Familia britanică

Carmina FRANCIS
Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Familia britanică jpeg

Modelul familiei tradiţionale nucleare (soţ, soţie, copii) este în declin, în Marea Britanie, cu unele voci prezicînd că, pînă în anul 2020, vor exista mai multe persoane singure decît căsătorite. Marea Britanie ar deţine recordul european al divorţurilor: din trei căsătorii, două se destramă. Ca atare, modelul familiei monoparentale este în ascensiune: un copil din patru este crescut de un singur părinte, în general mama – încă un record la nivelul Europei occidentale, unde rata similară medie este de 16% faţă de rata britanică de 24% (conform datelor oferite de The Marriage Foundation şi Eurostat). Această situaţie se mai datorează şi numărului mare de femei care aleg să aibe copii fără a fi căsătorite, deoarece majoritatea lor se califică astfel mai uşor pentru ajutoarele financiare de la stat.

Numărul copiilor într-o familie britanică este în medie de trei. În familia fostului meu soţ britanic, aproape fiecare rudă avea trei copii, care la rîndul lor au adus pe lume încă alţi trei copii, care probabil vor repeta acest model în viitor. Cu atîţia verişori, unchi şi mătuşi, rude de gradul al doilea şi al treilea, naşi de botez (care sînt şi ei cel puţin trei pentru fiecare bebeluş), singura problemă era reamintirea numelor fiecăruia. Căsătoriile lor erau prilej de adunare a familiei cu mare pompă şi stil, cu nunţi care costau cam 10.000 de lire sterline. Majoritatea acestui tip de familii britanice stabile şi înstărite, cu pedigree aristocratic, încă perpetuează, poate involuntar, modelul stabilit pe vremea expansiunii Imperiului britanic, sub regina Victoria. Atunci, nevestelor britanice li se spunea să nască soţilor lor trei fii: primul va fi cel care va moşteni averea familiei, al doilea va merge în străinătate pentru gloria imperiului, iar al treilea va fi pentru creşterea numărului membrilor de familie. În familiile catolice, care se bizuie pe metode de contracepţie naturală, numărul copiilor poate fi foarte mare, în jur de opt.

În acest context istoric, ideea copilului unic la părinţi a devenit o stigmă care a durat pînă în zilele noastre. Crescînd eu însămi singură la părinţi în România anilor ’70, nu am avut impresia că aceasta ar fi o problemă decît atunci cînd am ajuns să trăiesc în Anglia anilor ’90, iar apoi am devenit şi eu mama unui singur copil. Chiar am fost sfătuită de una dintre rudele britanice (mamă a cinci copii) să mai nasc încă alţi cîţiva, deoarece copiii singuri sînt dificili, îţi solicită atenţia constant şi te obosesc enorm, dar, dacă ai mai mulţi, ei ajung să aibă grijă unii de alţii, iar viaţa ta de părinte este mult mai uşoară...

Un alt model pe care l-am trăit în România era cel al familiei extinse: părinţi şi copii trăind sub acelaşi acoperiş cu bunicii, care puteau astfel să se ocupe direct de copiii mici, cînd părinţii erau la serviciu (sau la muncile cîmpului, în cazul celor de la ţară). Acest model nu este preferat în Marea Britanie. Cei înstăriţi îşi trimit copiii la boarding schools (internate) particulare, scumpe şi de prestigiu, sau în primele faze îşi angajează nannies (guvernante permanente), au-pairs (fete din alte ţări, care trăiesc cu familia, venite să studieze limba şi viaţa britanică) sau baby-sitters (persoane calificate, care văd de copii, pe perioade scurte, cînd părinţii se duc la teatru, de exemplu). Bunicile din aceste familii nu îşi oferă sprijinul decît cu mare reticenţă, fiind ocupate cu vieţile personale, şi în orice caz nu vor dori să locuiască împreună cu odraslele lor sau să aibă grijă de copiii acestora, în mod constant. Cei mai puţin înstăriţi vor apela la ajutorul bunicilor, dacă aceştia doresc şi sînt capabili de aşa ceva, dar nici în acest caz ei nu vor locui în aceeaşi gospodărie.

Recent, un nou model de familie a apărut în Marea Britanie, unde cam una dintr-o sută de familii este alcătuită de persoane gay, bisexuale sau transsexuale, care adoptă copii sau recurg la alte metode. Un exemplu faimos este cel al lui Sir Elton John şi al soţului său, David Furnish, care au devenit părinţii unui băieţel născut de o mamă-surogat.

Programele de televiziune Who do you think you are? („Cine crezi că eşti?”) reflectă popularitatea investigării arborilor genealogici. Mai fiecare britanic este interesat să descopere detalii preferabil cît mai şocante despre strămoşii săi îndepărtaţi, care pot fi aristocraţi sau criminali mai mult sau mai puţin celebri. Pe pereţii caselor aristocraţilor atîrnă cu mîndrie portretele rudelor de acum cîteva sute de ani, baroni, marchize, copii ilegitimi ai regilor... Cel mai recent, s-a descoperit că actorul Benedict Cumberbatch ar fi înrudit chiar cu eroul pe care îl interpretează în ultimul său film, Imitation Game, matematicianul Alan Turing, care a descifrat maşina „Enigma” a codificatorilor nazişti din al Doilea Război Mondial. În mod ironic, în pofida tendinţei curente de atomizare socială, prin efortul depus de genealogi, toţi ajung să se înrudească cu toţi...

Carmina Francis locuieşte la Liverpool şi e cercetătoare şi traducătoare.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.