„Eşti aşa mamă!“

Raluca POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
„Eşti aşa mamă!“ jpeg

Aplecarea mea emoţională către familie are o istorie recentă. Din adolescenţă am simţit o atitudine de revoltă faţă de familia solidară larg idealizată. Eu veneam dintr-o asemenea familie, în care mama şi tata s-au iubit din liceu, s-au căsătorit la 20 de ani şi, 50 de ani mai tîrziu, atunci cînd intram la ei în cameră, încă îi găseam dormind îmbrăţişaţi; în care mătuşa şi unchiul mă iubeau ca pe fiica lor pe care nu au avut-o, că au avut doi băieţi, în care bunicii şi bunicile ne-au ajutat mereu, ba cu bani, ba cu casa, ba cu timpul petrecut cu mine şi mi-au făcut copilăria frumoasă ca în poveşti.

Apoi, mi s-a aplecat de atîta emoţii pozitive şi am decis că eu nu vreau să trăiesc aşa, nu vreau să ajung într-o bună zi să spun că cea mai mare realizare a mea sînt copiii. La facultate mi-a fost mai uşor să studiez familia raţional. Mi-am dat lucrarea de licenţă, disertaţie şi doctorat încercînd să înţeleg care e treaba cu această instituţie şi de ce pun oamenii a-tîta preţ pe ea. Aveam un principiu de care mă ţineam strict: nu te înmuia, nu vei fi soţia şi mama cuiva, vei fi tu, domnişoară şi profesoară!

De fiecare dată, discuţiile despre copii mă treceau printr-o serie de emoţii negative, de la plictiseală la enervare. Filmele sau cărţile care se axau pe cultura copiilor fie nu le alegeam, fie nu aveam răbdare să le văd sau să le citesc pînă la sfîrşit. La un moment dat, prietenii mei au început să facă copii. Aveam un asemenea renume, încît buna mea prietenă, de teamă să vadă cum voi reacţiona, a tot amînat momentul în care să îmi spună că e însărcinată, pînă am aflat de la altcineva şi m-am supărat.

Apoi a venit o perioadă în care toate lucrurile s-au schimbat în viaţa mea: partenerul de viaţă, prietenii, locuinţa, locul de muncă. Şi am început să primesc emoţiile legate de familie şi copii diferit. Am fost uşor-uşor convinsă că o viaţă plină de copii s-ar putea să fie distractivă şi amuzantă. Am construit împreună o poveste în care copiii, mulţi la număr, ne trezeau dimineaţa devreme sărind pe noi, în care fiecare masă în familie era haos, în care toate lucrurile din casă erau multiplicate ca să nu se certe între ei, în care colindam lumea în rulote sau alte mijloace de transport, cu bilete pentru familie numeroasă, şi umpleam avioane, compartimente de tren, holuri de aşteptare… Chiar şi acum, cînd scriu aceste rînduri, mi se umezesc ochii de emoţie.

La 39 de ani am făcut primul copil, iar acum, la 41, îl aştept pe al doilea. Mai avem ceva de lucrat la planul nostru. Măcar unul mai trebuie să vină, că nu eşti familie numeroasă cu doi copii, trebuie măcar trei. Băieţelul de 1 an şi 8 luni ne trezeşte deja dimineaţa venind peste noi în pat, sărind şi chiuind. O aşteptăm în curînd şi pe surioara lui să facă la fel. Şi după ea, pe cine va vrea să vină, frăţior sau surioară.

Acum, toate poveştile, filmele, muzica, evenimentele cu copii mă emoţionează pînă la lacrimi. Iau toţi copiii pe care îi văd în braţe, mă joc, mă prostesc cu ei şi simt o emoţie de parcă ar fi toţi ai mei. În dimineaţa aceasta ne-am uitat la ultimul video al unei trupe la modă, în care cei doi se cunosc de copii, cresc împreună, se iubesc şi în final vin la uşa părinţilor lor cu doi nepoţei. Am plîns – clişeu, conştientă de faptul că mi se exploatează fiecare părticică de emoţie maternă din mine, şi a fost bine. „Eşti aşa mamă!“, mi a zis soţul meu. Şi mi s-a părut frumos, şi am repetat la rîndul meu, alintîndu-mă: „Sînt aşa mamă!“

Mă emoţionează tot ce mă scotea din sărite în adolescenţă. Înainte credeam că toţi părinţii sînt enervanţi, scot la înaintare copiii pentru că nu au făcut nimic cu viaţa lor; după ce am născut şi am văzut cum e, îi cred pe toţi nişte eroi, chiar dacă unii continuă să fie enervanţi. Nu ştiu de ce s-a întîmplat aşa. Poate are legătură cu vîrsta, poate are legătură cu faptul că mi-am pierdut aproape toată familia de origine: mi-au murit pe rînd toţi bunicii şi, acum cîteva luni, mama.

Nu e nimic extraordinar în a avea copii, nu de aceea mă emoţionează atît. Copiii nu sînt un miracol, îi face oricine de cînd lumea. Fascinant e ce se întîmplă după ce se nasc, cînd cresc şi devin, sub ochii părinţilor, din mormoloci, oameni. Iar părinţii reuşesc să se vadă şi ei -mici, mormoloci, şi pe părinţii lor – oameni, nu doar părinţi.

Toamna trecută, cînd tocmai aflasem că sînt însărcinată din nou şi zburam veseli toţi trei spre casă, gîndindu-ne ce bine se desfăşoară planul familiei numeroase, soţul meu a exclamat: „Ce perfectă e clipa asta, cu noi trei aşteptînd să fim patru!“ şi apoi a continuat cu o poveste în care băieţelul nostru creşte, face şi el copii, ei vor face copii la rîndul lor şi noi vom ajunge combustibil pentru stră-stră-strănepoţii noştri, ca să vadă şi ei ce frumos e cerul şi să aibă un moment perfect ca acesta. E lucrul cel mai frumos și mai emoţionant pe care l-am auzit.

Aş vrea să îi fi spus mamei mele că o iubesc mai des. 

Raluca Popescu este doctor în sociologie, conferenţiar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, şi cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române.

E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
p 14 jpg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.