„Eşti aşa mamă!“

Raluca POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
„Eşti aşa mamă!“ jpeg

Aplecarea mea emoţională către familie are o istorie recentă. Din adolescenţă am simţit o atitudine de revoltă faţă de familia solidară larg idealizată. Eu veneam dintr-o asemenea familie, în care mama şi tata s-au iubit din liceu, s-au căsătorit la 20 de ani şi, 50 de ani mai tîrziu, atunci cînd intram la ei în cameră, încă îi găseam dormind îmbrăţişaţi; în care mătuşa şi unchiul mă iubeau ca pe fiica lor pe care nu au avut-o, că au avut doi băieţi, în care bunicii şi bunicile ne-au ajutat mereu, ba cu bani, ba cu casa, ba cu timpul petrecut cu mine şi mi-au făcut copilăria frumoasă ca în poveşti.

Apoi, mi s-a aplecat de atîta emoţii pozitive şi am decis că eu nu vreau să trăiesc aşa, nu vreau să ajung într-o bună zi să spun că cea mai mare realizare a mea sînt copiii. La facultate mi-a fost mai uşor să studiez familia raţional. Mi-am dat lucrarea de licenţă, disertaţie şi doctorat încercînd să înţeleg care e treaba cu această instituţie şi de ce pun oamenii a-tîta preţ pe ea. Aveam un principiu de care mă ţineam strict: nu te înmuia, nu vei fi soţia şi mama cuiva, vei fi tu, domnişoară şi profesoară!

De fiecare dată, discuţiile despre copii mă treceau printr-o serie de emoţii negative, de la plictiseală la enervare. Filmele sau cărţile care se axau pe cultura copiilor fie nu le alegeam, fie nu aveam răbdare să le văd sau să le citesc pînă la sfîrşit. La un moment dat, prietenii mei au început să facă copii. Aveam un asemenea renume, încît buna mea prietenă, de teamă să vadă cum voi reacţiona, a tot amînat momentul în care să îmi spună că e însărcinată, pînă am aflat de la altcineva şi m-am supărat.

Apoi a venit o perioadă în care toate lucrurile s-au schimbat în viaţa mea: partenerul de viaţă, prietenii, locuinţa, locul de muncă. Şi am început să primesc emoţiile legate de familie şi copii diferit. Am fost uşor-uşor convinsă că o viaţă plină de copii s-ar putea să fie distractivă şi amuzantă. Am construit împreună o poveste în care copiii, mulţi la număr, ne trezeau dimineaţa devreme sărind pe noi, în care fiecare masă în familie era haos, în care toate lucrurile din casă erau multiplicate ca să nu se certe între ei, în care colindam lumea în rulote sau alte mijloace de transport, cu bilete pentru familie numeroasă, şi umpleam avioane, compartimente de tren, holuri de aşteptare… Chiar şi acum, cînd scriu aceste rînduri, mi se umezesc ochii de emoţie.

La 39 de ani am făcut primul copil, iar acum, la 41, îl aştept pe al doilea. Mai avem ceva de lucrat la planul nostru. Măcar unul mai trebuie să vină, că nu eşti familie numeroasă cu doi copii, trebuie măcar trei. Băieţelul de 1 an şi 8 luni ne trezeşte deja dimineaţa venind peste noi în pat, sărind şi chiuind. O aşteptăm în curînd şi pe surioara lui să facă la fel. Şi după ea, pe cine va vrea să vină, frăţior sau surioară.

Acum, toate poveştile, filmele, muzica, evenimentele cu copii mă emoţionează pînă la lacrimi. Iau toţi copiii pe care îi văd în braţe, mă joc, mă prostesc cu ei şi simt o emoţie de parcă ar fi toţi ai mei. În dimineaţa aceasta ne-am uitat la ultimul video al unei trupe la modă, în care cei doi se cunosc de copii, cresc împreună, se iubesc şi în final vin la uşa părinţilor lor cu doi nepoţei. Am plîns – clişeu, conştientă de faptul că mi se exploatează fiecare părticică de emoţie maternă din mine, şi a fost bine. „Eşti aşa mamă!“, mi a zis soţul meu. Şi mi s-a părut frumos, şi am repetat la rîndul meu, alintîndu-mă: „Sînt aşa mamă!“

Mă emoţionează tot ce mă scotea din sărite în adolescenţă. Înainte credeam că toţi părinţii sînt enervanţi, scot la înaintare copiii pentru că nu au făcut nimic cu viaţa lor; după ce am născut şi am văzut cum e, îi cred pe toţi nişte eroi, chiar dacă unii continuă să fie enervanţi. Nu ştiu de ce s-a întîmplat aşa. Poate are legătură cu vîrsta, poate are legătură cu faptul că mi-am pierdut aproape toată familia de origine: mi-au murit pe rînd toţi bunicii şi, acum cîteva luni, mama.

Nu e nimic extraordinar în a avea copii, nu de aceea mă emoţionează atît. Copiii nu sînt un miracol, îi face oricine de cînd lumea. Fascinant e ce se întîmplă după ce se nasc, cînd cresc şi devin, sub ochii părinţilor, din mormoloci, oameni. Iar părinţii reuşesc să se vadă şi ei -mici, mormoloci, şi pe părinţii lor – oameni, nu doar părinţi.

Toamna trecută, cînd tocmai aflasem că sînt însărcinată din nou şi zburam veseli toţi trei spre casă, gîndindu-ne ce bine se desfăşoară planul familiei numeroase, soţul meu a exclamat: „Ce perfectă e clipa asta, cu noi trei aşteptînd să fim patru!“ şi apoi a continuat cu o poveste în care băieţelul nostru creşte, face şi el copii, ei vor face copii la rîndul lor şi noi vom ajunge combustibil pentru stră-stră-strănepoţii noştri, ca să vadă şi ei ce frumos e cerul şi să aibă un moment perfect ca acesta. E lucrul cel mai frumos și mai emoţionant pe care l-am auzit.

Aş vrea să îi fi spus mamei mele că o iubesc mai des. 

Raluca Popescu este doctor în sociologie, conferenţiar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, şi cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.