Exilaţii

Ioana COSTA
Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Exilaţii jpeg

„Sătul de Triste, am început o nouă carte pe care am s-o numesc Ponticele, biet omagiu adus locului exilului meu. […] Augustus nu vrea să mă ierte. Astfel că o iau de la capăt, cu aceleaşi argumente. Prietenii cărora le adresez aceste misive se vor agita ca să-mi obţină iertarea, vor fi trimişii mei pe lîngă Cezar. Îi scriam lui Brutus: «În rest, deşi titlul nu sugerează nici o idee de tristeţe, vei vedea că această lucrare nu e mai puţin tristă decît cea pe care am publicat-o mai înainte. Este acelaşi subiect cu un titlu diferit». Există, totuşi, o diferenţă tactică între cele două cărţi. De data asta nu fac nici un secret din numele destinatarilor.“

Este glasul lui Ovidiu – nu poetul augustan, ci omul virtual, aşa cum îl auzim în romanul lui Vintilă Horia (Dumnezeu s-a născut în exil, traducere de Ileana Cantuniari, Art, 2008, cap. „Al patrulea an“, p. 100). Personajul nu se confundă doar cu poetul, ci şi cu creatorul său. Din scrisori citate în Enciclopedia exilului literar românesc (p. 378 şi 379) prinde contur un portret al lui Vintilă Horia aflat într-o „existenţă în suspensie“, îndurînd un exil definit în termeni lingvistici, „într-o permanentă luptă cu adaptarea la limba spaniolă în care trăiam, dar şi cu înrădăcinarea din ce în ce mai disperată în limba română, pe care nu o puteam părăsi fără primejdia de a mă pierde“. Aşa ajunge să scrie, în franceză, cu citate latineşti, cu o deschidere către limba geţilor, o carte despre exil, despre Dumnezeu şi despre devenire.

Ovidiu este, ca şi el, un exilat fără întoarcere, asemănător şi neasemănător cu Seneca, ce avea să fie trimis, după cîteva decenii, pe un ţărm neprimitor, la o margine a lumii sale. Seneca, surghiunit în Corsica, se uită în jur (Consolaţia pentru Helvia, 7.8) şi simte dureros „apăsarea climei, […] marea fără de porturi, […] sălbăticia locuitorilor“. Încearcă să-şi răscumpere întoarcerea la Roma prin petiţii adresate lui Claudius şi chiar printr-o străvezie „consolaţie pentru Polybius“, secretarul împăratului, căruia îi supralicitează importanţa jenant şi, deopotrivă, ineficient. Echilibrul avea să se restabilească tîrziu, odată cu moartea surghiunitorului, cînd Seneca scrie o satiră menipee memorabilă (Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere de Ilieş Cîmpeanu, Paideia, 2002), care l-a aşezat pe împărat, pentru posteritate, într-un ridicol pe care puţini savanţi moderni reuşesc să-l atenueze.

„Scrisori din exil“ (cum sînt numite Tristia şi Ex Ponto, în minunata traducere a lui Teodor Naum, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957 – faţă de care apare surprinzătoare opţiunea traducătoarei Ileana Cantuniari, care a preferat varianta lui Eusebiu Camilar) sînt în mare tiparul pe care se aşază scrisorile trimise de personajul lui Vintilă Horia celor din lumea pe care o părăsise şi în care îşi dorea aprig, apoi tot mai stins, să se întoarcă, dar şi celor din noua lui lume. Dincolo de conţinut, putem găsi în toate aceste scrisori detalii alese cu grijă pentru a da consistenţă personajului. Versurile ajunse la noi prin tradiţie manuscrisă sînt (transpuse în limba română de Teodor Naum) congenere: „Tu vei vedea că ele sînt tot aşa de triste, / Cum sînt şi celelalte; doar titlul nu e trist. / Cuprinsul e acelaşi: alt nume are însă. / Şi cui trimit scrisoarea, pe nume-i spun deschis.“ (Pontice, 1.1, „Lui Brutus“)

Ovidiu poetul este topit şi turnat în forma unui personaj de roman – credibil, plauzibil, verosimil. Mai familiar decît anticul Ovidiu.

Transferul este continuu între poet, autor şi personaj, se luminează unul pe altul şi se modelează unul pe altul. Vintilă Horia îşi încheie Memoriile unui fost Săgetător (Vremea, 2015, p. 324) sub semnul romanului ovidian: „Mi-am petrecut vara [id est , 1957] gîndind la romanul meu. Îmi era atît de groază să mă apuc de el, încît scriam poezii, cîte două-trei pe zi. […] cartea nu se lăsa începută.“

„Ades doresc a-ţi scrie şi altceva, dar mîna / Aceleaşi vorbe-nseamnă, chiar fără voia mea.“ (Pontice, 4.15, „Lui Sextus Pompeius“)

„Tot am pierdut! Viaţa mi-a fost lăsată, numai / Ca să-mi hrănesc durerea, să sufăr că mai sînt! / De ce să-mplînţi pumnalul în trupul care moare?/ Nici nu mai ai tu unde pumnalul să-l împlînţi.“ (Pontice, 4.16, „Unui invidios“)

Seneca îşi răzbunase exilul cu un sarcasm pe care nu l-am fi bănuit că zace în stoicul care îl sfătuia atent pe prietenul său Lucilius. Ceilalţi doi exilaţi, Ovidiu şi Vintilă Horia, şi-au asumat înstrăinarea, au primit-o – chiar împotriva voinţei proprii – în viaţa lor. Neîntorşii, rămaşi captivi într-o călătorie fără sfîrşit, se aşază pe un alt drum şi privesc, într-un tîrziu, către o altă ţintă.

Ioana Costa este profesor dr. univ. la Facultatea de Limbi si Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Antichităţile noastre, Ratio et revelatio, 2013. Cele mai recente traduceri: Petrarca, Despre ignoranţă: a sa şi a multora, Polirom, 2016, şi Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, starea şi viclenia turcilor, în curs de apariţie.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.