Epoca de Aur, altfel decît o ştim
- dialog cu Ştefan CONSTANTINESCU, artist vizual -
În 2008, se lansa volumul lui Ştefan Constantinescu Epoca de Aur, pentru copii, cu un concept interactiv. Cartea este o istorie neconvenţională ce începe în 1968, anul naşterii artistului, şi se încheie cu Revoluţia din 1989 şi o alternativă pentru cei tineri la „comunismul de manual“.
De ce Epoca de Aur, pentru copii?
Îmi doream de mult să fac o carte în format pop-up, dar nu aveam nici o idee mai consistentă în legătură cu conţinutul ei. Ştiam doar că vreau să fac o carte spectaculoasă.
Încă de pe la sfîrşitul anilor ’90, am încercat, prin proiectele mele, să povestesc despre ultimii 20 de ani ai comunismului. Arhiva Durerii (1999), Dacia 1300, Generaţia Mea (2003), Pasajul (2005), Dacia Dragostea Mea (2009) fac parte din această serie de proiecte.
La un moment dat, cred că prin 2006, în urma discuţiilor cu Iona, băiatul meu mai mare care avea atunci 11 ani, am descoperit că nu ştia cum arăta Nicolae Ceauşescu. Pîna la acea vîrstă auzise multe despre el, dar nu ştia cum arată. Atunci m-am decis că trebuie să fac o carte despre Epoca Ceauşescu, colorată şi cu multe poze.
Cum a luat naştere, la modul concret, acest proiect?
Prins de idee, am început să pregătesc proiectul şi să caut finanţare. Pe vremea aceea aveam mai multă energie decît am astăzi şi, din acest motiv, am cerut bani peste tot, am bătut la toate uşile şi am aşteptat în multe anticamere. N-a fost uşor, pentru că oamenii cărora le ceream bani nu înţelegeau demersul meu artistic şi nici eu nu puteam să le explic foarte clar de ce era atît de important să apară o astfel de carte, dar, în cele din urmă, am avut noroc. În primul rînd, criza încă nu începuse să bîntuie prin Europa, iar în România existau cîteva fonduri pentru finanţare în arta vizuală şi exista, de asemenea, o anumită transparenţă. În al doilea rînd, ICR-ul era încă la început şi se făceau lucruri cu entuziasm. Astăzi, realizarea unui asemenea proiect ar fi imposibilă.
Am reuşit să acopăr finanţarea primind bani atît din România, cît şi din Suedia: Ministerul Culturii şi Cultelor prin Programul „Promocult“, The Swedish Arts Grants Committee, ICR-Stockholm, Botkyrka Konsthall, Institutul Pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
Pentru că doream ca proiectul să aibă şi profunzime, nu doar spectacol, i-am invitat pe Adina Brădeanu, Agnes Ers, Ion Grigorescu, Alexandru Polgár, Toader Popescu, Miruna Stroe, Alina Şerban, Ana Maria Zahariade să povestească despre propriile experienţe legate de epoca Ceauşescu.
Proiectul a fost bine primit mai ales în străinătate. Cum se mai raportează occidentalii la tema comunismului?
Epoca de aur, pentru copii a fost compus din două părţi, (I) cartea Pop-up şi (II) expoziţie personală în două spaţii diferite – Botkyrka Konsthall şi ICR Stockholm.
Atît volumul, cît şi expoziţia s-au bucurat de o mare atenţie în Stockholm. Cartea a început să circule şi a fost bine primită peste tot. Pe parcursul unui an, a fost folosită ca manual şcolar în cîteva şcoli din Botkyrka, Stockholm. A participat la expoziţii şi bienale, a ajuns în biblioteci, în colecţii private şi muzee. Chiar anul acesta, a fost colecţionată de Muzeul KIASMA din Helsinki.
Dar dacă vrei să-ţi spun cum este privită tema comunismului de publicul occidental (şi implicit recuperarea trecutului), cu riscul de a generaliza, este văzută prost. Publicul occidental este dezinteresat şi plictisit de acest subiect. Există un mic public interesat de Europa de Est, de România, de comunism şi ei sînt consumatorii acestor proiecte. Astăzi sînt alte teme mult mai atrăgătoare – Primăvara arabă, de exemplu. Marele avantaj de a fi în trend este că aproape nici nu contează ce faci. Dar bineînţeles că nu sînt doar avantaje, există şi riscuri. Unul dintre acestea este ca, atunci cînd ai gata proiectul, trend-ul să fi trecut. Alergatul ăsta besmetic după „artificii“ poate fi frustrant.
Îmi plac artiştii care îşi urmăresc cu disperare traseul, fără să fie deranjaţi de bruiajul din jur.
a consemnat Adina POPESCU
