Facultatea de a alege

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
Facultatea de a alege jpeg

În condiţii normale, într-o familie, copiii sînt – de preferinţă – doi, băiat şi fată. Băiat că, de! poartă numele mai departe, fată – că e mai miloasă şi poate nu emigrează. În momentul în care ai devenit părinte, eşti imperativ responsabil de viaţa pe care ai dat-o, trebuie să îţi sufleci mînecile, să te îndrepţi de spate şi să te pregăteşti pentru momentul în care vei fi capabil să spui: „Fiule, am trăit pentru tine, am muncit pentru tine, mi-am sacrificat cei mai frumoşi ani din viaţă, tu trebuie să fii sprijinul meu, trebuie să fii mai bun decît mine, îmi datorezi respect şi mulţumire pentru ceea ce eşti.“ Cînd se întîmplă discursul? Cam pe la vîrsta adolescenţei, cînd puştiul a depăşit momentul copilăriei nevinovate, cînd e „gata cu joaca“ şi trebuie să dea randament. La şcoală. Atît şi nimic mai mult, să înveţe, să fie un copil bun.

„Treaba lui e să spună ce face mai departe, ca să ştim şi noi. Pe urmă, vedem dacă e în regulă. Dacă ştie ce vrea, dacă poate, dacă sîntem de acord. Să nu repete greşelile altora, nici măcar pe ale noastre (pe care, de altfel, e mai bine să nu le ştie).

Bineînţeles că e liber să aleagă, într-un an-doi va merge la facultate, şi asta o să-i fie meseria, dar, vezi tu, nu facem doar ce ne place, e prea important, şi chestia asta nu se încearcă. Faci sau nu faci. Cu folos. Nu-l vreau şomer cu diplomă sau la mîna patronului, înghit eu destul şi pentru el.

Pentru mine s-a terminat... bani de meditaţii, bani de haine, bani de buzunar pe care ştiu sigur că îi dă pe ţigări. Pentru asta eu muncesc şi el ştie doar să ceară... cînd eu nu-mi mai permit o rochie, un coafor, iar taică-su e complet absent, zice că din vina mea e copilul aşa! Dacă îi spun să bea şi el un pahar de bere cu noi, nu bea, zice că nu îi place, dar cu prietenii lui – da! Şi cînd vine seara acasă, îl miros, ştiu că a băut, sînt vreo doi mai mari în gaşcă, chipurile studenţi, dar ce să mai zic, acum toţi proştii intră la facultate, doar al meu n-o să intre, dacă nu se ţine acum de şcoală. Da, deocamdată nu pot să mă vait, dar vreau să-l simt şi eu mai motivat, îi vreau binele şi ştiu că uneori exagerez, îmi fac griji inutil, dar nu pot să nu văd că a slăbit, că stă toată ziua la calculator şi parcă îl deranjez şi dacă îl trimit să ia o pîine.“

Citatul e aproximativ, ca şi personajul. Generic, vorbim despre o femeie împlinită, că doar e mamă, fericită la vremea ei, neliniştită şi iubitoare, la vreo 40 şi ceva de ani, cu rămăşiţe de frumuseţe, la fel ca ciocolata cu urme de fructe pe care mi-a oferit-o pe post de desert, la o şuetă „ca între fete“.

Nici „copilul“ nu pare c-ar avea probleme majore, ştie că se vorbeşte despre el în lipsă, abia ce a venit acasă şi se retrage discret în bucătărie. Mîncarea e caldă, deja în farfurie, trebuie doar să nu uite să se spele pe mîini, să mănînce repede şi să plece la „meditaţie“.

Înteleg că s-au stabilit totuşi nişte priorităţi, opţiunea există, şi mă aflu în faţa unui viitor student. E doar o chestiune de timp. Şi de statut.

Peste cîţiva ani, probabil că îi voi spune „domnule“, va avea opinii şi îşi va pune, în sfîrşit, pachetul de ţigări pe masă. Va avea ceva de spus în privinţa lui şi a altora, despre meniu, despre educaţia publică şi mai ştiu eu despre ce altceva. Deocamdată nu e momentul, nu are experienţa şi capacitatea – altfel spus, facultatea de a discerne dicolo de admiteri, calificative şi opţiuni asistate.

Şi asta e o problemă. Prea rar, părinţii îşi lasă copiii să vorbească liber despre ceea ce vor cu adevărat. Sigur, intrarea la facultate presupune eforturi materiale pentru părinte, şi intelectuale pentru adolescentul în ultimii ani de liceu, emoţii, îngrijorări, şi de-o parte şi de alta, un întreg sistem de cunoştinţe pus în mişcare pentru a găsi cei mai buni profesori, eventual universitari. „A învăţa“ reprezintă premisa de bază, absolut rezonabilă, pentru a deveni student. Este o reţetă de succes, care tinde să epuizeze argumentele dialogului. „Trebuie să reuşeşti! Fără discuţie.“ Şi e treaba lui dacă învaţă pentru că vrea, şi e treaba lui dacă îşi pregăteşte „marea plecare“, şi e treaba lui dacă, major fiind – deci vaccinat – va alege, mai tîrziu, altceva. Să fie, oare, examenul final garanţia succesului? Să fie singura perspectivă? Şi dacă e un eşec, ne vom disocia de copiii noştri „picaţi“ sub linia celor admişi? Nici asta nu se discută. Doar rezultatele vorbesc.

Şi generaţia asta – a noilor aspiranţi, care invariabil sînt „altfel“ – îşi consumă răzvrătirile, eşecurile şi reuşitele, în aşteptarea momentului, a zilei, a clipei în care va intra în rîndul celor „adulţi“.

Sorina Săvulescu este avocat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Asociatia Pe stop jpeg
Realitatea cruntă din mediul rural și din cartierele mărginașe ale Bucureștiului: „Sunt tinere care n-au folosit niciodată un absorbant“
Ciclul menstrual a rămas un subiect tabu în societatea românească. Copilele află de schimbările care au loc în corpul lor nu de la părinți sau de la școală, ci de pe social media.
constantin brancusi sculptor al metaforei 166058 jpg
16 martie: 68 de ani de la moartea marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. Cine a fost muza imortalizată în „Domnișoara Pogany”
La 16 martie 1457, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara, era executat prin decapitare. Tot într-o zi de 16 martie, în 1957, lumea artistică internaţională suferea o grea pierdere prin moartea celui mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi.
Orașul Caransebeș  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (87) JPG
Orășelul cu aeroport și doar 22.000 de locuitori. A fost înființat la răscrucea primelor drumuri imperiale din Dacia
Orașul Caransebeș a rămas unul dintre nodurile importante de comunicație din vestul României, chiar dacă aeroportul său nu mai este folosit de călători din anii ‘90. Localitatea a fost una dintre cele mai importante ale regiunii istorice a Banatului.
Imprimanta HP ENVY Inspire
Digitalizarea din România, sufocată sub teancuri de hârtie
România continuă să se afunde într-un paradox birocratic care anulează orice progres în digitalizarea administrației publice: documentele „digitale” ajung, în final, să fie tipărite, transportate fizic și arhivate în dosare prăfuite.
Femei cu carieră   azopan jpeg
De la interdicții la emancipare: cum au luptat femeile din România pentru educație și carieră
De la interdicțiile din secolul XIX, când femeile erau excluse din universități și limitate la meserii „potrivite“, femeia a trecut, în perioada comunistă, la a fi o adevărată eroină a societății: muncea cot la cot cu bărbații și avea grijă de o familie numeroasă.
Stressed woman   shutterstock jpg
Deepfake și revenge porn: cum sunt exploatate femeile în era hărțuirii digitale
Într-o lume în care realitatea digitală poate fi manipulată foarte ușor, fețele femeilor sunt utilizate în mod abuziv, trupurile le sunt falsificate, iar intimitatea devine moneda de schimb în jocul murdar al umilinței și al răzbunării.
Hyundai Tucson foto Hyundai Romania jpg
Topul celor mai rentabile SUV-uri de cumpărat în 2025. Recomandările unui expert auto
Achiziționarea unui SUV nu presupune neapărat golirea contului bancar. Puteți achiziționa un vehicul fiabil și bine echipat fără să cheltuiți prea mult. Unele dintre cele mai bune achiziții auto ale anului 2025 privind prețul și eficiența consumului de combustibil sunt chiar SUV-urile.
Protest pro Georgescu, foto X jpg
Cum au ajuns politicienii de dreapta din SUA să acorde atâta atenţie României. „Georgescu - scenariul EXACT pe care l-au încercat împotriva lui Trump”
Comentariile negative ale mai multor oficiali din administraţia lui Donald Trump cu privire la România nu au trecut neobservate, astfel că CNN încearcă să găsească o explicaţie pentru obsesia recentă pentru „ţara aflată la marginea Europei”, făcând câteva conexiuni cu Fraţii Tate şi Călin Georgescu.
Remus Pricopie, foto Facebook RP jpg
Rectorul SNSPA anunță ca va candida la prezidențiale într-o manieră inedită: „Dosarul meu nu este însoțit de liste de semnături”
Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a decis să candideaze la alegerile prezidențiale din luna mai.