Există viaţă după muncă

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Există viaţă după muncă jpeg

În urmă cu vreo 15 ani, o firmă asiatică (pot să-i spun şi numele, dar am observat că anonimatul e de bonton) cumpărase nişte fabrici de la noi (şi acestora pot să le spun numele, dar uite că n-o fac). Managerii se plîngeau că relaţiile cu muncitorii sînt tensionate, că una-două izbucnesc conflicte...

Cercetarea sociologică întreprinsă în rîndul muncitorilor a arătat că frustrările proveneau aproape numai din abordarea exclusiv funcţională a relaţiei muncitor – manager din partea asiaticilor. Aceştia încercaseră să introducă unele metode de creştere a productivităţii muncii verificate (ziceau ei) la ei acasă. De exemplu, introduseseră obligaţia muncitorilor de a-şi curăţa locul de muncă – în felul ăsta, pe lîngă economia de personal, ar fi rezultat o activitate mai organizată. Ce nu înţelegeau asiaticii era orgoliul justificat al muncitorului care deţinea o calificare înaltă, care se distingea (de la distincţie) de debutantul ucenic inclusiv prin această diviziune a muncii: nou-veniţilor le revenea întotdeauna, ca un ritual iniţiatic, sarcina măturării atelierelor de lucru. În marile uzine româneşti, indiferent de sorgintea lor socialistă sau capitalistă, au existat întotdeauna ierarhii precise: inginerul era inginer, maistrul – maistru, muncitorul calificat – muncitor calificat, şi fiecare avea pretenţia să-i fie respectat statutul.

Noii manageri – toţi trimişi din îndepărtata ţară asiatică – nu reuşeau în ruptul capului să comunice cu angajaţii, deşi începuseră să rupă cîteva vorbe româneşti. Muncitorul român respectă ierarhiile, dar nu acceptă uşor să fie tratat ca un simplu executant. Orice inginer cu experienţă ştie că, dacă vrei să obţii cooperarea celor din subordine, e nevoie să mai ceri, măcar de formă, din cînd în cînd, un sfat celor mai vîrstnici, să mai schimbi o glumiţă, să mai întrebi cum o duc copiii, să mai comentezi meciul de aseară... adică exact ce n-ar fi făcut în ruptul capului şefii asiatici.

Cel mai tare s-au enervat muncitorii cînd noii patroni au decis să introducă un sfert de oră de gimnastică de înviorare la începutul programului (poate pentru că observaseră demarajul matinal, îndeobşte lent, al indigenilor). Oameni serioşi, cu copii acasă şi zeci de ani vechime în fabrică, erau acum puşi să ţopăie şi să se scălîmbăie la comanda unui ins imberb, cu ochi oblici şi vîrstă nedefinită. Ceea ce managementul spera să constituie un factor de relaxare a atmosferei (aşa scrie în cărţi, că oxigenarea creierului la începutul zilei creează bună dispoziţie) a generat o adevărată revoltă.

Pe scurt, am asistat la un conflict între culturi. Ethosul muncii, în varianta asiatică, nu s-a potrivit în ruptul capului cu cel mioritic.

Lucrurile însă nu se petrec întotdeauna la fel. Avem numeroase exemple despre români care au emigrat şi, de cele mai multe ori, ajung vîrfuri ale ierarhiilor profesionale. Aici ar putea fi implicat şi un efect al „instrumentului de măsură“: despre conaţionalii eşuaţi pe diferite meleaguri n-avem de unde să avem veşti, cu cît succesul este mai mare, mediatizarea fiind pe măsură. Una peste alta, ştim că muncitorii români care pleacă la cules de căpşuni sau în construcţii sînt căutaţi de patroni, şi nu doar pentru că acceptă salarii mai mici. La cules de căpşuni, unde ştie că într-o zi cîştigă cît într-o săptămînă acasă, e mai degrabă performant. Ca generalizare (cît poate fi îngăduit), aş spune că românul e mai degrabă un bun muncitor, cu condiţia să fie stimulat cum se cuvine. Şi aş adăuga: performanţele bune sînt mai uşor obţinute „în deplasare“, acolo unde îi este mai uşor să accepte că are de jucat după regulile altora.

În clişeele de serviciu, muncitorul român nu este perceput nici ca excesiv de disciplinat (ca neamţul), nici ca dependent de muncă (cum ar fi japonezul). Cu toate că ne emoţionează, din cînd în cînd, tragedia unei tinere care s-a omorît (la propriu) cu munca – atenţie, veţi găsi cazuri similare în presa oricărei ţări civilizate. Cred că ceea ce îl deosebeşte muncitorul român de cel occidental este ataşamentul entuziast şi exclusivist faţă de carieră şi, implicit, faţă de muncă. După decenii de „timpul trece, leafa merge“ şi „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“, angajatul român, mai ales cel tînăr, este în stare să muncească în exces în speranţa unei promovări sau a unui bonus. Asta, pentru că experienţa sa în competiţia capitalistă este de scurtă durată.

Angajatul occidental, a cărui relaţie cu producţia de tip capitalist e măsurată în generaţii, a înţeles că omul nu e doar o maşinărie, dar că şi o maşină se uzează dacă o supui permanent la efort excesiv. El a înţeles rostul repaosului săptămînal, al concediului de odihnă – cel adevărat, care durează suficient de mult încît să poţi uita de-a binelea problemele de la serviciu, fără e-mail pe telefonul mobil. El ştie că, pentru un randament optim, bateriile trebuie încărcate în mod regulat. Am lucrat de multe ori cu parteneri occidentali, m-a impresionat eficienţa, promptitudinea cu care-mi răspund la mesaje, cu condiţia ca acestea să le parvină strict în timpul programului de muncă. Munca-i muncă şi e a patronului, viaţa-i viaţă şi e a mea.

În contrast, noi, românii, amestecăm viaţa cu munca în ambele sensuri. La serviciu ne începem programul cu poveşti despre ce năzbîtii a mai făcut copilul, cînd ajungem acasă lăsăm acelaşi copil să plîngă pentru că tocmai a sunat un coleg, că a venit o solicitare urgentă din străinătate... Asta deocamdată, pînă ne dumirim şi noi cum e pe aici, prin capitalism.

Mircea Kivu este sociolog. 

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

curatare panouri fotovoltaice jpg
Descoperire inovativă pentru creșterea performanței panourilor fotovoltaice: poate fi aplicată și pe sere
Oamenii de știință din Arabia Saudită au dezvoltat o tehnologie de răcire revoluționară care reglează pasiv temperatura panourilor solare, crescând în același timp semnificativ puterea acestora și triplându-le durata de viață.
mihaela vorniceanu FOTO ijj (1) jpeg
O femeie, unul dintre cei mai „pistolari” ai MAI. Cine este jandarmerița căreia îi place să tragă cu pușca semi-automată cu lunetă
O jandarmeriță din Botoșani este unul dintre cei mai buni țintași pe care-i are Ministerul Afacerilor Interne. Îi place să tragă cu pușca semiautomată cu lunetă, dar participă și la concursuri de tir cu pistolul. Are mai multe premii și clasări onorabile, atât la tras cu arma dar și la atletism.
trump putin  jpg
S-a încheiat „luna de miere” dintre Trump și Putin? Expert: „Lucrurile nu stau bine”
Președintele Trump l-a numit „nebun” pe Putin și a promis sancțiuni drastice. Marchează acest moment încheierea „lunii de miere” dintre președintele american și cel rus? Răspunsul ni-l dă expertul în securitate Iulia Joja.
Vlad Tepes 002 jpg
16 iunie: Ziua în care Vlad Țepeș conduce atacul surpriză, de noapte, împotriva otomanilor
În ziua de 16 iunie, Vlad Țepeș lansează celebrul atac surpriză, de noapte, asupra taberelor otomane și se naște cunoscutul artist Tupac Shakur.
image png
Andreea Raicu, criticată de un bărbat pentru că susține feminismul: „M-am săturat să tot aud acest refren obosit”
Andreea Raicu militează pentru ca vocile și drepturile tuturor femeilor din această țară să fie auzite, însă implicarea sa în susținerea cauzei feministe a adus și reacții neplăcute. Ce i-a reproșat un bărbat vedetei?
Nicusor Dan sedinta Consiliul Primariei  Foto Inquam Photos george Calin (3) jpg
Primul reproș la adresa lui Nicușor Dan în coaliție. „În loc să-l desemneze pe Bolojan premier, a întărit PSD” SURSE
Președintele Nicușor Dan a stârnit nemulțumire în coaliția de guvernare prin decizia de a amâna desemnarea unui prim-ministru.
Lacul Sfânta Ana, un important obiectiv turistic din Harghita jpeg
Legenda neștiută a Lacului Sfânta Ana. De ce se spune că a fost format din lacrimi și ce iubire neîmplinită ascunde
Lacul Sfânta Ana, ascuns în inima munților Harghitei, este unul dintre cele mai spectaculoase și misterioase lacuri din România. Unic în Europa Centrală, este singurul lac vulcanic intact din regiune și singurul de acest tip din România.
Recep Erdogan FOTO Profimedia (2) jpg
Erdogan face apel la „acţiuni urgente” pentru a preveni o conflagraţie regională. Ce i-a spus lui Trump despre „spirala de violenţă declanşată de atacurile Israelului”
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut duminică, în timpul unei convorbiri telefonice cu liderul Statelor Unite, Donald Trump, „acţiuni urgente” pentru a preveni transformarea conflictului fără precedent dintre Israel şi Iran într-unul regional.
volan webp
Spune-ne cum conduci, ca să-ți spunem cine ești! Poziția mâinilor de pe volan îți dă de gol personalitatea
Ai putea crede că modul în care îți ții mâinile pe volan este pur și simplu o chestiune de confort sau un obicei format în timp. Dar psihologii susțin că acest detaliu aparent banal spune multe despre cine ești cu adevărat.