⬆
poetul euxin
Iubire & relegare
Ovidiu a petrecut în exil la Tomis nouă ani, fără să obţină iertarea, pe care nici n-a mai cerut-o după moartea lui Octavian Augustus, cînd prietenii săi de la Roma se împuţinaseră şi nu mai aveau influenţă.
Întrebări şi răspunsuri cu Ovidiu la Tomis
Pentru cititorul obișnuit cu literatura de azi, textele antice au și avantaje, și dezavantaje. Vechimea și succesul repetat ale unei opere copiate, editate, traduse de nenumărate ori sînt garanții ale calității și universalității mesajului său.
Vieţile postume ale poetului
Pe lîngă tradiţionala imagine a poetului iubirii şi al metamorfozelor, cunoscută şi literaturii noastre (îl găsim la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Ţiganiada, invocat ca model al epitalamului lui Mitrofan), secolul al XIX-lea revendică şi dezvoltă şi o altă latură a personalităţii şi biografiei lui Ovidiu.
Exilaţii
Sătul de Triste, am început o nouă carte pe care am s-o numesc Ponticele, biet omagiu adus locului exilului meu. […] Augustus nu vrea să mă ierte. Astfel că o iau de la capăt, cu aceleaşi argumente. Prietenii cărora le adresez aceste misive se vor agita ca să-mi obţină iertarea, vor fi trimişii mei pe lîngă Cezar.
Cel nepieritor
Anul viitor se vor împlini două milenii de la trecerea în eternitate a unuia dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai liricii universale: Publius Ovidius Naso, poetul iubirii şi al exilului. G. Călinescu îl considera drept „întîiul mare romantic european“, iar Tudor Arghezi îl numea „strămoşul nostru de limbă, de sînge şi simţire“.
Ponticele. Despre modernitate ca exil
Tot nu știm motivul pentru care, în anul 8 al erei noastre, Octavian Augustus a decis să-l relege pe Ovidiu în îndepărtatul Tomis. Pedeapsă aspră, totuși cu ceva înlesniri – poetul avea dreptul să ia cu el sclavi, iar exilul nu era însoțit și de confiscarea averii, cum se întîmpla de regulă în cele mai multe cazuri.
Poemul rămînerii în Tomis
În nici o altă operă elegiacă anterioară relegării, Ovidiu nu a scris cu atîta constanță și continuitate.
Din exil, cu dragoste
Cu Ovidiu m-am întîlnit prima dată în copilărie, într-o vacanţă de vară. Era personajul central, dar absent, din Drum bun, cireşari!