„Europa, trezeşte-te!“

„A sosit timpul ca Uniunea Europeană să se trezească şi să acţioneze ca şi cum ar fi ameninţată de război. E mult mai bine ca statele europene să ajute Ucraina să se apere, decît să se apere singure în cazul unui atac.“ Autorul acestor rînduri este omul de afaceri George Soros. Fondator al unei reţele de fundaţii şi organizaţii („pentru o societate deschisă“) în Centrul şi Estul Europei, Soros este unul dintre principalii susţinători ai transformărilor de după 1989. Apariţia democraţiilor mai mult sau mai puţin consolidate, în fostul lagăr socialist, se datorează, în oarecare măsură, viziunii sale şi banilor puşi în slujba societăţii civile. Într-un articol publicat recent în The New York Review of Books, George Soros atrage atenţia că atitudinea Europei cu privire la situaţia din Ucraina e ambiguă, paradoxală şi ineficientă. „Wake up, Europe!“ este îndemnul său. (M. M.)

Argumentul dominant în SUA, ca şi în Europa, e că Putin nu e totuna cu Hitler. Se crede, de asemenea, că, dacă i se oferă ceea ce îşi doreşte, se pot preveni eventuale conflicte armate. În acelaşi timp, sancţiunile economice împotriva Rusiei au efect şi, pe termen lung, Putin tot va trebui să cedeze pentru a scăpa de ele. Acestea ar fi, după George Soros, „false speranţe bazate pe argumente false“, pentru că nu există nici o dovadă factuală care să le susţină. În absenţa unei rezistenţe armate, Putin va fi tentat mereu să forţeze nota şi să recurgă la agresiuni militare. Europa, Occidentul în general, au nevoie de un plan B.

„Sînt două contraargumente poate mai subtile, dar cu atît mai importante. Primul e că autorităţile occidentale au ignorat importanţa noii Ucraine care a apărut ca urmare a mişcării reuşite de rezistenţă de la Maidan. Mulţi oficiali dintre cei care au avut de-a face cu Ucraina au dificultăţi de a se adapta acestor schimbări. Acordul de Asociere la UE a fost negociat, iniţial, cu Ianukovici. Acea foaie de parcurs trebuie ajustată şi adaptată unei situaţii noi. De pildă, foaia de parcurs vorbea despre înlocuirea graduală şi instruirea cadrelor din sistemul judiciar, în termeni de cinci ani; opinia publică cere, în schimb, o schimbare imediată şi radicală. Cum a spus primarul Kievului, Vitali Klitschko: «dacă pui nişte castraveţi proaspeţi într-un butoi cu murături, aceştia se vor transforma, repede, în murături». Altfel decît se spune, rezistenţa de pe Maidan a fost condusă de crema societăţii civile, de tineri instruiţi, unii şcoliţi în străinătate, care refuzaseră să intre în administraţie sau în afaceri pentru că mediul le repugna. (Naţionaliştii şi extremiştii antisemiţi au constituit doar o minoritate în corul protestatarilor anti-Ianukovici.) Ei sînt liderii noii Ucraine şi ei se opun cu înverşunare vechii Ucraine, corupţiei endemice şi ineficienţei guvernamentale.“

Dar noua Ucraină trebuie să se confrunte nu numai cu agresiunea rusească şi cu rezistenţa birocratică din ţară şi din afara ei, ci şi cu starea de confuzie a populaţiei. Există diferenţe culturale şi chiar de perspectivă politică între estul şi vestul ţării, dar, una peste alta, Ucraina e mai unită şi mai orientată spre Europa ca oricînd. Această unitate e însă extrem de fragilă, atrage atenţia George Soros.

Creatorul unei vaste reţele de fundaţii în ţările din fostul lagăr socialist, George Soros a pus bazele organizaţiei de la Kiev, în 1990, încă înainte ca ţara să-şi cîştige independenţa. La fel ca în multe alte locuri, bordul şi stafful fundaţiei sînt constituite din oameni de-ai locului, din intelectuali şi activişti civici, care, la rîndul lor, au relaţii cu tot felul de alte ong-uri. George Soros povesteşte, în articolul său, că, pînă prin 2004, mergea de cîteva ori pe an în Ucraina pentru a vedea cum se dezvoltă organizaţia sa şi care sînt efectele acţiunilor sale. Apoi nu s-a mai dus acolo pentru multă vreme. La începutul acestui an, a revenit acolo după zece ani. Euromaindan ar putea fi, într-o anumită măsură, şi „opera“ fundaţiei sale.

„Astăzi, angajamentul civic şi politic e mai mare decît oriunde în Europa. Oamenii au arătat că sînt dispuşi să se sacrifice pentru ţară. Acestea sînt puterile nevăzute ale noii Ucraine, pe care Occidentul le-a trecut cu vederea“ – scrie Soros. Recentele alegeri au reconfirmat euroentuziasmul din Ucraina: majoritatea populaţiei a votat cu reprezentanţii partidelor democratice şi prooccidentale. Dar asta e doar o victorie de etapă. Un prim pas spre normalizare. Această victorie trebuie consolidată.

Problema e atitudinea Europei cu privire la Ucraina: Occidentul nu recunoaşte că atacurile Rusiei împotriva acestei ţări sînt, de fapt, atacuri împotriva Uniunii Europene şi principiilor ei de guvernare. „Ar trebui să fie evident că este nepotrivit pentru un stat sau o uniune de state aflată în război să urmeze o politică de austeritate fiscală, aşa cum continuă s-o facă Uniunea Europeană. Toate resursele disponibile ar trebui să fie alocate pentru acest război, chiar dacă asta înseamnă majorarea deficitului bugetar. Fragilitatea noii Ucraine face ca această ambiguitate a Occidentului să fie încă şi mai periculoasă. Nu e vorba doar de supravieţuirea noii Ucraine, ci şi de viitorul NATO şi al UE, care sînt în pericol. În absenţa unor mişcări de rezistenţă puternice şi unite, e nerealist să ne aşteptăm ca Putin să înceteze să avanseze spre şi dincolo de Ucraina“ – explică George Soros.

Sancţiunile economice ar fi doar o soluţie de moment, un rău necesar, dar ele nu constituie nici pe departe metoda adecvată de a opri asaltul lui Putin. În plus, aceste sancţiuni au un efect negativ nu doar asupra economiei Rusiei, ci şi asupra economiei europene. Ele agravează recesiunea. În schimb – consideră Soros –, Europa ar trebui să se mobilizeze pentru a ajuta Ucraina să se apere singură. Un sprijin concertat ar ajuta nu doar Ucraina, ci şi Europa, şi acesta ar trebui să fie principiul pe care se va baza asistenţa Vestului pentru această ţară. Un rol crucial îl joacă aici Germania: aşa-numita „locomotivă a Europei“ are o influenţă economică mai mare asupra Rusiei chiar şi decît SUA. „Pentru a ajunge aici, e necesar ca Germania, ca principal avocat al politicilor de austeritate, să înţeleagă toate contradicţiile acţiunilor de pînă acum. Angela Merkel s-a comportat ca un european adevărat, în ceea ce priveşte ameninţarea rusească, a fost unul dintre cei mai înverşunaţi susţinători ai sancţiunilor şi n-a ezitat să-l înfrunte direct pe Putin. Dar, în ceea ce priveşte austeritatea fiscală, continuă să meargă pe opţiunile «ortodoxe» ale şefilor Băncii Centrale.“ Poate că şi evoluţiile interne joacă un rol, poate că Alternativa pentru Germania, un partid care promovează adesea mesaje împotriva monedei unice, o influenţează – admite Soros. Problema e că nici nu-şi dă seama cît de paradoxal acţionează Germania din cauza acestei inconsecvenţe: Merkel „ar trebui să fie mult mai hotărîtă să găsească resursele necesare de a sprijini Ucraina, decît să sancţioneze Rusia.“

„E momentul ca UE să se privească în oglindă. Trebuie să fie ceva greşit cu această Uniune Europeană dacă Rusia lui Putin poate fi atît de performantă – chiar dacă pe termen scurt. UE ar trebui să înveţe să fie mai unită, mai flexibilă, mai eficientă. Iar europenii ar trebui să se uite la ucraineni. Asta ar putea să-i ajute să înţeleagă mai bine spiritul pe care s-a construit Uniunea Europeană. Căci Uniunea Europeană s-ar putea salva graţie Ucrainei“ – scrie George Soros.