unealtă utilă în investigația filosofică menită, printre altele, să testeze intuițiile noastre privitoare la probleme de ordin filosofic. În cazul de față, ținta filosofului nostru era una cît se poate de dificilă: hedonismul, adică teoria extrem de plauzibilă pentru foarte mulți dintre noi (filosofi și filosoafe ori oameni obișnuiți deopotrivă) conform căreia ce ne motivează în viață este căutarea plăcerii și evitarea durerii, plăcerea fiind, de asemenea, cheia înțelegerii fericirii.

Să ne imaginăm, ne propunea Nozick în anul 1974, că oameni de știință ai viitorului ar crea o mașină care ar putea produce orice trăire v-ați dori. În timp ce corpul vostru ar pluti într-o cuvă umplută cu un lichid bizar, creierele v-ar fi conectate la o asemenea mașinărie complexă printr-un set de electrozi și stimulate de niște neurospihologi să vă facă să credeți că sînteți în orice scenariu v-ați dori și că ați avea acces la orice senzație conceptibilă. V-ați dori să trăiți în fiecare zi senzația pe care a trăit-o Napoleon după bătălia de la Austerliz? Sentimentul plăcut pe care îl aveți atunci cînd faceți dragoste cu persoana iubită? O senzație de plăcere perpetuă cauzată de consumul neîncetat de ciocolată și vin roșu? Toate acestea ar fi disponibile și, ca urmare a conectării la mașina de produs trăiri, ar fi percepute de creierele voastre ca fiind autentice. Cît timp sînteți conectați la mașina de produs trăiri veți fi imuni la stimulii realității exterioare și veți avea impresia, într-un mod genuin, că tot ce se petrece în jurul vostru are loc aievea. Ați fi, cu alte cuvinte, imersați total într-o realitate artificială la care mașinăria vă facilitează accesul, însă plăcerea pe care ați deriva-o din conectare ar fi una pe care creierul vostru ar considera-o autentică.

V-ați trăi toată viața conectați la un asemenea aparat? – vă întreabă Nozick. V-ați preprograma toate experiențele de viață (și le-ați face pe toate plăcute), fie apelînd la imaginația voastră (din nou, orice ar fi posibil), fie la o bibliotecă de experiențe pe care v-ar pune-o la dispoziție acei oameni de știință ai viitorului?

Dacă acum 50 de ani un asemenea experiment mental părea mai degrabă mai potrivit pentru un scenariu de film (ulterior, filme precum The Matrix ori Inception chiar și-au găsit o sursă de inspirație în acesta), în prezent pare din ce în ce mai aproape de realitate, fără a necesita un efort herculean al imaginației noastre. Imersiunea într-o altă realitate în care ne conectăm pentru plăcere este un adevărat Sfînt Graal pentru industriile care vînd povești, și nicăieri dorința de a crea o asemenea mașină nu se vede mai bine decît în tehnologia care face posibilă Realitatea Virtuală. Dublate de simulatoare haptice, căștile de VR precum Oculus Rift fac teleprezența (senzația că sîntem prezenți într-un cu totul alt loc decît sîntem în realitate) tangibilă, iar industria jocurilor video sau a cinematografiei încearcă să profite de pe urma posibilității de a ne oferi șansa de a avea acces la orice senzație ne dorim.

Dacă mașina de produs trăiri nu mai pare o simplă ficțiune, atunci a răspunde provocării pe care ne-a ridicat-o Nozick devine o sarcină poate chiar mai importantă. În măsura în care plăcerea mediată digital și percepută ca fiind autentică poate fi la doar un click distanță, de ce să nu ne trăim viețile astfel? Nu este o viață în care avem acces la plăcere și evităm orice durere o viață fericită, așa cum ne spun hedoniștii?

Pentru Nozick, trei sînt motivele în virtutea cărora majoritatea dintre noi am refuza să ne trăim astfel viețile. În primul rînd, nu vrem doar să avem anumite senzații, ci și să facem anumite acțiuni care fac posibile respectivele senzații. Există, cu alte cuvinte, o valoare intrinsecă în acțiunile pe care le întreprindem, nu doar în rezultatul acestora, oricît de dezirabilă ar fi plăcerea la care am avea acces. În al doilea rînd – și poate chiar mai important în opinia mea –, a fi conectați la o mașină de produs trăiri nu spune nimic despre cine sau ce sîntem. Trăindu-ne viața în felul acesta nu am fi nimic altceva decît niște obiecte nederminate care plutesc într-o cuvă ori care stau pe canapea conectate la o cască de VR. Chiar dacă am putea avea senzația că sîntem niște oameni generoși ori curajoși în mod autentic, nimeni nu ar putea să judece caracterul astfel deoarece, de fapt, noi nu facem nimic. De aceea, spunea Nozick, „conectarea la o maşină este un gen de sinucidere”. Nu în ultimul rînd, conectați la o realitate virtuală mediată de tehnologie, ne mărginim la o realitate artificială, creată doar de mîna omului, fără a avea, de fapt, nici un soi de legătură reală cu lumea (oricît de mult o asemenea legătură ar putea fi simulată).

Desigur că o realitate artificială în care ne conectăm din plăcere ori pentru a ne antrena anumite aptitudini are beneficiile ei. Însă în lumina posibilităților create de escapismul digital al Realității Virtuale, argumentele aduse în discuție de Nozick ne sugerează că ar trebui să medităm asupra următorului aspect: putem fi cu adevărat fericiți dacă ducem o viață plină de plăcere, însă respectiva viață nu înseamnă nimic în lume ori pentru ceilalți?

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane al ASE București și cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.