Epidemia unui eșec

Stela GIURGEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 840 din 26 martie - 1 aprilie 2020
Epidemia unui eșec jpeg

Dacă ar exista un personaj literar care să întruchipeze toată avalanșa de eșecuri care a precedat pandemia de COVID-19, dar și consecințele pe care aceasta le va avea după ce va fi trecut, cred că cel mai potrivit ar fi Willy Loman, personajul lui Arthur Miller. Un comis-voiajor care călătorește prin viață purtînd masca negării. Ignorînd realitatea, minimalizînd consecințele unor acțiuni, mințind intenționat pentru a-și ascunde lacunele caracterului slab, temător că ar putea fi părăsit sau desconsiderat dacă spune adevărul, Willy Loman țese în permanență în jurul său plase efemere de păianjen, în care reușește să-i prindă pe cei din jur, dînd impresia că e, în permanență, stăpîn pe situație – mascînd, în fapt, inevitabila prăbușire înlăuntrul său. O prăbușire în care i-a atras și pe ceilalți.

Nu este oare această pandemie un lanț de cauze ale mascării, negării obstinate a realității și minimalizării consecințelor unei probleme?

Cînd primele cazuri au izbucnit în China, autoritățile au încercat să treacă totul sub tăcere. De altfel, primul care a atras atenția asupra noilor cazuri de boală, avertizorul Li Wenliang, a fost arestat, acuzat că a răspîndit minciuni și că a „tulburat liniștea publică“. Oftalmologul nu făcuse decît să atragă atenția unor colegi asupra unui posibil focar de infecție cu o boală care părea un sindrom respirator acut sever.

După o săptămînă, doctorul s-a îmbolnăvit, contractînd virusul – în ultimul interviu pe care l-a acordat unei reviste chineze a declarat că el nu a răspîndit un neadevăr. „Voiam să-i atenționez pe colegii mei medici, nu să provoc panică.“ Li Wenliang a murit la 34 de ani. În China, pînă pe 17 martie, s-au înregistrat peste 80.000 de cazuri de îmbolnăviri și peste 3.000 de morți.

Un alt caz de mascare a realității prin minciună este Iranul. Fiind acuzat că ascunde adevărata dimensiune a epidemiei, pînă pe 17 martie, în Iran, oficial, erau anunțate peste 16.000 de cazuri de îmbolnăvire și aproape o mie de morți. În acest context, potrivit BBC, 24 de iranieni au fost arestați, pe motiv că răspîndesc zvonuri, iar 118 oameni au fost amenințați. (La rîndul său, Teheranul a acuzat BBC-ul că răspîndește minciuni.)

În societățile democratice, nu minciuna, ci ignoranța a fost cea care a provocat scenarii cutremurătoare – cum este cazul Italiei. Fiind avertizați în repetate rînduri să respecte avertismentele autorităților, italienii și-au continuat stilul de viață în virtutea faptului că „nu e atît de grav“. În prezent, Italia este cea mai afectată țară, după China.

Un articol din Newsweek România, semnat de Octavia Constantinescu, îl citează pe Roberto Burioni, cercetătorul italian care a fost printre primii care au tras semnalele de alarmă în ceea ce privește epidemia de COVID-19 din Italia. „La începutul acestei luni, cercetătorul a publicat pe Twitter un mesaj în care şi-a exprimat revolta faţă de compatrioţii săi care încă se îmbrăţişau în pieţe, pe plaje şi chiar pe pîrtiile de schi, ignoranţi la riscul de contagiune cu COVID-19: «Am senzaţia acum că italienii s-au trezit în sfîrşit în mizeria în care sîntem»“. Cercetătorul a avertizat: „Nu subestimaţi pericolul. Italia a făcut-o timp de o săptămînă, unii oameni au zis că este doar o gripă, iar un medic a spus chiar, într-un mod total necorespunzător, că o să treacă peste cîteva săptămîni“, adăugînd că, fiind vorba despre un virus nou, pentru care nu există imunitate, „a vorbi despre imunitatea de grup, cînd nu există vaccin şi nu ştim dacă cei infectaţi şi care se vindecă obţin astfel imunitate, este ceva de neînţeles“.

Rînd pe rînd, ca într-un joc de domino, au urmat țările europene. Spania, Franța, Germania – recent, cancelarul Angela Merkel a declarat, într-o conferință de presă, că se așteaptă o contaminare a populației germane în procent de 70%.

Deși, inițial, premierul Marii Britanii, Boris Johnson, a invocat o strategie a imunității de grup, crezînd că, relaxînd restricțiile de socializare, lucrurile nu o vor lua razna, recent a schimbat și el tactica, îndemnînd oamenii să evite contactele și deplasările care nu sînt urgente.

Președintele SUA, Donald Trump, unul dintre cei mai mari sceptici ai acestei pandemii, a abordat, și el, în primă instanță, tactica minimalizării. Pe 22 ianuarie, cînd deja epidemia intrase în Europa, Trump declara: „Nu am nici un fel de grijă, totul este sub control“.

„În săptămînile care au urmat, Trump a avut o grămadă de posibilități la îndemînă. Ar fi putut lua măsuri agresive pentru a încetini epidemia. Ar fi putut urgenta eforturile de a produce kit-uri de teste. Ar fi putut insista asupra riscurilor acestui virus și ar fi putut să îndemne americanii să fie precauți și să ia măsuri dacă ar fi avut vreo suspiciune că sînt infectați. Ar fi putut să-și folosească puterile prezidențiale pentru a reduce numărul de cazuri care aveau să apară. Nu a făcut nimic din toate acestea“ – comentează David Leonhardt, pentru The New York Times, adăugînd că, timp de două luni, sănătatea publică nu a fost o prioritate pentru președintele american. „Prioritățile lui Trump erau altele: să diminueze pericolul virusului, făcîndu-l să pară o bagatelă, să blameze străinii și, anacronic, administrația Obama. Să susțină, în mod eronat, că situația se îmbunătățește. Să încerce să încurajeze investitorii de pe bursă.“

Pe 13 martie, Donald Trump a declarat totuși stare de urgență pe teritoriul SUA. Pe 17 martie, aveau depistate peste 5.000 de cazuri de îmbolnăviri.

În România, cu toate măsurile prompte luate de autorități, în timp util, cu toate că oamenii, în mare, au înțeles avertismentele și au respectat restricțiile, inconștiența inevitabilă a unora a dus la propagarea epidemiei. Pînă pe 17 martie erau înregistrate 246 de cazuri de îmbolnăvire.

În lume, la aceeași dată, erau raportate peste 200.000 de cazuri, și peste 8.000 de decese.

Bineînțeles, punînd aceste cifre în balanță cu cifrele cazurilor de gripă sezonieră, rata îmbolnăvirilor și a deceselor provocate de COVID-19 este, pînă acum, scăzută. Dar oare nu tocmai invocarea obsedantă a acestei balanțe a fost prima greșeală? Minimalizînd riscul expunerii la acest nou tip de virus, s-a ignorat principalul său pericol: faptul că este un „nou“ tip de virus. Adică necunoscut.

Fiind considerată a fi, de fapt, o „răceală“ din care nu se moare decît dacă faci complicații (iar complicațiile le fac, în mare parte, cei vîrstnici, cu condiții medicale preexistente, cei care au deja un sistem imunitar scăzut), infecția cu noul coronavirus nu a fost luată în serios din primele momente. Și tocmai ceea ce s-a ignorat, din dorința de a nu crea panică, a creat panica din prezent: diferența majoră dintre gripa sezonieră și COVID-19 fiind inexistența unui tratament. Nu sînt cunoscuți îndeajuns de mult parametrii noului virus. Nu există vaccin, nu există nici o altă posibilitate de a lupta contra răspîndirii. În prezent, nu există nici o soluție științifică de a opri pandemia.

Iar cînd o problemă de acest gen nu are o soluție, apare panica. Unde va duce panica este un scenariu la care va trebui să facem față, atît în prezent, cît și în viitorul de după pandemie. Un viitor amenințat încă de pe acum de perspectiva unui crash economic de amploare – și se știe, din istorie, ce provoacă sărăcia și șomajul într-o societate.

Bineînțeles, tratamentul va fi descoperit. Virusul va fi neutralizat. Dar consecințele grave pe care le-ar putea lăsa în urmă această pandemie vor fi greu de atenuat. La nivel economic, social și politic ar putea avea loc schimbări majore de paradigmă. 

Urmează să vedem dacă omenirea va învăța totuși ceva în urma acestei majore ratări de a nu fi evaluat la justa dimensiune pericolul real al virusului. Urmează să vedem dacă vom avea puterea și resursele necesare ca în viitor să nu mai ignorăm impactul pe care problemele fără soluții îl pot avea. Chiar dacă aceste probleme par a fi, în primă instanță, niște bagatele.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.