Experiențe

Jay WEISSBERG
Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Experiențe jpeg

Sincer vorbind, festivaluri de film sînt cu duiumul. Din Asheville în Carolina de Nord pînă-n Ashgabat în Turkmenistan poți genera ceva emulație destul de simplu: faci rost de niște filme, pui cap la cap ceva sponsorizări, mai capeți ceva sprijin de la oficiul local de turism – și uite-așa orășelul tău se poate mândri că a devenit o destinație internațională pentru cinefili. Să le fie de bine, dar pentru noi, cei din domeniu, proliferarea de festivaluri e obositoare și de cele mai multe ori contribuie doar la prelungirea unei bande rulante care reciclează perpetuu produse culturale mediocre.

Ce e mai greu e să te distingi de masă – mai ales că numărul de filme excepționale e întotdeauna limitat, iar viziunea curatorială e o resursă și mai rară. Dar, pentru adevărații iubitori de film, TIFF-ul e o excepție fericită care stă cu cîteva capete deasupra celorlalți, făcînd o complicată echilibristică care balansează satisfacerea unui public local și, deopotrivă, a celor mai pretențioși cinefili.

Cei care au asistat la explozia noului cinema românesc pe scena internațională acum 14 ani au devenit imediat familiari cu TIFF-ul, iar atenția internațională acordată unor regizori ca Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Cristian Mungiu a dat naștere inevitabil unei relații reciproc benefice dintre festival și noii autori care adună premii de pe tot globul. Fără îndoială, asta a ajutat TIFF-ul să atragă din ce în ce mai mulți oameni din industrie.

Dar ar fi greșit să punem succesul festivalului pe seama noilor succese ale cinematografiei românești în lume. De la bun început, organizatorii TIFF-ului au înțeles nevoia de a complementa promovarea filmului românesc cu integrarea festivalului în peisajul mai larg al cinema-ului contemporan.

Acesta din urmă e unul dintre motivele principale pentru care în fiecare an abia aștept să vină vremea să merg Cluj. Programatorii TIFF-ului îmi pun în fiecare an înaintea ochilor regizori excepționali din întreaga lume aflați la primul sau la al doilea film – de prea multe ori, titlurile lor se pierd prin hărmălaia festivalurilor mai mari. Și, spre deosebire de multe alte evenimente, la TIFF am simțit întotdeauna că există o mînă expertă care ghidează selecția, că fiecare film este ales pentru un motiv anume. Asta nu înseamnă neapărat că-mi place tot ce văd. La urma urmelor, căutăm întotdeauna filme care ne plac, dar parte din plăcere e să înțelegi că gusturile diferă și că treaba unui festival este să arate eșantioane vaste din cinematografia mondială astfel încît publicul să iasă din sală cu ceva de digerat și de tocat pînă la orele -mici ale dimineții.

Pentru că veni vorba, aceste discuții prelungite sînt un alt motiv pentru care la TIFF nu-i ca prin alte părți. La multe festivaluri există o ierahie: cei care fac film și cei din industrie își fac propriile clici și bisericuțe snoabe. TIFF-ul le dărîmă. Ce rămîne după dizolvarea barierelor e felul în care filmul ne adună pe toți laolaltă. Poate că sună pretențios, dar plăcerile Clujului în iunie au de-a face la fel de mult cu întîlnirile și discuțiile pe care le poți avea pe cît au de-a face cu proiecțiile în sine. Pînă la urmă, într-un cinema intrăm ca să împărtășim experiența de a vedea un film cu alți semeni, și e esențial să avem în vedere că la ieșirea din cinema împărtășim ce ne-a inspirat filmul cu alți semeni, prieteni sau necunoscuți, care ne ajută să facem acele legături pe care numai filmul le poate genera. TIFF-ul e un pelerinaj anual pe care puțini dintre practicanții cultului nostru își permit să-l rateze. 

Jay Weissberg este critic de film la Variety.

Foto: Marius Mariș

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.