„Fără barbari, acum ce-o să ne facem?”

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
„Fără barbari, acum ce o să ne facem?” jpeg

Cu toţii sîntem în aşteptare de săptămîni, într-o singurătate prea zgomotoasă, vorba lui Hrabal, pliindu-ne scrîşnit pe normele de distanţare socială şi aşteptînd să vedem ce va fi, (a)mestecînd scenarii dintre cele mai sumbre cu speranţe de reformare din interior a capitalismului global (cum altfel decît din interior, cîtă vreme aceasta e caracteristica sa finală, de a îngloba totul şi a nu mai avea un exterior). Aşteptarea e chiar modul nostru de a fi, în izolare sau în carantină. Ceea ce este, însă, mai puţin evident e că abia aşteptarea, timpul aşteptării sau timpul ca aşteptare, e ceea ce ne descoperă istoria şi ne înzestrează cu simţ istoric. Nu putem vorbi despre un sens al istoriei decît ieşind din timpul ciclic al lui homo religiosus arhaic. Doar că tot religia – sau o altă religiozitate – e cea care ne descoperă, în primă instanţă, acest sens. Iată de ce s-a tot spus, pe diferite voci, că am devenit fiinţe istorice abia în era creştină, atunci cînd întreaga lume şi viaţă se (re)organizează în aşteptarea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, adică a Evenimentului final. În starea de aşteptare ne dedublăm; atenţia se bifurcă, sîntem încă aici, proiectîndu-ne deja dincolo, aşa cum îndeamnă Apostolul: „Vă spun, fraţilor, vremea s-a scurtat: (…) cei ce se folosesc de lumea aceasta, [să fie] ca şi cum nu (hôs mè) s-ar folosi de ea cu adevărat. Căci chipul acestei lumi trece” (I Cor. 7:29). Şi totuşi, pentru că aşteptarea se prelungea de o mie de ani şi mai bine, am descoperit (între timp) progresul, ca să ne dăm sens, devenind moderni – sau, cel puţin, hiperactivi şi tot mai individualişti.

În zilele acestea, ne confruntăm IRL (acronim desemnînd ceea ce încă rămîne, dar tot mai firav, în afara Reţelei de reţele digitale, conduita in real life) cu coşmarul contaminării, cu suspendarea în spaţiul-timp gri al carantinei, aşteptare pură: aşteaptă o vreme, de pildă, două săptămîni, să vedem dacă mai eşti încă unul dintre „noi, sănătoşii”… Într-o postare devenită „virală”, de la începutul crizei, o asistentă de la Spitalul de Boli Infecţioase din Alba Iulia avertiza: „Credeţi, oare, că este uşor doar să stai? Doar să aştepţi? Nu vreţi să ştiţi…” E drept, se stă enorm în faţa ecranelor şi se scrie enorm despre pandemie, iar sentimentul (nu doar starea) de urgenţă merge mînă-n mînă cu viralizarea unor postări. Printre festele pe care ni le joacă limbajul, iată şi o indicaţie despre tendinţa generală, după turnura digitală, de a concepe răspîndirea imediată la scară globală drept criteriu valoric fundamental: ce sinistru „succes” are COVID-19…

Nu e cazul să intrăm în panică, ni se tot repetă: chiar şi în cazurile grave, de regulă (dar ce fel de „regulă” e o normă statistică?), te vei putea întoarce printre „noi, sănătoşii”, după un mic anotimp în infern. Mult mai dramatică, mai crîncenă, poate fi aşteptarea după rezultatele unei biopsii. În timp ce aşteptarea ca iminenţă indefinit amînată a alegerii de sine, ca fugă de sine sau încremenire „în faţa porţii”, pînă în ultima clipă de viaţă, e de-a binelea tragică: „Pe aici nu putea obţine să intre nimeni altul, întrucît intrarea asta ţi-era hărăzită doar ţie. Acum mă duc s-o închid” (Kafka, În faţa legii, trad. M. Isbăşescu).

În condiţii de (auto)izolare la domiciliu, fără „sihăstrie”, adică izolare lipsită de disciplină de viaţă şi exerciţiu ascetic, e greu să nu intrăm într-o (doar aparent paradoxală) frenezie a consumului, cu încă mai multă furie escapistă şi lipsă de discernămînt decît înainte. Facem binging, consumăm tot ce avem la îndemînă: inclusiv filme de categoria B, printre care ştim că au fost întotdeauna, la loc de cinste, horror-urile cu vampiri sau cu zombies. Lucrul cu adevărat înfricoşător, la genul acesta de filme, mi se pare a fi uşurinţa cu care „ai noştri” devin „ei”, duşmanii, inumanii. O muşcătură şi gata: iubitul tău devine un monstru de care trebuie să fugi. Dar poate nu e hazardat să vedem aici tocmai nucleul biopoliticii, termen serios abuzat în aceste zile.

Nu sînt puţini gînditorii influenţi din ultimele decenii ce au susţinut că sistemele politice moderne s-au constituit pe baza unei logici eminamente imunitare („Trebuie să apărăm societatea”), ce a contrabalansat şi, în situaţii excepţionale, chiar a pus între paranteze preocuparea de bază pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor celor guvernaţi. Asumînd o asemenea ipoteză, horror-urile de care vorbeam mai sus pot fi văzute ca o metaforă a anxietăţii constitutive pentru orice sistem biopolitic modern. E vorba de conştiinţa fragilităţii şi, în ciuda tuturor strategiilor de protecţie, a vulnerabilităţii corpului nostru: nu doar şi nu atît a trupului fizic, cît a corpului social. „Noi” e continuu ameninţat şi e permeabil. Iată coşmarul imunităţii: laşi un străin să intre pentru o clipă, să te atingă, şi gata, eşti muşcat; laşi o idee „necurată”, „nesănătoasă”, să-ţi pătrundă în minte, şi gata, ai devenit deja unul dintre „ei”, duşmanii, străinii sau monştrii. Eşti, cu alte cuvinte, iremediabil „virusat”.

Nu va exista nicicînd un vaccin care să ne protejeze de ideile proaste. Dar nici vreo cale ferită de orice riscuri pentru a avea idei noi. În loc să punem lacăte peste tot şi să aruncăm cheia, e bine să ne protejăm, în anumite situaţii, chiar de propriile noastre excese protecţioniste.

Iată de ce nu e doar necesar să ne izolăm, să #StămAcasă în aceste zile de cumpănă. Respectînd normele de distanţare socială, rămîne, totuşi, salutar să nu ne închidem şi minţile. Încercînd să nu ne expunem la virusuri, merită să riscăm expunerea la idei incomode, neaşteptate. Cultivîndu-ne discernămîntul şi verificînd orice ştire senzaţională din cît mai multe surse, e cazul să încercăm a privi lucrurile şi din perspective care să ne scoată din bula noastră. Altfel, vom rămîne cu peretele nostru de oglinzi, care nu face decît să ne îngîne convingerile, fobiile şi aversiunile, în loc să schimbăm, cu adevărat, idei, adică să comunicăm, să fim din nou împreună, la capătul nopţii.

(Titlul este un vers din poemul lui Konstantinos Kavafis, „Aşteptîndu-i pe barbari“)

Cristian Iftode este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Bullying bataie copii elevi FOTO Shutterstock jpg
Soluția Ministerului Educației pentru eliminarea discriminării în școli: elevii, obligați să-și schimbe locul în bancă. Ce spun psihologii
Elevii trebuie să-și schimbe locul în bancă cel puțin o dată în fiecare modul școlar. Este soluția propusă de Ministerul Educației pentru eliminarea discriminării pe criterii de etnie, performanțe școlare sau cerințe educaționale speciale.
Femeie par gri FOTO Shutterstock jpg
Remediul eficient făcut în casă care elimină părul gri și îl împiedică să reapară
Încărunțirea este un proces natural care, odată cu vârsta, afectează majoritatea oamenilor. Cauzată de scăderea producției de melanină în foliculii de păr, aceasta poate apărea și din cauza factorilor genetici, stresului sau a unor deficiențe nutriționale.
Harta Romania FOTO Shutterstock
Conservatori sau progresiști? Cum se poziționează politicienii în goana dupǎ voturi ANALIZǍ
Polarizarea socială reprezintă o provocare majoră pentru societatea românească contemporană, aducând în prim-plan un conflict tot mai acut între valorile conservatorismului și cele ale progresismului.
Donald Trump Kamala Harris/ FOTO: Getty Images
LIVETEXT Alegeri în SUA. Kamala Harris sau Donald Trump, americanii în faţa unui scrutin istoric
Aproximativ 240 de milioane de americani sunt aşteptaţi, marți, 5 noiembrie, la urne pentru a-l alege pe cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite și pe membri Camerei Reprezentanților și o parte din Senat, în cel mai polarizat și tensionat scrutin de până acum.
teren agricol
Legea pe care trebuie să o cunoască românii care au teren. Este interzis și se aplică în toată țara
Puțini români cunosc aceste reguli care au intrat recent în vigoare, deși se pot trezi cu probleme serioase cu legea din cauza lor. Cei care dețin un teren în extravilan trebuie să cunoască aceste detalii, pentru a nu încălca accidental cerințele legii.
moarte jpg
Unde se termină viața și unde începe moartea. Ce a descoperit un medic care a studiat milioane de experiențe apropiate de moarte
Un om de știință de top din SUA susține că a descoperit dovezi ale existenței unei vieți de apoi, datorită studiilor care au implicat milioane de pacienți care au avut experiențe apropiate de moarte.
kim kardashian gettyimages jpg
Kim Kardashian și-a pus o cruce între sâni! Colierul a aparținut Prințesei Diana
Kim Kardashian (44 de ani) a fost criticată pentru apariția sa de la gala LACMA Art+Film 2024, care a avut loc sâmbătă la Los Angeles. Vedeta americană, care se laudă cu o avere de 1,7 miliarde de dolari, a venit îmbrăcată într-o rochie albă extrem de decoltată, semnată de casa de modă Gucci.
Donald Trump în timpul mitingului organizat la Madison Square Garden Foto Captură Video X jpg
Un profesor român de la Universitatea Princeton explică la ce să ne așteptăm dacă Trump câștigă alegerile: „Mă tem că am spera degeaba”
Profesor la prestigioasa Princeton University, Grigore Pop-Elecheș explică, pentru „Adevărul”, la ce ar trebui să ne așteptăm, din vestul Europei și până în România și Ucraina, dacă Trump va câștiga alegerile.
Autostrada Lugoj Deva imagini aeriene la Holdea foto Daniel Guță ADEVĂRUL (31) JPG
Autostrada cu tuneluri, de zece ori mai scumpă decât ar fi fost în anii 2000. Urșii nevăzuți, „vinovați” de soarta autostrăzii
„Autostrada cu tuneluri”, tronsonul de nouă kilometri rămas nefinalizat din Autostrada Vestului (A1), construită pe ruta Deva - Nădlac costă acum de aproape zece ori mai mult decât prețul estimat inițial per kilometru. Urșii, nevăzuți de localnici, au contribuit la valoarea sa.