Etica unui altfel de interval

Raluca BÂRA
Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

M-a fascinat întotdeauna libertatea pe care o poate oferi intervalul: cîte nuanţe între bine şi rău, între alb şi negru! Însă cînd zona gri se conturează pe tărîmul generos al fiscalităţii, între lege şi fărădelege, nuanţele se îmbracă în cifre care mă revoltă (într-o primă etapă), mă frustrează (de ce şmecherii au aproape mereu cîştig de cauză?!) şi mă nimicesc (da, nimic mai adevărat: totul se petrece în voie, la umbra ocrotitoare a legilor!).

Economia subterană, „hrănită“ de evaziunea fiscală în acest interval, cîntăreşte peste 40 de miliarde de euro. Mult, puţin? Aproximativ o treime din Produsul Intern Brut, de aproape cinci ori mai mult decît banii intraţi în România în 2009 din partea Fondului Monetar Internaţional şi a Comisiei Europene la un loc, de 1,4 ori mai mare comparativ cu rezervele valutare ale Băncii Centrale şi de două ori capitalizarea Bursei de la Bucureşti.

 Practic, din trei lei cîştigaţi legal, unul ia calea economiei subterane şi, fie că ne dăm seama sau nu, tolerăm şi chiar ne facem uneori vinovaţi de această stare de fapt. De cîte ori n-am ieşit din buticul din colţ fără bonul fiscal? De cîte ori n-am ieşit din restaurante sau saloane de frumuseţe fără să sesizăm măcar că nu avem nici o chitanţă în buzunar? Totuşi, agenţii economici sînt obligaţi prin lege (Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/1999) să utilizeze aparate electronice de marcat, să emită bon fiscal pentru toate serviciile prestate sau pentru bunurile livrate şi să-l predea clientului. Iată, deci, că etica acestui alt interval care include toate abaterile şi eludările legilor fiscale poate începe chiar din scara blocului, iar respectarea legii ar putea rupe lanţul trofic dintre comercianţii fără autorizaţii sau evidenţă contabilă, pieţele agroalimentare şi en-gros-işti. Trebuie doar să ne exprimăm şi noi drepturile, în calitate de consumatori.

Cine plăteşte contribuţiile sociale?

Tot în România muncesc la negru aproximativ 1,7 milioane de oameni, iar cei mai mulţi dintre ei îşi cîştigă banii necesari traiului exclusiv în ilegalitate. Cu alte cuvinte, 7% din populaţia ocupată din mediul urban munceşte la negru, iar în mediul rural, 19% din oamenii cu ocupaţie muncesc fără forme legale. Ţineţi cont că numărul salariaţilor se învîrte în jurul pragului de 5 milioane, iar în condiţiile muncii la negru, contribuţiile sociale nu sînt plătite (cum altfel?) nici de către angajat, nici de către angajator. O altă „gaură neagră“ este alimentată de o pătură relativ omogenă în ceea ce priveşte necesarul de bani: studenţii, şomerii şi cei care lucrează pe cont propriu se mulţumesc cu puţin (statisticile arată că 58% dintre aceştia nu cîştigă nici măcar salariul minim lunar). O bună parte sînt trecuţi în contul crizei financiare, dar şi al restricţiilor de pe piaţa muncii din Occident pentru forţa de muncă din Estul Europei. Şi aici, legea încearcă să intervină. Firmele care fac angajări fără să încheie contracte individuale de muncă plătesc amenzi cuprinse între 715 şi 950 de euro pentru fiecare persoană care lucrează la negru (Legea nr. 331 din 2009 privind modificarea lit. e) a alin. (1) al art. 276 din Codul Muncii). Dintr-un foc, amenzile pe care angajatorii le-ar plăti pentru cei care lucrează la negru ar însuma, acum, cel puţin 1,2 miliarde de euro! Surprinzător, o anchetă efectuată de Comisia Europeană semnalează faptul că persoanele cu un nivel de educaţie peste medie (sic!) sînt cele mai susceptibile să angajeze o femeie de serviciu fără forme legale sau să-şi repare locuinţa fără să declare aceste cheltuieli. Să fim sinceri: cîţi dintre noi nu cunosc astfel de cazuri?

Boala pensionării pe caz de boală

În România, una din patru ţigarete vîndute anul trecut a provenit din contrabandă. Actele de comerţ fără autorizaţie, inclusiv comercializarea bunurilor din contrabandă sau micul trafic din zonele de frontieră sînt la ordinea zilei, iar tutunul şi alcoolul ţin capul de afiş de ani buni. Fenomenul este cu atît mai grav cu cît generează criminalitate, spălare de bani, infracţiune organizată. Principalii jucători ai pieţei româneşti a tutunului se aşteaptă ca nivelul contrabandei să ajungă la un miliard de euro în acest an, sub presiunea majorării accizelor, şi acuză, la unison, că legislaţia (Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite) este prea blîndă, şi amenzile – prea mici. Comerţul de tip duty-free (n.r. mărfurile provenite din import care se vînd în valută, în acest regim, sînt scutite de la plata taxelor vamale) a fost şi el luat din nou în vizor de la începutul acestui an. Pentru a limita contrabanda, Guvernul urmăreşte să introducă limite cantitative la produsele de tutun şi alcool care pot fi vîndute unei singure persoane. Legislaţia în vigoare stabileşte că mărfurile duty-free sînt comercializate în „cantităţi uzuale“ comerţului cu amănuntul, destinate consumului individual sau familial, fără să fie clar limitate.

Altă problemă: cheltuielile totale pentru pensii în 2009 au fost de aproximativ 9,2 miliarde de euro şi au reprezentat cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Tot în ţara noastră, auzeam, mai zilele trecute, că o pensionare „la cerere“ costă (la negru, fireşte!) 3000 de lei. Să fi devenit pensionarea pe caz de boală… o boală printre conaţionali? În sistemul de asigurări sociale, aproape o cincime din totalul pensionarilor au ieşit din cîmpul muncii pe baza unei decizii parafate de un medic. În timp ce tu munceşti şi ai grijă să fii la zi cu plata taxelor şi a impozitelor, este foarte posibil ca un sfert din pensionaţii pe caz de boală (suspiciunea autorităţilor s-a limitat la această estimare) să stea acasă pur şi simplu. Iată cum concediile medicale sau pensionările pe baza documentelor false sau nereale trimit în zona neagră o parte din sumele colectate de către stat. Guvernul promite să intervină şi aici, şi propune înlocuirea documentelor medicale completate de medicul specialist cu raportul medical de evaluare completat de medicul asigurărilor sociale. În plus, ni se promite şi o analiză a sistemului de acordare a concediilor medicale, în vederea restrîngerii termenelor ce pot fi prescrise de medici (aproape 6% din finanţarea serviciilor medicale în România a însemnat, în 2009, plata concediilor medicale). Mica infracţionalitate este stimulată şi de marea debandadă care domneşte în „biblia“ românului plătitor de taxe şi impozite. Din 23 decembrie 2003, cînd Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) a fost publicat în Monitorul Oficial, şi pînă acum, documentul a fost modificat şi completat de peste 40 de ori. Guvernanţii au făcut un obicei din a schimba regulile în timpul jocului prin ordonanţe de urgenţă (ultima, care a făcut ravagii printre firme, a pus în drepturi, în primăvara anului trecut, impozitul forfetar).

Acestea sînt doar cîteva dintre „supapele“ prin care sistemul fiscal este fentat chiar sub ochii noştri. Manifestări ale unui egoism fiscal ce vine din prea multă sărăcie. O atitudine cumva justă, deşi nu morală, în faţa unor instituţii care nu par să ştie cum să gestioneze banul public. Dincolo de legile mai mult sau mai puţin adecvate, dincolo de lejeritatea aplicării sporadice a pedepselor, tind să dau dreptate celor care susţin că principala problemă rămîne, totuşi, una de ordin moral: oamenii sînt conştienţi că orice „şmecherie“ de tip evazionist, chiar şi cele mai banale, se reflectă în ultimă instanţă în nivelul de trai al tuturor. Să ne gîndim: cîte nu s-ar putea face, în aceeaşi Românie a comerţului fără autorizaţii, a muncii la negru, a contrabandei, a pensionărilor la cerere, cu 40 de miliarde de euro în plus? Nu contest puterea legilor. Totuşi, în acest interval în care nuanţele sînt ferm conturate de promisiunea banului, cred că sănătatea fiscală a ţării în care trăim poate fi restabilită (şi) altfel.

Raluca Bâra e jurnalistă la Forbes România.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.