Bruxelles, 22 septembrie 2014. „Comisia [Europeană] estimează că, începînd din 1987, este posibil ca aproximativ un milion de copii să se fi născut din cupluri formate datorită programului Erasmus.“ Ştirile pornind de la acest comunicat al Comisiei au făcut înconjurul Europei. Bebeluşii Erasmus au fost faimoşi zile la rînd, iar dragostea apărea printre oportunităţile acestui program european prin care tinerii studiază sau fac practică în străinătate.

Această surprinzătoare estimare a Comisiei nu a făcut subiectul unei cercetări distincte, ci face parte dintr-un studiu mai amplu privind impactul pe care l-a avut Erasmus. Celelalte aspecte nu au atras atenţia, însă, chiar în aceeaşi măsură. Aşadar, poate că e momentul să li se facă puţină dreptate: studenţii Erasmus au şanse mai mari să îşi găsească un loc de muncă; rata şomajului la cinci ani după absolvire în rîndul foştilor studenţi este cu 23% mai mică; pe parcursul unui stagiu Erasmus studenţii dezvoltă abilităţile şi atitudinile cerute de angajatori: deschiderea, curiozitatea, capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a lua decizii, încrederea, toleranţa faţă de alte valori şi comportamente. Aproape 1 din 10 studenţi care au făcut practică într-o altă ţară şi-au deschis propria afacere. 

Studiul detaliază multe laturi ale programului. Totuşi, s-a vorbit mai mult despre copii, despre dragostea găsită pe parcursul studiilor (27% din studenţi se pare că au avut această şansă), despre cupluri în care partenerii au naţionalităţi diferite (33% din foştii studenţi se regăsesc în această situaţie). De ce? Pentru mulţi tineri, experienţele trăite în cadrul programului au reprezentat momente-cheie din viaţa lor, atît din punct de vedere academic, cît şi personal. 

Povestea continuă. Din 1987 pînă în prezent, peste trei milioane de studenţi din Europa au beneficiat de mobilităţi de studiu sau practică într-o altă ţară, iar pînă în 2020 se estimează că acest număr va creşte cu două milioane. În prezent, oportunităţile de care beneficiază studenţii fac parte din noul program lansat de Comisia Europeană la 1 ianuarie 2014, programul Erasmus+. Acesta finanţează şi proiecte de educaţie şcolară, formare profesională, tineret, educaţia adulţilor. Dar învăţămîntul superior şi, mai ales, oportunităţile pentru studenţi reprezintă în continuare investiţia principală pe care o face Comisia Europeană. 

Erasmus+ oferă studenţilor şansa de a beneficia de mobilităţi de studiu şi practică într-o altă ţară. Un tînăr poate petrece de la minimum 3 luni pînă la maximum 12 luni pentru a studia într-o altă ţară. Grantul lunar pe care îl poate primi poate fi de 450 sau 500 de euro pe lună, iar pentru studenţii cu oportunităţi reduse granturile sînt suplimentate cu 200 de euro. Un stagiu de practică în cadrul Erasmus+ poate dura minimum 2 luni şi maximum 12 luni, iar grantul lunar poate fi de 650 sau 700 de euro pe lună. Nu în ultimul rînd, unul dintre aspectele noi este că experienţa programului nu mai este limitată la o singură dată în viaţă. Cei care doresc să înveţe în context internaţional o pot face pînă la maximum 12 luni pentru fiecare ciclu de studiu: licenţă, master şi doctorat. Mai mult, începînd cu anul universitar 2015/2016, unele universităţi oferă şi posibilitatea ca tinerii să beneficieze de mobilitate în ţări partenere ale programului din întreaga lume, dincolo de ţările care au statut de participante: statele membre UE, Islanda, Liechtenstein, FRI Macedonia, Norvegia şi Turcia. 

Trecutul Erasmus în România arată că tinerii se îndreaptă mai ales către ţări precum Franţa, Spania, Germania, Italia şi Ungaria, iar în universităţile din România vin mai ales studenţi din Franţa, Spania, Turcia, Italia şi Portugalia. De exemplu, în perioada 2010-2014, 4061 de tineri din România au studiat şi au făcut practică în Franţa, 2220 în Spania şi 1990 în Germania. În perioada 2010-2013, 1099 de tineri din Franţa, 923 din Spania şi 805 din Turcia au studiat şi au făcut practică în România. 

Cifrele, însă, relevante pentru statistici, nu reuşesc să surprindă poveştile din spatele lor. Tinerii simt dorinţa de a încerca o experienţă nouă, de a învăţa o limbă străină, de a trăi într-o altă ţară, de a-şi face prieteni de pretutindeni. Studiul în context internaţional îi ajută să se cunoască mai bine, să devină persoane independente, adaptabile, tolerante, competente profesional şi active civic. 

Nicoleta Popa este expert în proiecte de mobilitate pentru domeniul universitar, ANPCDEFP. 

Miruna Covaci-Zăvoi este responsabil comunicare, ANPCDEFP.