Evil Under the Sun

Maurice MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Evil Under the Sun jpeg

Nu cred că am să uit vreodată ziua în care am văzut, la cinema Favorit, unul dintre filmele cu o estetică impecabilă, care mă urmărește și astăzi – este vorba, bineînțeles, de Evil Under the Sun, o ecranizare imperială după Agatha Christie, în regia lui Guy Hamilton. Oh, regia ca regia, dar să nu uităm toată acea revoluție glamour a ținutelor (pentru plajă, și nu numai), orchestrată de genialul Anthony Powell, un adevărat vrăjitor al costumelor, chiar mai rafinat decît Edith Head, din punctul meu de vedere. Și cum să le uiți pe Diana Rigg, Jane Birkin, Maggie Smith sau Sylvia Miles îmbrăcate în cele mai extravagante & badabum costume de baie și kimonouri pe care le-a văzut vreodată plaja de la Cala Feliu, denumită dramatic, în film, Gull Cove Beach?

Sigur, de cîte ori mă gîndesc la un costum de baie, îmi vine în minte unul dintr o singură piesă, delicat, dar auster, senzual, dar nu prea, eventual semnat Eres. Dar nu numai asta – în egală măsură îmi aduc aminte de acele costume de baie negre, din lycra, pe care le purtau suedezele în anii ’80 și pe care le vedeam în fiecare zi pe plaja din Olimp, în vacanțele copilăriei mele. De fapt, costumul de baie nu însemna nimic pentru mine dacă nu era însoțit de mirosul unic de loțiune pentru plajă de la Hawaiian Tropic sau Piz -Buin, mai cu seamă că, în epocă, era atît de greu să pui mîna pe o astfel de emulsie.

În afară de costumele purtate de turistele suedeze, aceeași nostalgie mi-o trezește și amintirea unui material căzut astăzi într-o dizgrație pe care nu mi-o justific, și care definește „litoralitatea“ – pînza topită. Rochiile din această pînză topită, cu umerii goi, mîndria 2 Mai-ului de altădată, espadrilele, coșurile din rafie, palăriile enorme, cu boruri vag ridicole, care niciodată nu stăteau cum trebuie, colierele din scoici minuscule, sidefate, brățările cu amulete, iată numai cîteva dintre elementele care au asigurat, ani de zile, succesul garantat al vestimentației șic pentru plajă.

Astăzi se reîntorc coșurile din rafie și espadrilele, dar s-a pierdut ceva din cumințenia absolută a ținutelor care acum treizeci de ani descriau atît de bine un peisaj marin. Or, asta s-a întîmplat și pentru că acum vezi din ce în ce mai des corpuri mult prea tatuate, mult prea bronzate, accesorii ridicole, țipătoare, însoțite de un comportament agresiv, care te face să nu-ți prea mai dorești să pui piciorul pe o plajă.

Am foarte multe amintiri despre mare și mersul la plajă – de la țigările Kim, extra-long, pe care le fuma mătușă-mea, cu o nonșalanță incredibilă, și costumul de baie galben, perfect, din două piese, pe care îl purta mama, pînă la mirosul ei inconfundabil, un mix de L’air du Temps, apă sărată, nisip și cremă de cocos, miros care se pierdea printre aleile leneșe, dominate de pini, din Olimp.

Eu nu mai merg la plajă de cîțiva ani – soarele mă agită acum, mă plictisesc și, recunosc, nu mai am o miză. Din păcate, plaja, și nu numai aici, a ajuns un loc vulgar, un loc care și-a pierdut emoția. Fie te ascunzi undeva în Franța, pe o plajă goală, la ocean, prin mai sau prin septembrie, fie îți asumi o mare de elemente gălăgioase, neprietenoase. Or, ce legătură are asta cu Evil under The Sun? 

Maurice Munteanu este fashion editor la revista ELLE.

Foto: Cornel Brad

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.