Excesul de vorbe în vînt

Liviu IOLU
Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
Excesul de vorbe în vînt jpeg

Comunicarea publică la nivel instituţional s-a transformat, în ultimii ani, radical. Ministerele, agenţiile guvernamentale, primăriile şi alte instituţii se personalizează excesiv la nivelul transmiterii mesajelor de interes public. Şefii acestor instituţii preiau, de multe ori voit, rolul de comunicatori unici, şi nu mai lasă loc aparatelor de comunicare să livreze informaţiile relevante.

Din cauza acestei transformări, instituţiile sînt asociate aproape în integralitatea lor cu personajele care le conduc, un derapaj de la mecanismul normal de comunicare. Ieşirile dese ale şefilor de instituţii în emisiuni televizate, interviurile pe scări, din uşă, la portiera maşinii, declaraţiile din fugă şi în viteză aduc, într-adevăr, notorietate persoanelor din funcţiile de conducere. Dar acelaşi mecanism reduce impactul mesajelor importante – cînd acestea există şi trebuie comunicate.

Înalţii funcţionari şi demnitari publici deţin departamente de comunicare, dar le folosesc puţin spre deloc. Ei au devenit purtători de cuvînt ai acestor instituţii şi au făcut, în cîţiva ani, ca această funcţie să-şi piardă complet substanţa, rolul şi scopul. Au redus funcţia departamentelor de profil la maşinării de trimis comunicate, doar atunci cînd ei – şefii – se află în imposibilitatea de a se prezenta la televizor sau de a organiza o conferinţă de presă. Reducînd această funcţie a purtătorului de cuvînt la un buton de trimis comunicate, politicienii aflaţi în funcţii de conducere îşi subminează zilnic, de fapt, propria autoritate şi greutatea vorbelor pe care le rostesc. Ieşirea unui politician, aflat într-o funcţie de autoritate publică, zilnic la televiziune uzează, în timp, puterea discursului său. Iar cînd într-adevăr are ceva important de comunicat, se miră că mesajele sale nu mai ajung la public. Că nu mai sînt luate în seamă pe măsura importanţei şi nu mai sînt crezute de public.

Am lucrat o lună în funcţia de purtător de cuvînt al unui minister şi am văzut cum departamentele de comunicare au ajuns, în instituţiile publice, să se ocupe mai mult de răspunsurile la petiţiile cetăţenilor decît de comunicarea şi punerea în dezbatere a programelor şi proiectelor viitoare ale instituţiilor respective – de altfel, de mare interes public. În unele ministere şi chiar în Guvern s-a ajuns în situaţia ca nimic „să nu iasă“ fără cunoştinţa ministrului sau a prim-ministrului. La această centralizare a mesajelor s-a ajuns din frica decidenţilor politici de presă, dar şi pentru că aceştia s-au înconjurat de consilieri politici care îi sfătuiesc în sensul deţinerii controlului absolut asupra mesajelor publice.

Nu ştiu cînd aţi urmărit ultima conferinţă de presă cînd la întrebări nu a răspuns preşedintele, premierul sau vreun ministru, ci purtătorii lor de cuvînt. Eu nu-mi aduc aminte, cel puţin în ultimii trei-patru ani, ca să se fi întîmplat aşa ceva. Este o demonstraţie a incapacităţii acestor decidenţi de a delega din atribuţii, de a investi încredere în aparatele de lucru pe care le-au format. Au încredere doar în ei şi în ce declară singuri, de-aici şi „porumbeii“ care le scapă din ce în ce mai des.

Se mai întîmplă ceva şi în afară de comunicarea dinspre instituţie către public. Există şi funcţionează o comunicare instituţională – cu pacte de coabitare, acorduri instituţionale şi o mişcare normală a deciziilor între o instituţie şi alta. Doar că, de cînd avem un preşedinte de o culoare şi un Guvern de alta, între comunicarea instituţională şi cea publică dintre aceleaşi entităţi s-a căscat o prăpastie. Comunicarea publică este un dezastru şi ea aduce o stare de nervozitate permanentă în societate, o neîncredere generalizată şi suspiciune asupra oricăror decizii. În climatul public premisa e scandalul, un nou gen vicios de comunicare politică. S-a creat impresia că dezbaterea publică trebuie marcată de atac la persoană, invective, şi nu dezbatere argumentativă în care nu exemplul personal e argumentul principal. Dar această spirală a violenţei de limbaj se vede şi se aude zilnic, nu mai trebuie demonstrată. Din păcate, odată cu identificarea instituţiilor cu personajele care le conduc, violenţa de limbaj duce la scăderea încrederii populaţiei nu doar în personajele politice din funcţii, ci şi în instituţii. Cam la asta duce preluarea excesivă a comunicării instituţiilor de către şefii acestora, lipsa purtătorilor de cuvînt şi limitarea departamentelor de comunicare într-o funcţie minoră de sortat petiţii.

Liviu Iolu este jurnalist.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.