Experienţa ca metodă

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Experienţa ca metodă jpeg

Am înţeles că experienţa – în orice domeniu – este cel puţin la fel de importantă ca teoria, cînd am început să lucrez ca asistent social la Centrul pentru Integrarea Profesională a Persoanelor cu Deficienţe Fizice al Asociaţiei „Viaţă Independentă“, din Bucureşti.

Se întîmpla în anul 2006. Terminasem, în urmă cu doi ani, Facultatea de Asistenţă Socială, unde am învăţat destul de multe despre lucrul cu grupurile vulnerabile şi nevoile lor speciale de relaţionare şi comunicare. Am participat, atunci, la un program de formare în care fiecare dintre cei care lucrau în echipa asociaţiei urma să afle cum să coopereze cu persoanele cu deficienţe fizice.

Am petrecut trei zile în compania unui trainer care ne-a explicat cîteva lucruri despre legislaţie şi politici publice la nivel naţional şi internaţional, şi apoi... ne-a legat. La propriu. La ochi, de mîini şi de picioare, după care ne-a rugat să încercăm să facem aceleaşi lucruri pe care le facem în mod normal la birou. Deşi mă consider o persoană destul de activă, timpul pe care l-am petrecut încercînd să fac lucruri în felul acesta a fost foarte frustrant şi obositor. Am încercat să fac o tură de birou în scaunul cu rotile şi am descoperit că uşile au devenit mai puţin uşor de deschis şi, fără lift, este exclus să părăsesc etajul. După prima zi de training, am fost foarte obosită. Culmea este că sentimentele mele de milă şi tendinţa de a proteja persoanele cu dizabilităţi pe care le întîlneam s-au transformat în admiraţie şi în înţelegerea faptului că, mai mult decît ajutor, ele vor să beneficieze de posibilitatea de a se descurca singure. Am realizat de cît curaj şi de cîtă perseverenţă are nevoie o persoană cu astfel de deficienţe pentru a face lucruri – de orice fel – pe parcursul unei zile.

Dacă aş fi petrecut ziua de training urmărind o înşiruire de slide-uri pe care erau înşirate argumente pentru nevoia de independenţă a persoanelor cu dizabilităţi fizice, probabil că mi s-ar fi părut interesant; însă e foarte probabil că, eu una, aş fi uitat mare parte din ele. Oboseala de la sfîrşitul zilei o ţin minte şi acum, la fel şi frustrarea cînd încercam să deschid uşa de birou sau să ies din liftul care era mult prea mic ca să încap cu tot cu cărucior.

Cele două stiluri de învăţare – cognitivă şi emoţională – întăresc practic procesul de învăţare. Psihologul francez Théodule-Armand Ribot este unul dintre promotorii conceptului de memorie emoţională sau afectivă. El este de părere că oamenii nu reţin doar informaţiile şi faptele, ci şi propriile emoţii, dispoziţii şi sentimente.

Avantajul educaţiei nonformale este că foloseşte metode diferite prin care oamenii ajung să experimenteze o situaţie sau o stare legată de o informaţie. Asta îi ajută, pe viitor, să acceseze informaţia din două planuri: cognitiv şi emoţional.

Experienţa ca metodă de învăţare este des utilizată în plan profesional. Formarea la locul de muncă motivează şi creşte productivitatea angajaţilor. Ce ar fi, însă, util este ca acest timp de învăţare să fie folosit şi în învăţămîntul formal. El creşte capacitatea de înţelegere şi poate să îmbunătăţească capacitatea de învăţare a elevilor.

Vera Ularu este manager de proiect în cadrul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.