Experiențe

Jay WEISSBERG
Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Experiențe jpeg

Sincer vorbind, festivaluri de film sînt cu duiumul. Din Asheville în Carolina de Nord pînă-n Ashgabat în Turkmenistan poți genera ceva emulație destul de simplu: faci rost de niște filme, pui cap la cap ceva sponsorizări, mai capeți ceva sprijin de la oficiul local de turism – și uite-așa orășelul tău se poate mândri că a devenit o destinație internațională pentru cinefili. Să le fie de bine, dar pentru noi, cei din domeniu, proliferarea de festivaluri e obositoare și de cele mai multe ori contribuie doar la prelungirea unei bande rulante care reciclează perpetuu produse culturale mediocre.

Ce e mai greu e să te distingi de masă – mai ales că numărul de filme excepționale e întotdeauna limitat, iar viziunea curatorială e o resursă și mai rară. Dar, pentru adevărații iubitori de film, TIFF-ul e o excepție fericită care stă cu cîteva capete deasupra celorlalți, făcînd o complicată echilibristică care balansează satisfacerea unui public local și, deopotrivă, a celor mai pretențioși cinefili.

Cei care au asistat la explozia noului cinema românesc pe scena internațională acum 14 ani au devenit imediat familiari cu TIFF-ul, iar atenția internațională acordată unor regizori ca Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Cristian Mungiu a dat naștere inevitabil unei relații reciproc benefice dintre festival și noii autori care adună premii de pe tot globul. Fără îndoială, asta a ajutat TIFF-ul să atragă din ce în ce mai mulți oameni din industrie.

Dar ar fi greșit să punem succesul festivalului pe seama noilor succese ale cinematografiei românești în lume. De la bun început, organizatorii TIFF-ului au înțeles nevoia de a complementa promovarea filmului românesc cu integrarea festivalului în peisajul mai larg al cinema-ului contemporan.

Acesta din urmă e unul dintre motivele principale pentru care în fiecare an abia aștept să vină vremea să merg Cluj. Programatorii TIFF-ului îmi pun în fiecare an înaintea ochilor regizori excepționali din întreaga lume aflați la primul sau la al doilea film – de prea multe ori, titlurile lor se pierd prin hărmălaia festivalurilor mai mari. Și, spre deosebire de multe alte evenimente, la TIFF am simțit întotdeauna că există o mînă expertă care ghidează selecția, că fiecare film este ales pentru un motiv anume. Asta nu înseamnă neapărat că-mi place tot ce văd. La urma urmelor, căutăm întotdeauna filme care ne plac, dar parte din plăcere e să înțelegi că gusturile diferă și că treaba unui festival este să arate eșantioane vaste din cinematografia mondială astfel încît publicul să iasă din sală cu ceva de digerat și de tocat pînă la orele -mici ale dimineții.

Pentru că veni vorba, aceste discuții prelungite sînt un alt motiv pentru care la TIFF nu-i ca prin alte părți. La multe festivaluri există o ierahie: cei care fac film și cei din industrie își fac propriile clici și bisericuțe snoabe. TIFF-ul le dărîmă. Ce rămîne după dizolvarea barierelor e felul în care filmul ne adună pe toți laolaltă. Poate că sună pretențios, dar plăcerile Clujului în iunie au de-a face la fel de mult cu întîlnirile și discuțiile pe care le poți avea pe cît au de-a face cu proiecțiile în sine. Pînă la urmă, într-un cinema intrăm ca să împărtășim experiența de a vedea un film cu alți semeni, și e esențial să avem în vedere că la ieșirea din cinema împărtășim ce ne-a inspirat filmul cu alți semeni, prieteni sau necunoscuți, care ne ajută să facem acele legături pe care numai filmul le poate genera. TIFF-ul e un pelerinaj anual pe care puțini dintre practicanții cultului nostru își permit să-l rateze. 

Jay Weissberg este critic de film la Variety.

Foto: Marius Mariș

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi, oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.
Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
accident defileul jiului gj jpg
A murit șoferul mașinii peste care a căzut un bolovan pe Defileul Jiului VIDEO
Șoferul autoturismului peste care s-a prăbușit un bolovan căzut de pe un versant în zona Defileului Jiu, in județul Gorj, a murit, deși salvatorii au făcut manevre de resuscitare.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.