„Eram curioşi să vedem cum arată coada de peşte“ - interviu cu Vlad URSULEAN şi Vlad PETRI

la pas pe litoral

Ce v-a venit să vă luaţi picioarele la spinare şi să „faceţi“ tot litoralul? 

Vlad: Litoralul românesc e rupt în două – o bucată ultra-circulată de staţiuni şi o bucată pustie de deltă. Am căutat o viziune de ansamblu asupra acestui spaţiu. Şi am mai căutat acea linişte psihologică pe care ţi-o dă contactul cu nesfîrşitul apei. Şi ne plac provocările. 

Vlad: Eram curioşi să vedem cum arată coada de peşte, acea porţiune de pe hartă care e mărginită de mare şi la care de multe ori visăm cu ochi deschişi. Fiind o călătorie la graniţă, ne-am propus să fim mai atenţi la aspectele marginale, la acei oameni mai puţin integraţi, proveniţi din lumi defavorizate – pescari ce păzesc cherhanale abandonate, paznici, muncitori la salubritate, cîntăreţi sezonieri… 

Care e prima amintire de la mare pe care o aveţi? 

Vlad: Am o amintire vagă cu doi prieteni ai părinţilor care se sărutau pasional pe pătura de lîngă mine în timp ce eu construiam un castel turtit. Şi tipa mi se părea foarte atrăgătoare. Şi îmi aduc aminte de un colac care îmi făcea răni pe spate, pe care nu puteam să îl sufăr. 

Vlad: Blesteme. Eram în tabără, ne perpeleam pe plajă şi nu ne lăsau să intrăm în apă decît un sfert de oră. Voiam să stau în apă, la naiba! 

Dacă ar trebui să faceţi reclamă unui singur loc de la Marea Neagră, pe care l-aţi alege şi de ce? Dacă v-ar întreba un străin cum e litoralul nostru ce i-aţi spune? De ce să vină aici şi nu în altă parte? 

Vlad: Olimp. Sălbatic şi optzecist. Nu am argumente de ce ar trebui să vină aici şi nu altundeva – live-urile cu manele din Costineşti cred că sînt unicat. 

Vlad: Tuzla, o Vamă Veche care nu a fost încă salvată. O plajă minunată, o cherhana unde se frige peşte şi cam atît. Străinii să meargă în Deltă, la Sfîntu Gheorghe. 

Ce n-o să uitaţi niciodată din această călătorie? 

Vlad: Farul din Sfîntu Gheorghe cu a sa băncuţă de unde vezi lumea, laguna de la Zatoane, unde ai putea petrece liniştit vreo două luni de miere, zona de copaci dintre Perişor şi Gura Portiţei, nopţile sub cerul liber, ciorba lăptoasă din cînepă sălbatică, privirile animalelor cînd au văzut două creaturi bipede cu rucsaci şi aparate la gît, întîlnirile nocturne cu Poliţia de Frontieră… 

Vlad: Nopţile la foc, în care mă întindeam pe nisipul rece, cu ochii la cer, şi simţeam că mă înghite şi era bine. 

Personajul cel mai pitoresc pe care l-aţi întîlnit? 

Vlad: Un scriitor care s-a retras într-o peşteră şi se hrăneşte cu alge.

Vlad: Un pescar foarte prietenos care intra în delir de la băut spirt şi (credeam noi că) voia să ne omoare. 

Se mai simte ceva în aer (din vremurile trecute: interbelic, comunism)?

Vlad: În Olimp am regăsit o atmosferă optzecistă intactă – hoteluri, restaurante, turişti, muzică, ospătari – ca pe vremuri… 

Vlad: La Cap Aurora nu s-a schimbat nimic de cînd mergeam acolo cu părinţii. Curat, liniştit, ieftin, hoteluri geometrice alb-albastre, o atmosferă generală est-germană. 

Unde aţi stat cel mai mult plecaţi? 

Vlad: Pe drum. 

Vlad: Pe gînduri. 

Care e locul pe care îl asociaţi cu vacanţa? 

Vlad: Mangalia. Vacanţe cu familia la sfîrşit de anii ’80. 

Vlad: Neptun, epicentrul distracţiei de la finalul săptămînii la mare. Acum e o dărăpănătură scumpă. 

Aţi mers în tabere? Unde? 

Vlad: Năvodari, Eforie Sud. 

Vlad: Da. A fost groaznic. 

Cum v-aţi pregătit călătoria asta? Ce aţi citit? 

Vlad: Am pregătit călătoria într-un hypermarket – conserve, supe la plic, condimente, accesorii pentru cort şi un

cu noi întinşi pe şezlonguri. 

Vlad: Am citit Hemingway şi Panait Istrati cu postfaţă scrisă de Hemingway. Şi mai multe aiureli despre neurobiologie şi psihologie, care au avut ca efect dizolvarea conştiinţei individuale în spumele mării.  

a consemnat Ana Maria SANDU