„Felul în care fotograful vede și povestește”

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
„Felul în care fotograful vede și povestește” jpeg

Care e cea dintîi amintire legată de o fotografie? 

Eram în primii ani de liceu cînd mi-a căzut în mîini un album cu fotografii de familie şi m-am văzut pe mine la trei ani: eram simpatic şi zîmbeam frumos lîngă nişte lebede metalice, undeva, pe litoral. 

Dar prima emoţie în faţa unei fotografii/ imagini? Vă mai amintiţi ce era? 

Cînd am început să cochetez cu hobby-ul acesta, am primit – nu mai ştiu de unde – albumul Family of Man care m-a lovit/marcat şi a fost, pentru mine, prima revelaţie a faptului că există şi alte imagini în afara celor de pe vederi sau din fotografiile de familie sau de la nunţi.  

Ce vă mai emoţionează azi la o imagine? 

Mă emoţionează sinceritatea fotografiilor, în primul rînd. Şi faptul că o imagine îţi spune – dacă ai ochiul şi mintea cît de cît antrenate pentru asta – foarte multe lucruri despre fotograf. Îmi place să mă uit la imagini şi să încerc să ghicesc ce-a gîndit fotograful cînd a făcut-o. Mă mai emoţionează fotografiile în care se vede că fotograful şi-a pus sufletul pe masă şi intimitatea transmisă de acele imagini.  

Cît de greu e să mai găseşti ceva care să te mişte cu adevărat într-o imagine, în epoca aceasta a democratizării absolute, cînd toată lumea face poze, Internetul ne bombardează cu tone de imagini etc.?  

Din punctul meu de vedere, cred că ne vor mişca imaginile de care spuneam mai înainte. Democratizarea aceasta a scos meşteşugul din ecuaţie. E foarte simplu ca meşteşugar să realizezi o fotografie corectă; tot ce trebuie să faci este să ai răbdare să citeşti manualul de utilizare. Ce ne va emoţiona în viitor nu va mai fi imaginea în sine, ci felul în care fotograful vede şi povesteşte.  

Este o soluţie a regăsirii emoţiei pierdute – pentru un fotograf – să se întoarcă la film? 

Ştiu o grămadă de fotografi buni şi tineri care nu au tras niciodată pe film. Eu îl mai folosesc uneori, dar nu pentru emoţii, ci pentru că mi-e dor să armez manual, să încarc filmul şi să ştiu că am doar 36 de declanşări în aparat. Estetica filmului nu e pierdută, poate fi reprodusă de mii şi mii de programe pe calculator care simulează orice. S-au luat premii importante de fotojurnalism cu fotografii făcute cu un iPhone şi apoi prelucrate cu un soft care imita polaroidul, de exemplu. Estetică sau emoţie? 

Cum resimţiţi presiunea tehnologiei în domeniul fotografiei?

Presiunea tehnologiei a apărut odată cu mutarea camerei obscure în computer, adică tot procesul pe care îl implica developarea înainte de apariţia aparatelor digitale: scanare, prelucrare. Odată cu aparatele digitale, petrec mai mult timp pe calculator decît cu aparatul în mînă. Învăţ continuu programe, noi modele de camere, update-uri de firmware, imprimante – cred că domeniile pe care trebuie să le stăpînească azi un fotograf depăşesc graniţa fotografiei. Imaginea simplă nu mai e suficientă, se cer proiecte multimedia care necesită abilităţi de regizor, director de imagine, sunetist şi monteur. Dacă stau să număr, ştiu să lucrez cu vreo trei-patru programe foto, cu vreo două de montaj de film, cu unul de printat imagini, pot să folosesc aparatul pentru fotografiat şi filmat, pot să înregistrez sunet. Înainte aveam un aparat, o pungă cu filme şi un exponometru. Da, cred că se poate spune că simt o oarecare presiune.  

Dacă ar fi să vă gîndiţi la fotografia perfectă şi s-o descrieţi în procente, cum ar arăta ea? Emoţie, execuţie tehnică, hazard etc.? 

Execuţia tehnică aproape că iese din discuţie la ora actuală. Nu poţi să greşeşti. Mai rămîne doar interpretarea a ceea ce vezi. Legat de hazard, cred că din cauza asta există nostalgici ai filmului. Te poţi întreba încă înainte de developare „oare cum a ieşit o poză?“. Pe digital, întrebarea asta nu mai există sau poţi afla răspunsul imediat uitîndu-te pe display. Hazardul e bun în imagine. Aduce acel plus care poate să îţi scoată fotografia din mulţime. Dar hazardul acesta de care vorbesc trebuie provocat. Adică trebuie să munceşti cu aparatul în mînă. Altfel nu îl prinzi. Matematic, aş zice aşa: o fotografie bună are 70% tehnică, 25% sinceritate, implicare, dăruire şi 5% hazard. Prin comparaţie, cred că o vedere comercială cu Delta sau cu Ateneul are 90% tehnică şi doar 10% sinceritate, implicare, dăruire.

a consemnat Ana Maria SANDU

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.